Hemoleucograma completă este un test de cuantificare a parametrilor hematologici, chiar unul dintre cele mai frecvente solicitate în laboratoarele de specialitate, care oferă informații extinse privitoare la celulele care se găsesc în sânge și alți parametri fiziologici. Spre exemplu, printr-o hemoleucogramă completă se identifică numărul de hematii, leucocite (cu toate subfracțiile, limfocite, monocite, bazofile, eozinofile și neutrofile) și trombocite. Mai mult decât atât, poate fi calculată formula leucocitară, concentrația de hemoglobină și hematocritul. Acești parametri au anumite valori, iar abaterile de la intervalul considerat normal poate indica o posibilă boală.
Hemoleucograma completă – ce este și ce indică?
Hemoleucograma completă poate fi considerată un test esențial și primar de screening, cei mai mulți clinicieni recomandând, în primă instanță, efectuarea acestei analize, mai ales atunci când există suspiciunea unei anumite afecțiuni. Elementele figurate ale sângelui joacă roluri deosebit de importante în asigurarea stării de sănătate și fiziologiei normale a organismului. Eritrocitele, de exemplu, transportă oxigen, gazul necesar întreținerii vieții, iar leucocitele joacă rol primar în asigurarea imunității. Trombocitele (plachetele sanguine) intervin în procesul de hemostază (coagulare). Creșteri sau scăderi ale numărului acestor celule poate indica o stare patologică.
Prin hemoleucograma completă clinicianul poate obține informații prețioase cu privire și la alte procese, cum ar fi viteza de sedimentare a hematiilor, VEM (volumul eritrocitar mediu), HEM (hemoglobina eritrocitară medie) sau CHEM (concentrația medie a hemoglobinei eritrocitare). După cum deja s-a menționat, există intervale fiziologice, considerate normale, în care valorile obținute prin hemoleucograma completă ar trebui să se încadreze. Deși acestea pot varia subtil de la un laborator la altul, nu ar trebui să existe abateri mari de la valorile considerate normale. Hemoleucograma completă oferă informații prețioase ale următorilor parametri hematologici:
| Parametrul hematologic | Valori de referință (considerate normale) |
| Hematii (eritrocite) | Bărbați: 5,0 (± 0,7) milioane/mm3 Femei: 4,5 (± 0,6) milioane/mm3 |
| Hematocrit | Bărbați: 45 ± 7% Femei: 42 ± 5% |
| Hemoglobină | Bărbați: 15 ± 2 g% Femei: 13 ± 2 g% |
| VEM (volum eritrocitar mediu) | 80–94 fL |
| HEM (hemoglobina eritrocitară medie) | 27–33 pg |
| CHEM (concentrația medie a hemoglobinei eritrocitare) | 32–36 g% |
| VSH (viteza de sedimentare a hematiilor) | Bărbați: 1-10 mm/h; 7-15 mm/2h; 40-60 mm/24h Femei: 2-13 mm/1h; 12-17 mm/2h; 40-60 mm/24h |
| Reticulocitele | 5-15‰ (medie de 10‰ de hematii) |
| Neutrofile | 3500–3600/mm3 |
| Eozinofile | 175/mm3 |
| Bazofile | 25–50/mm3 |
| Limfocite | 2500–2600/mm3 |
| Monocite | 280–320/mm3 |
| Trombocite | 150.000–300.000/mm3 |
După cum se poate vedea, hemoleucograma completă oferă informații strict numerice, deci nu reprezintă un diagnostic în sine. Totuși, pe baza acestor informații, clinicianul își poate îndrepta atenția asupra anumitor afecțiuni specifice, fiind cunoscut faptul că anumite afecțiuni vor duce la variații numerice ale numărului de elemente figurate, putând modifica, de asemenea, anumite procese, cum ar fi viteza de sedimentare a hematiilor. Prin urmare, hemoleucograma completă, care poate fi efectuată în orice laborator de specialitate cu ajutorul unei probe de sânge, este un pas în diagnosticarea unei game variate de afecțiuni: de la infecții, până la anemii sau alte boli.
Ce afecțiuni pot fi diagnosticate folosind hemoleucograma completă?
Trebuie menționat că hemoleucograma completă nu este un instrument 100% de diagnostic, ci mai mult un test care poate ridica suspiciunea anumitor boli și restrânge posibilitățile eventuale. Aproape orice simptom de boală este o indicație pentru a efectua hemoleucograma completă și ulterior eventuale analize suplimentare. Deși este un test de sânge, hemoleucograma completă oferă informații esențiale privitoare la starea anumitor țesuturi și organe, iar rezultatele care nu sunt fiziologice pot ridica suspiciunea afecțiunilor infecțioase (parazitare, virale și fungice) sau organice (hepatice, renale, hematologice, imunologice), iar uneori chiar oncologice.
