Crestere in volum, adesea vizibila, a glandei tiroide. Gusa este o afectiune extrem de frecventa: milioane de persoane sunt afectate in lumea intreaga. Aceasta boala este adesea familiala.
Cauze – Mai multe tipuri de anomalii pot favoriza aparitia unei guse. Un deficit in iod, constituent obligatoriu al hormonilor tiroidieni, antreneaza o gusa prin carenta iodata. Sintetizarea hormonilor tiroidieni se poate face, de asemenea, in mod perfect, ca urmare a unui deficit enzimatic congenital. Unele boli tiroidiene mai rare provoaca, de asemenea, gusa: boala lui Basedow, tiroidita lui Hashimoto, precum si alte tiroidite.
Simptome si diagnostic – O gusa se manifesta printr-o umflare a regiunii anterioare a gatului. Diagnosticul se pune pa baza palparii gatului. Se cauta mai ales semnele unei compresii a organelor din jur, adica o disfagie (jena la deglutitie), o disfonie (modificare a vocii) sau o dispnee (jena respiratorie). Se studiaza uneori gusa prin ecografie cervicala care vizualizeaza lobii tiroidieni si nodulii, precizand marimea si aspectul lor, lichidian (chist) sau solid. Poate sa se dovedeasca necesara o scintigrafie tiroidiana pentru a studia functionarea glandei. Un studiu citologic al nodulilor prin citopunctie (aspiratie cu ajutorul unui ac foarte fin) este realizat uneori. In sfarsit, dozarea hormoni lor tiroidieni pune in evidenta o eventuala crestere sau diminuare a acestora.
Evolutie si tratament – De la sine, gusa poate ramane de dimensiuni mici sau poate creste in mod regulat si poate antrena semne compresive. O gusa mai poate deveni si toxica (secretand hormoni tiroidieni in mod excesiv), si poate antrena o hipertiroidie. Tratamentul este propus in functie de aceasta evolutie si de cauza gusei: aport de iod exogen in caz de carenta, administrare de hormoni tiroidieni in caz de sinteza deficienta a acestora sau ablatie (tiroidectomie) partiala in cazul unei boli tiroidiene.
