Ambliopia, cunoscută și sub numele de „ochi leneș”, este o tulburare de dezvoltare a vederii care apare de obicei în copilărie. Ambliopia apare atunci când creierul favorizează un ochi față de celălalt, ceea ce duce la reducerea vederii la ochiul mai puțin folosit.
Din cauza prevalenței sale și a riscului de afectare permanentă a acuității vizuale dacă nu este diagnosticată și tratată din timp, ambliopia este o preocupare pentru sănătatea globală. Studiile arată că diferite forme de ambliopie afectează până la 3% din populație.
Ambliopia se manifestă de obicei ca o afecțiune unilaterală. Cu toate acestea, există cazuri în care pacienții pot dezvolta forma bilaterală, dacă ambii ochi experimentează modificări vizuale în timpul copilăriei.
Ambliopie – factori de risc
Ambliopia se datorează adesea unor factori care afectează dezvoltarea vizuală.
Aceștia includ:
- Strabismul – alinierea incorectă a ochilor, este cel mai frecvent instigator al ochiului leneș, care poate duce la favorizarea unui ochi de către creier, determinând astfel dezvoltarea ambliopiei.
- Diferențe semnificative de erori de refracție – miopia, hipermetropia sau astigmatismul. Și acestea sunt afecțiuni care pot crea o lume neclară pentru un copil, mai ales când un ochi este mai încețoșat decât celălalt.
- Obstrucții vizuale – orice factor care împiedică vederea clară a unui ochi, cum ar fi cataractele congenitale, o pleoapă căzută (ptoză), cicatricile corneene sau alte afecțiuni care provoacă o scădere a vederii într-un ochi.
- Istoricul familial – dacă un părinte sau un frate/soră are ambliopie, riscul de a dezvolta afecțiunea poate fi mai mare.
- Prematuritatea – copiii născuți prematur au un risc mai mare de a dezvolta ambliopie, în special dacă au avut probleme de sănătate în perioada neonatală.
- Tulburări neurologice – problemele de dezvoltare a sistemului nervos central pot afecta interacțiunea dintre ochi și creier, ducând la ambliopie.
- Leziuni oculare – oricare tip de leziune la un ochi, care poate afecta dezvoltarea normală a vederii, poate contribui la apariția ambliopiei.
Ambliopie – simptome
De la vederea încețoșată și până la disconfort fizic, precum dureri de cap și amețeli, simptomele ambliopiei sunt semne ce pot trece neobservate sau pot fi confundate ușor cu alte afecțiuni. Mai mult, având vârste fragede, copiii nu au capacitatea de a înțelege aceste simptome și nici de a le exprima verbal. Un ochi atent de părinte, ar putea observa însă probleme cum ar fi:
- Vedere neclară sau distorsionată – dificultăți în a distinge obiectele clare cu unul dintre ochi;
- Dificultăți la citirea sau la concentrarea asupra detaliilor – probleme în urmărirea textului sau a obiectelor în mișcare;
- Lipsa percepției adâncimii – incapacitatea de a judeca corect distanțele și pozițiile obiectelor;
- Oboseală oculară;
- Alinierea ochilor – în unele cazuri, unul dintre ochi poate părea că se abate sau este mai puțin activ decât celălalt.
Deoarece ambliopia este un deficit vizual des întâlnit și care poate fi prevenit, există o mare îngrijorare cu privire la diagnosticarea precoce și la determinarea unor tratamente mai eficiente pentru această afecțiune. Academia Americană de Pediatrie, de exemplu, recomandă screeningul pentru ambliopie, ca parte a vizitei regulate efectuate la medicul pediatru și utilizarea tehnicilor de screening vizual bazate pe instrumente pentru copiii preverbali.
Așadar, dacă observați că un copil ține obiectele foarte aproape de față, că înclină capul pentru a vedea mai bine, că își freacă des unul dintre ochi sau se simt frustrat de sarcinile care necesită o coordonare fină a ochilor, aceste modificări de comportament pot fi semne timpurii ale ambliopiei. Nu ignorați aceste semnale, deoarece tratamentul precoce poate preveni impactul asupra învățării și bunăstării emoționale a copilului!