Anemia sau policitemia
Anemia definește scăderea numărului de eritrocite, iar policitemia (numită și poliglobulie), va indica o creștere a numărului de eritrocite. Printr-o hemoleucogramă completă se obțin valorile numerice ale eritrocitelor, caz în care creșterile sau scăderile pot fi identificate cu ușurință.
Leucemiile
Există mai multe tipuri de leucemie, iar modificări ale numărului de elemente figurate pot ridica suspiciunea unui anumit tip de leucemie. Hemoleucograma completă oferă informații esențiale despre un astfel de posibil proces patologic. Spre exemplu, în leucemia mieloidă crește foarte mult numărul de eritrocite, leucocite și trombocite.
Posibile infecții
De obicei, în infecții va crește de cele mai multe ori numărul de leucocite și limfocite. Printr-o hemoleucogramă completă se obțin informații privitoare la neutrofile și eozinofile, care tind să crească în infecții bacteriene și fungice, respectiv parazitare. Bazofilele, elemente figurate care pot fi cuantificate prin hemoleucograma completă, tind să crească în reacțiile alergice.
Probleme de coagulare
Hemoleucograma completă oferă și informații privitoare la trombocite (plachete sanguine). Ele oferă informații prețioase privitoare la cât de bine funcționează procesul de coagulare.
Acestea sunt câteva dintre informațiile importante pe care hemoleucograma completă le oferă. Rezultatele obținute sunt, de obicei, interpretate de medicul hematolog, care poate suspecta, în funcție de valori, o anumită patologie. Deseori sunt necesare și investigații ulterioare, așa cum este dozarea anumitor vitamine (în cazul anumitor tipuri de anemii) și alte teste de specialitate. Este important de reținut că hemoleucograma completă mai poate fi efectuată periodic și pentru a monitoriza progresia unei boli sau răspunsul la un anumit tratament. Analiza este foarte ușor de făcut, de obicei se face dimineața, pe nemâncate sau nu, în orice laborator de specialitate.
Hemoleucograma completă – interpretare valori anormale
De obicei, valorile anormale de pe o hemoleucogramă completă sunt evidențiate fie cu steluță, fie prin îngroșare, în buletinul de analize. Valorile anormale (abaterile fie în sensul unei creșteri, fie în sensul unei scăderi) pot indica anumite afecțiuni. Specialistul în hematologice este cel în măsură să interpreteze rezultatele obținute prin hemoleucograma completă. Totuși, abaterile de la valorile normale sunt foarte comune unor afecțiuni, iar în cele ce urmează vor fi prezentate, pe scurt, care sunt acestea. Însă, este vital de reținut faptul că, de obicei, abaterile de la valorile normale indică o stare patologică, mai ales dacă acestea este menținută pe termen lung.
| Parametru hematologic | Valori scăzute | Valori crescute |
| Hematii (eritrocite) | Anemie | Poliglobulie |
| Hematocrit | Anemie | Poliglobulie |
| VSH | Policitemie | Procese inflamatorii, infecții, anemie severă, tuberculoză |
| Reticulocite | Măduvă aplastică, suferință medulară | Reticulocitoză, anemie Biermer, anemie hemolitică |
| Leucocite | Viroze, cașexie, sindroame de iradiere, hipersplenism | Infecții acute și subacute, inflamație, hemoragie |
| Neutrofile | Viroze, agranulocitoze | Infecții, hemoragii acute, infarct de miocard |
| Bazofile | Reacții alergice severe | Reacții autoimune, alergii, leucemie, tumori solide |
| Eozinofile | Sindromul Cushing, infecții ale sângelui, tratament cu corticosteroizi | Alergii, parazitoze, colagenoze, neoplasme |
| Limfocite | Infecții | Viroze, hepatite, tuberculoză |
| Monocite | Infecții (Epstein-Barr, adenovirus, HIV) | Endocardită, mononucleoză infecțioasă, tuberculoză |
| Plachete sanguine (trombocite) | Tratamente medicamentoase, infecții, alcoolism, tulburări autoimune, deficite nutriționale | Inflamații, infecții, procese neoplazice |
Aceștia sunt parametrii care pot fi investigați prin hemoleucograma completă. Abaterile de mai sus nu reprezintă un diagnostic, deoarece valorile obținute se interpretează în contextul fiecărei persoane în parte. Cu toate acestea, hemoleucograma completă reprezintă un prim pas esențial în diagnosticarea diferențială a diferitelor afecțiuni, în special hematologice. Abaterile de la un interval considerat fiziologic pot fi identificate prin hemoleucograma completă, ceea ce va ajuta foarte mult la stabilirea unui diagnostic diferențial. Pe lângă efectuarea hemoleucogramei, sunt necesare, deseori, și alte investigații suplimentare, până la certificarea unui diagnostic.
foto: shutterstock.com
