Afectiune care asociaza o uscaciune oculara cu o uscaciune bucala. Sindromul lui Gourgerot-Sjogren afecteaza mai ales femeile trecute de 40 de ani. El este fie un sindrom izolat, fie – cel mai des – consecutiv unei conectivite (poliartrita reumatoida, lupus eritematos diseminat, sclerodermie) sau unei afectiuni autoimune (tiroidita, hepatita cronica activa, ciroza biliara primitiva).
Atingerea oculara se traduce printr-o senzatie de arsura ("nisip" in ochi) sau de corp strain, printr-o absenta a lacrimilor sau o lacrimare de iritatie. Atingerea glandelor salivare se traduce printr-o uscaciune bucala care deranjeaza deglutitia si alimentarea si poate provoca arsuri ale gurii, fisuri ale comisurilor buzelor si ale limbii si tulburari gingivodentare (gingivite, carii).
Tratament – Acesta se adreseaza conectivitei atunci cand aceasta se afla la originea sindromului (corticosteroizi, imunosupresoare). El vizeaza in plus tratarea simptomelor: substantele cu actiune sialogoga cresc producerea de saliva (anetoltritiona); bomboanele acidulate, guma de mestecat, o buna igiena dentara, lacrimile artificiale (colir pus in ochi de mai multe ori pe zi).
Sinonim: sindrom uscat.
