Guta: tratamentul, foarte important în controlul simptomelor

Guta este o formă de artrită și apare din cauza depunerii cristalelor de urat la nivel articular, atunci când cantitatea de acid uric din sângele circulant este crescută. Acumularea acestor cristale apare la nivelul articulațiilor periferice și se manifestă prin crize dureroase însoțite de inflamație și sensibilitate, cu localizare în special la baza halucelui (degetul mare de la picior). Criza de gută se instalează brusc și se manifestă dureros, în special noaptea.

Cuprins articol

Guta, factori de risc

Simptomele gutei

Complicaţiile gutei

Stabilirea diagnosticului de gută

Tratamentul gutei

Sfatul specialistului

Acidul uric este produs în organism în timpul descompunerii purinelor. Purinele se formează în mod natural în organismul uman, însă sunt prezente și în alimente precum friptura de porc, friptura de vită, fructele de mare, dar și în bere sau în băuturile îndulcite cu fructoză. Normal, acidul uric este dizolvat în sânge și ajunge în urină prin pasajul renal. Dar există și situații în care fie organismul produce prea mult acid uric, fie rinichii nu reușesc să îl elimine prin excreție. Astfel, acidul uric în exces ia forma cristalelor de urat care se vor acumula la nivel articular sau în țesuturile înconjurătoare, generând inflamație și durere la locul depunerii.

Guta, factori de risc

• Alimentația – dietele bogate în carne și fructe de mare, consumul asociat de alcool și băuturi care conțin fructoză.
• Kilogramele în plus – reprezintă substratul producerii unei cantități suplimentare de acid uric, astfel încât rinichilor le va fi greu să-l elimine.
• Antecedentele familiale.
• Vârsta și sexul – guta se instalează raportat la nivelul acidului uric din sânge, iar acest nivel este mai crescut la bărbații tineri și la femeile aflate în perioada de postmenopauză.
• Anumite probleme de sănătate – hipertensiunea arterială neglijată și netratată, diabetul zaharat, sindromul metabolic, bolile cardiace și renale.
• Medicația administrată pentru tratarea unor boli – diureticele tiazidice, acidul acetilsalicilic în doze scăzute, ori medicamentele prescrise în situația transplantului de organ, după o intervenție chirurgicală sau un traumatism.

Simptomele gutei

Simptomul caracteristic este durerea articulară. Aceasta afectează adesea articulația metatarsofalangiană a halucelui (aflată la baza degetului mare de la picior). Durerea mai poate apărea la nivelul genunchilor, gleznelor, coatelor, articulațiilor pumnilor și degetelor. Este intensă pe durata primelor ore de la apariție, urmând să scadă în intensitate pe parcursul următoarelor zile sau săptămâni. În timp, atacurile dureroase de gută își pot modifica caracteristile (intensitate și durată). Durerea este însoțită de inflamație și roșeață, iar articulațiile afectate prezintă edem inflamator și asociază creșterea temperaturii și a sensibilității cutanate. În consecință, se instalează limitarea gradului de mobilitate articulară.

Complicațiile gutei

Deteriorarea articulaţiilor

Degradarea structurilor articulare se petrece în contextul în care o persoană prezintă anual mai multe episoade de criză sau atacuri de gută. În această situație, alimentația și medicația pot fi în măsură să prevină instalarea gutei cu evoluție recurentă și degradare articulară sistematică.

Guta cu evoluție cronică și manifestări extraarticulare

Atunci când sunt ignorate cauzele care conduc la creșterea nivelului de acid uric din sânge (creștere urmată de formarea cristalelor de urat) sau când guta este netratată, se constată apariția tofilor gutoși în țesuturile moi periarticulare. Tofii gutoși sunt expresia clinică a depozitelor de cristale de acid uric localizate subcutanat. Tofii pot fi prezenți la nivelul degetelor, mâinilor, coatelor, tendoanelor lui Achile, pavilioanelor urechii. Sunt inestetici și dureroși.

Calculii renali

Calculii renali apar prin depunerea cristalelor de urat la nivelul tractului urinar. Medicația, hidratarea și alimentația sănătoasă pot reprezenta elemente-cheie în evitarea apariției pietrelor la rinichi.

Prevenția primară și secundară a gutei

Prevenția primară se bazează pe un stil de viață sănătos, promovat în contextul în care există antecedente familiale și factori de risc cumulativi precum: kilogramele în plus, anumite afecțiuni, vârsta, sexul, obiceiurile alimentare nesănătoase. Scăderea ponderală, tratamentul corespunzător al comorbidităților, alimentația sănătoasă pot reprezenta un bun start al prevenției primare. Pacientul ajunge uneori la medic pentru alte probleme, ocazie cu care se identifică riscul de a dezvolta gută.

