lmplantare a inimii de la un donator pe un bolnav primitor. Majoritatea grefelor cardiace practicate astazi se realizeaza cu grefoane umane; totusi, mica disponibilitate a transplantelor si contextul urgent in care trebuie efectuata interventia au facut necesara cautarea unor solutii de substitutie: transplantarea de inimi de animale (maimute mari), pe de o parte, punerea la punct a unei inimi artificiale, pe de alta parte.
Indicatii – grefa se practica in cazurile de insuficienta cardiaca terminala, atunci cand alte mijloace terapeutice au devenit ineficiente: infarcte importante sau repetate care au distrus cea mai mare parte a muschiului cardiac, boli ale miocardului sau ale valvulelor cardiace intr-un stadiu avansat. Insuficienta cardiaca are rasunet si asupra plamanilor: de asemenea, in caz de atingere pulmonara, se poate practica o grefa inima-plamani.
Contraindicatii – Inaintea grefei este indispensabil un bilant, deoarece anumite boli interzic sa se procedeze la o grefa de inima, ca, de exemplu, o osteoporoza (decalcifiere osoasa) importanta, un ulcer de stomac, o boala pulmonara grava, o insuficienta renala sau leziuni arteriale difuze.
Tehnica – Problema cea mai delicata este cea a datei la care trebuie intervenit: a opera prea devreme echivaleaza eu asumarea inutila a unui risc operator legat de transplantare; a astepta prea mult poate insemna un risc de moarte subita a bolnavului sau de aducere a acestuia intr-o stare prea grava pentru a mai putea fi operat. Din aceste motive au fost puse la punct teste pentru a aprecia cat mai bine gravitatea starii bolnavului si a fixa cat mai precis posibil ragazul convenabil. Pacientul e inscris atunci pe o lista de candidati la grefa de inima si beneficiaza de o interventie mai mult sau mai putin rapida dupa gravitatea starii sale.
Grefa cardiaca este o operatie grea, cu numeroase constrangeri: trebuie ca inima donatorului sa mai bata in momentul prelevarii sale, ceea ce presupune ca donatorul sa fie in stare de moarte cerebrala; pe de alta parte, timpul de care se dispune intre prelevare si implantare este scurt (10 ore maximum). Compatibilitatea imunologica intre donator si primitor, studiata prin compararea grupurilor lor tisulare si sangvine (indeosebi sistemele HLA, ABO si Rhesus), trebuie sa fie cea mai buna posibila pentru a reduce la maximum riscul de rejectie.
Interventia necesita realizarea unei circulatii extracorporale care sa asigure un aport de sange oxigenat creierului si principalelor organe vitale. Inima primitorului este indepartata in cvasitotalitatea sa, peretii exteriori ai auriculelor, precum si orificiile vaselor care se deschid in inima (aorta, venele cave, vasele pulmonare etc.) raman totusi pe loc. In caz de urgenta sau de nedisponibilitate a unui grefon, poate fi avuta in vedere implantarea unei inimi artificiale, din material inert neorganic. Aceasta ultima tehnica are avantajul de a suprima complicatiile de ordin imunologic; ea prezinta totusi inca destule inconveniente, mai ales vasculare (formarea frecventa de cheaguri); la aceasta se recurge deci cel mai des in mod provizoriu, asteptand sa fie posibila o grefa de inima organica.
Complicatii – Principalele complicatii ale grefei de inima sunt de ordin imunologic, survenirea unei rejectii putand necesita o retransplantare de urgenta. Se incearca prevenirea prin prescrierea sistematica de imunosupresoare (derivati de cortizon si ciclosporina, indeosebi).
Prognostic – Acesta este, in general bun, cu aproximativ 8O% supravietuiri de un an si un procentaj de deces de ordinul a 5% pentru fiecare an urmator. In sfarsit, calitatea vietii unui subiect care a suferit o grefa de inima poate redeveni cu totul normala, indeosebi cu reluarea unei activitati fizice satisfacatoare si chiar cu practicarea unui sport.
Sinonime: transplant cardiac, transplant de inima (cord), grefa de inima.
