Psoriazisul este dermatoză inflamatorie cronică, caracterizată de apariția plăcilor eritematoase, acoperite de scuame albicioase, care apar de obicei pe scalp, coate, genunchi și pe trunchi (mai ales în zona lombară). Aproximativ 2-3% din populația globală suferă de psoriazis. Afecțiunea are o componentă autoimună, fiind mediată de limfocitele T. În mod normal, celulele din piele se reînnoiesc în cursul a 30 de zile. La persoanele cu psoriazis, reînnoirea completă are loc mai rapid, la 3-4 zile, ceea ce duce la formarea plăcilor clar delimitate de restul pielii sănătoase. De reținut este faptul că psoriazisul nu este contagios, așadar nu poate fi transmis între persoane.
Psoriazis – cauze și factori de risc
Nu se cunosc în totalitate cauzele care duc la psoriazis, dar se crede că această boală are la bază predispoziția genetică și expunerea la anumiți factori de mediu. Studiile genetice au identificat mai mulți loci (pozițiile anumitor gene) sunt asociați cu un risc crescut de psoriazis, principalul fiind PSORS1, situat pe cromozomul 6p21. Acest locus conține gene implicate în răspunsul de tip imun, cum ar fi HLA-Cw6, care este strâns asociat cu psoriazisul vulgar, numit și psoriazis în plăci, cea mai comună formă a bolii. Psoriazisul este cauzat de hiperproliferarea celulelor ce se găsesc în stratul superficial al pielii (keratinocite) și inflamația cronică asociată a pielii.
Există mai mulți posibili factori care pot declanșa apariția leziunilor psoriazisului. De exemplu, infecțiile streptococice (cu Streptococcus pyogenes), traumatismele cutanate cauzate de arsuri, substanțe chimice, leziuni mecanice, stresul psihologic, tratamentele cu anumite medicamente (β-blocante, litiu și altele) pot activa sistemul imun înnăscut și adaptativ, ducând la o eliberare masivă de citokine care susțin inflamația (TNF-α, IL-17 și IL-23). Aceste citokine pot contribui la apariția inflamației, susținerea și exacerbarea acesteia, perpetuând astfel ciclul patologic din psoriazis. Fumatul, obezitatea, hipocalcemia și temperaturile scăzute pot exacerba simptomele.
Psoriazis – simptome și manifestări clinice
Există mai multe tipuri de psoriazis, însă majoritatea au caracteristici comune. Cea mai frecventă formă diagnosticată este psoriazisul vulgar, care se prezintă sub formă de plăci bine delimitate, eritematoase, acoperite de scuame groase, sidefii. Plăcile pot apărea oriunde pe corp, dar adesea se localizează pe scalp, coate, genunchi și la nivelul zonei lombare. Alte forme clinice includ:
- Psoriazis gutat. se manifestă prin leziuni mici, în formă de picătură (psoriazisul în picătură), care apar în special pe trunchi și membre. Este adesea secundar infecțiilor streptococice, și este mai frecvent la copii și tinerii adulți;
- Psoriazis inversat. afectează de obicei pliurile cutanate (axile, zona inghinală, submamară) și se manifestă prin apariția plăcilor eritematoase, fără scuame evidente, din cauza mediului umed;
- Psoriazis pustulos. se prezintă cu pustule sterile eritematoase, această formă putând fi, mai departe, localizată (psoriazisul palmoplantar) sau generalizată (psoriazisul von Zumbusch);
- Psoriazis eritrodermic. este o formă rară, dar severă, care implică aproape întregul corp și duce la descuamare excesivă, durere și disconfort. Este o urgență medicală, deoarece există risc crescut de deshidratare și infecții secundare severe;
- Psoriazis articular. aproximativ 30% dintre persoanele cu psoriazis vor dezvolta și acest tip de complicație, o formă de artrită inflamatorie care afectează articulațiile și entezisul (locul de inserție a tendonului sau ligamentului pe os). Simptomele includ dureri articulare, dar și rigiditate, umflături, iar în cazuri severe eroziuni și deformări articulare (mai ales la degete).
Ghid terapeutic și de management pentru persoanele cu psoriazis
Este important de știut, de la bun început, că nu există un tratament pentru psoriazis cu potențial curativ în totalitate. Deși au fost elaborate mai multe protocoale de tratament, majoritatea au în vedere ameliorarea simptomelor și reducerea riscului ca psoriazisul să ducă la complicații. Prin urmare, boala are un caracter remisiv, cu episoade „de atac” și de aparentă însănătoșire. Totuși, întrucât psoriazisul vulgar (cea mai comună formă a bolii) nu se prezintă cu simptome sistemice (febră, infecții secundare), principala implicație a afecțiunii este, în primă instanță, strict asupra aspectului cosmetic. Însă alte forme – pustulară, eritrodermică – au potențial mult mai sever.
Tratamentul psoriazisului
Tratamentul pentru psoriazis se individualizează în funcție de tipul bolii, de severitate, locul în care au apărut leziunile și răspunsul la terapiile anterioare. În general, abordarea terapeutică în caz de psoriazis include tratament topic, fototerapie, tratament sistemic și terapie biologică.