Ambliopie – opțiuni de tratament
Corectarea erorilor de refracție cu ochelari sau lentile de contact poate fi folosită pentru a corecta miopia, hipermetropia sau astigmatismul, care sunt factori ce contribuie la ambliopie. Acestea sunt adesea primul pas în tratament.
Pansamentul ocular, adică aplicarea unui plasture pe ochiul sănătos (ochiul dominant) este un tratament frecvent utilizat în ambliopie pentru a forța ochiul afectat să fie mai activ. Aceasta poate ajuta la stimularea creierului să folosească mai mult ochiul slab. Ca alternativă la pansamentul ocular, picăturile oculare de atropină sunt folosite pentru a estompa vedere ochiului sănătos, obligând astfel ochiul afectat să lucreze mai mult.
În ultimele două decenii, studiile clinice derulate de organizații de cercetare a bolilor oculare pediatrice, cum sunt PEDIG și MOTAS, au oferit descoperiri semnificative în tratamentul ambliopiei. Aceste cercetări au contribuit la clarificarea celor mai eficiente protocoale de tratament pentru ambliopie, aducând noi perspective asupra abordărilor care pot corecta această afecțiune vizuală.
Cele mai importante 7 descoperiri rezultate în urma acestor studii sunt:
1. Folosită doar corecția optică în tratament, aceasta are succes în îmbunătățirea ambliopiei la aproape 1/3 dintre pacienți, asta incluzând cazurile de ambliopie cauzate de anizometropie, strabism sau alte tipuri de ambliopie mixtă.
2. Pansamentul ocular rămâne un tratament de referință pentru ambliopie.
3. Numărul ideal de ore în care trebuie purtat pansamentul. Copiii cu vârsta între 3 și 7 și cu ambliopie moderată au fost împărțiți aleatoriu în două grupuri: unul tratat cu 2 ore de plasturi pe zi și celălalt cu 6 ore de plasturi zilnic. Deși grupul care a utilizat 6 ore de ocluzie a avut o creștere mai rapidă a vederii, după 4 luni de tratament, ambele grupuri au atins acuitate similară (20/30 sau cel puțin 3 linii de stabilire a funcției inițiale), fără a exista diferențe semnificative din punct de vedere statistic între cele două grupuri.
4. Atropina s-a dovedit a fi la fel de eficientă ca și ocluzia în tratamentul ambliopiei. Deși grupul cu ocluzie a avut o îmbunătățire mai rapidă a acuității vizuale, la sfârșitul a 6 luni de tratament a existat o îmbunătățire egală a acuității vizuale pentru cele 2 loturi și a fost menținută în urmărirea pe termen lung.
5. Tratamentul ambliopiei este cel mai eficient la copiii sub 7 ani. Și copiii cu vârsta de 7- 13 ani au prezentat o îmbunătățire semnificativă a vederii folosind pansamentul, dar rata de răspuns la tratament a fost lentă, a necesitat o doză mai mare de plasturi, iar gradul de recuperare a fost mai puțin complet.
6. Recidiva ambliopiei este frecventă după încheierea tratamentului, cu o rate de recurență similare de aproximativ 25%, atât în cazul ocluziei, cât și al atropinei. Recidiva a fost mai frecventă în cazurile în care tratamentul nu a fost redus treptat, ceea ce subliniază importanța unui tratament continuu și al unei monitorizări atente în cazurile de ambliopie.
7. Copiii care au utilizat plasturi și au realizat activități de aproape (precum cititul sau alte exerciții vizuale) au obținut o acuitate mare a vederii, comparativ cu cei care au purtat plasturele fără a efectua astfel de activități. Aceasta sugerează că stimularea activităților vizuale de aproape poate sprijini mai eficient tratamentul ambliopiei.
Ambliopie, concluzii
Așadar, când sunt tratați, peste 70% dintre pacienți prezintă o îmbunătățire semnificativă a vederii în decurs de 12 luni. Dar, chiar și după un tratament de succes, poate exista o scădere treptată a vederii în anii următori.
Factorii asociați cu un risc crescut de a nu obține refacerea completă a vederii include:
- vârsta la care a început tratamentul (un tratament la vârste mai mari dând de obicei un rezultat mai puțin favorabil);
- ambliopia de privare (adică să existe o afecțiune oculară care să împiedice vederea clară);
- acuitatea vizuală inițială scăzută.
Foto: shutterstock.com