Prevenția secundară se referă la prevenirea instalării sau apariției atacurilor de gută cu evitarea, pe cale de consecință, a complicațiilor. În acest sens se va asigura hidratarea corectă (35 ml lichid/kgc/24 ore). Se exclude consumul băuturilor dulci prin adaos de sirop de fructoză. Se evită sau se limitează pe cât posibil consumul de alcool, în special de bere. Se vor înlocui sursele alimentare de proteină provenită din carne și fructe de mare cu alte surse. Se limitează astfel aportul de carne de porc, vită, organe, carne de pui, pește. Se recomandă iaurtul și brânzeturile cu conținut limitat de grăsimi saturate. O altă recomandare este mișcarea și scăderea ponderală asociată unui meniu diversificat și atent selectat.

Dieta in guta: ce trebuie sa stiti

Stabilirea diagnosticului de gută

Artrocenteza reprezintă tehnica prin care se extrage lichid articular în scopul indentificării cristalelor de urat.

Analizele de laborator presupun determinarea nivelul de acid uric și creatinină din sângele periferic. În practica clinică există situația în care se identifică un nivel crescut al acidului uric, dar pacientul nu a prezentat niciun semn sau simptom de gută. La polul opus se află persoanele care au prezentat episoade acute, dar nivelul acidului uric este scăzut sau normal.

Examenul radiologic poate identifica modificări ale structurilor articulare, dar este efectuat, mai ales, în vederea stabilirii unui diagnostic diferențial. De mare acuratețe este examinarea ecografică musculoscheletală, care ajută la identificarea cristalelor de urat depuse la nivelul capsulei articulare sau la nivelul tofului gutos. Examenul computer tomograf CT sau RMN poate identifica prezența cristalelor de urat la nivel articular.

Tratamentul gutei

Pentru tratamentul atacului de gută și profilaxie secundară (reducerea frecvenței sau dispariția atacurilor ulterioare de gută) se recomandă:

• terapia cu antiinflamatoare nesteroidiene (AINS). Acestea se vor administra în doză crescută în contextul atacului de gută, urmând ca doza zilnică să scadă dacă se urmărește prevenirea atacurilor ulterioare. Se are în vedere riscul în ceea ce privește mucoasa tubului digestiv (risc hemoragic) și interacțiunea cu medicația antiagregantă plachetară, prescrisă în cazul bolilor cardiovasculare asociate;
• terapia cu antiinflamatoare steroidiene (AIS). Se prescrie în vederea contracarării simptomatologiei algice asociate inflamației. Administrarea se face per os (oral) sau prin injecții intraarticulare. Se are în vedere riscul efectelor adverse precum: modificarea stării emoționale, a nivelului glicemic, a valorilor tensiunii arteriale. Terapia cu AIS se alege când celelalte terapii nu au avut succes;
• terapia cu colchicină. Se prescrie când durerea este intensă. Administrarea este limitată de apariția efectelor secundare nedorite: greață, senzație de vomă, diaree. Specialiștii recomandă administrarea unei doze crescute pe durata atacului gutos, urmând ca doza să scadă în situația tratamentului zilnic ce vizează prevenția atacurilor ulterioare de gută;
• tratamentul în scopul reducerii riscului instalării complicațiilor gutei (apariția tofilor gutoși și a litiazei renale sau a bolii renale cronice, din cauza depozitelor de cristale de urat).

În condițiile în care pacientul prezintă câteva atacuri de gută anual și când există deja probleme la nivel articular, este identificată prezența tofilor gutoși, a litiazei renale sau chiar a bolii renale cronice, este necesară scăderea nivelului de acid uric din sângele periferic. Se recomandă, astfel, fie medicație menită să blocheze producția de acid uric, fie medicație capabilă să îmbunătățească eliminarea acidului uric din organism.

Medicația menită să blocheze producerea de acid uric – inhibitori de xantin oxidază – reușește să scadă nivelul de acid uric și să reducă riscul instalării gutei. Dar nu este lipsită de efecte secundare, unele destul de severe.

Medicația menită să crească eliminarea acidului uric din organism (uricozurice) are rolul de a îmbunătăți abilitatea rinichiului de a elimina acidul uric din organism, scăzând astfel nivelul de acid uric sangvin și riscul de a se instala guta, în ciuda faptului că nivelul de acid uric urinar va crește. Uneori, acest tip de medicație se administrează în combinație cu cea menită sa blocheze producția de acid uric. 

Sfatul specialistului

1. Hidratarea contribuie la diminuarea riscului de apariție a gutei. Beți 2,5-3 litri apă zilnic!
2. Limitați consumul de alcool și de băuturi îndulcite cu fructoză!
3. Mâncați diversificat și cu măsură: reduceți consumul de carne, fructe de mare și alegeți produsele lactate, precum și alte categorii de alimente (conform recomandărilor nutriționistului)!
4. Evitați situațiile stresante, practicați sport, slăbiți dacă sunteți supraponderali sau obezi, nu mâncați pe fond emoțional!