Tratamentul topic
Reprezintă prima linie terapeutică în caz de psoriazis ușor, până la moderat. Acesta include:
- Corticosteroizi topici: cei mai frecvent utilizați agenți topici datorită efectului pe care îl au (antiinflamator, antiproliferativ). Aceștia se administrează doar la recomandarea medicului;
- Analogi ai vitaminei D: calcipotriolul și calcitriolul se utilizează des în tratamentul pentru psoriazis, în special în combinație cu corticosteroizii topici. Inhibă proliferarea celulelor de la nivelul pielii (keratinocitele), fenomen patologic care duce la formarea plăcilor;
- Inhibitorii de calcineurină: tacrolimusul și pimecrolimusul sunt utilizați în special pentru a trata leziunile de psoriazis din zonele sensibile, cum ar fi fața și pliurile cutanate;
- Retinoizii topici: tezarotenul este un analog al vitaminei A care reglează hiperproliferarea, precum și diferențierea keratinocitelor, și reduce inflamația.
Fototerapia
- UVB cu bandă îngustă: este considerată fototerapia de primă linie în caz de psoriazis. Prin expunere la radiații UVB de 311-313 nm, se reduce proliferarea keratinocitelor și, în egală măsură, inflamația asociată;
- PUVA (psoralen și UVA): această terapie combină administrarea (pe cale orală sau topică) a unui agent fotosensibilizant (psoralen), cu expunerea ulterioară la radiațiile UVA. PUVA este eficientă, dar, pe termen lung, poate crește riscul de cancer de piele;
- Laser excimer: este o formă țintită de fototerapie, care utilizează un fascicul de UVB pentru a trata leziuni individuale, fiind utilă în cazul plăcilor rezistente la alte tratamente.
Tratamentul sistemic
Tratamentul sistemic este rezervat pentru formele severe de psoriazis și include:
- Metotrexat: este un agent imunosupresiv care inhibă proliferarea celulelor și imunitatea. S-a dovedit eficient în tratamentul pentru psoriazis, dar utilizarea pe termen lung este limitată de toxicitatea hepatică și riscul de reacții adverse;
- Ciclosporina: un alt agent imunosupresor care inhibă activitatea limfocitelor T, fiind foarte eficient în cazurile de psoriazis sever. Utilizarea sa este limitată de efectele secundare, cum ar fi hipertensiunea și nefrotoxicitatea;
- Acitretina: retinoid oral care reglează diferențierea celulară și reduce inflamați. Se folosește în combinație cu fototerapia pentru psoriazis, dar este contraindicată la femeile însărcinate sau cele care își planifică o sarcină în viitorul apropiat.
Terapia biologică
Reprezintă cea mai avansată formă de tratament pentru psoriazis. Majoritatea sunt proteine cu potențial terapeutic care vizează specific anumite componente ale sistemului imun. Principalele abordări în terapia biologică pentru psoriazis includ:
- inhibitori de TNF-α: adalimumab, etanercept și infliximab;
- inhibitori ai IL-17: secukinumab și ixekizumab (anticorpi monoclonali care blochează IL-17, o citokină care susține inflamația din psoriazis);
- inhibitori ai IL-23: ustekinumab și guselkumab (acționează în mod asemănător cu inhibitori ai IL-17, blocând citokina IL-23, care susține inflamația cronică din psoriazis).
Gestionarea psoriazisului în viața de zi cu zi
Pe lângă tratamentul pentru psoriazis, gestionarea optimă a acestei afecțiuni implică adoptarea unor măsură generate care pot ameliora simptomele și îmbunătăți calitatea vieții, prevenind, în același timp, riscul de complicații.
Îngrijirea pielii
Folosirea zilnică a emolienților și cremelor hidratante ajută la menținerea hidratării pielii și la reducerea scuamelor. Băile cu sare de mare, fulgi de ovăz și uleiuri emoliente pot ameliora, de asemenea, disconfortul asociat.
Alimentația
Deși nu există o dietă specifică pentru psoriazis, se recomandă adoptarea unei diete bogate mai ales în antioxidanți naturali, bogată în acizi grași omega-3 și fibre vegetale. Se vor evita pe cât posibil alimentele procesate, alcoolul, zaharurile rafinate și tutunul.
Gestionarea stresului
Stresul este un factor declanșator comun pentru simptomele de psoriazis. Tehnicile de relaxare, cum ar fi meditația, yoga, terapia cognitiv-comportamentală, sportul, respirația conștientă, pot ajuta foarte mult la gestionarea optimă a stresului zilnic, prevenind agravarea bolii.
Activitatea fizică
Exercițiile fizice regulate contribuie la îmbunătățirea stării generale de sănătate și, astfel, chiar la reducerea riscului de comorbidități asociate. De asemenea, ajută la gestionarea stresului.
Suportul psihologic
Conform datelor, ca urmare a evoluției cronice a bolii, persoanele cu această dermatoză tind să fie depresive, anxioase, să se izoleze și, în unele cazuri, chiar să apeleze la suicid. Multe dintre persoanele afectate apelează la abuzul de substanțe, alcool și fumat. Prin urmare, afecțiunea ar putea avea un impact emoțional semnificativ asupra unei persoane. Sprijinul psihologic, astfel, nu ar trebui neglijat, deoarece este esențial pentru a gestiona adecvat eventuala depresie.
Foto: shutterstock.com