Gastroduodenita descrie inflamația mucoasei stomacului și duodenului. Simptomatologic, atât gastrita, cât și gastroduodenita, se prezintă relativ similar, aceste entități clinice fiind frecvente în strânsă asociere. De fapt, se crede că gastroduodenita ar fi o complicație frecventă a gastritei cronice, inflamația inițial localizată la nivelul mucoasei stomacului extinzându-se și la nivel de duoden. Unii consideră că gastroduodenita ar fi, de fapt, o formă de gastrită cronică. Indiferent, afecțiunea implică un tablou simptomatologic specific, cu manifestări cantonate în primul rând la nivel gastrointestinal și risc crescut, în lipsa gestionării optime, de complicații.
Gastroduodenita – cauze și factori de risc
Gastroduodenita reprezintă o formă mai severă de gastrită, în care inflamația progresează, mai ales pe fondul lipsei tratamentului, spre duoden. Acest proces poate agrava simptomele clasice de dispepsie asociate gastritei, având și risc crescut de complicații. Gastroduodenita se clasifică în funcție de perioada de manifestare a simptomelor în acută (simptome de durată scurtă) și în cronică (simptome de lungă durată). În forma cronică, apar alterări ulterioare ale funcțiilor care susțin integritatea și funcționalitatea tractului gastrointestinal, cum ar fi funcția secretorie și de evacuare, cu restructurări, în timp, la nivelul histologiei mucoasei gastrice.
Principalele cauze care pot duce la gastroduodenită sunt următoarele:
- Infecția bacteriene cu Helicobacter pylori, Enterococcus, Helicobacter heilmannii;
- Infecții virale cu Cytomegalovirus, specii din genul Enteroviridae;
- Infecții fungice cu Candida, Mycoplasma, Mucormicosis;
- Infecții parazitare cu Strongyloides stercorale, Cryptosporidium;
- Administrarea prelungită de antiinflamatoare nesteroidiene, glucocorticosteroizi;
- Expunerea cronică la stresori;
- Deficit nutrițional (vitamina B12, vitamina A, fier, calciu, zinc, magneziu);
- Sindrom de malabsorbție;
- Fumatul și consumul de alcool;
- Iradierea;
- Expunerea la compuși iritanți;
- Predispoziția genetică (tendința spre atopie);
- Consumul de alimente picante, acide;
- Anumite patologii subiacente (gastrita);
- Traumatismele directe la nivelul abdomenului.
Gastroduodenita prezintă și o componentă psihosomatică semnificativă. De exemplu, stresul și emoțiile puternice au tendința de a exacerba simptomele asociate afecțiunii. Alimentația, dar și alternativele eficiente de gestionare a stresului, sunt esențiale pentru a gestiona optim patologia și a reduce simptomele de gastroduodenită. Conform datelor epidemiologice, există și cazurile idiopatice, când nu se poate identifica agentul etiologic, însă simptomele de gastroduodenită și modificările histologice implicite sunt prezente. În astfel de cazuri, ar putea fi vorba fie despre o componentă alergică omniprezentă în mediu, fie despre o componentă autoimună.
Gastroduodenita – simptome și manifestări
Gastroduodenita se prezintă cu simptome cantonate la nivelul tractului gastrointestinal, în mod obișnuit suprapuse simptomelor de gastrită:
- Senzația de plenitudine postprandială;
- Greață;
- Eructații;
- Meteorism abdominal;
- Flatulență excesivă;
- Pierderea poftei de mâncare;
- Constipație sau diaree;
- Durere abdominală;
- Crampe;
- Durere resimțită ca o arsură la nivelul stomacului;
- Pirozis (arsură retrosternală).
Gastroduodenita se asociază și unui deficit nutrițional, cum ar fi cel de vitamina B12, fier, zinc și calciu, vitamina A. Drept urmare, pot apărea și simptome asociate hipovitaminozelor și lipsei acestor oligoelemente necesare desfășurării optime a proceselor biochimice. Aceste simptome tind să persiste și, de obicei, se exacerbează după masă. Spre deosebire manifestările din forma acută de gastrită, care se rezolvă, de obicei, de la sine, gastroduodenita presupune prezența lor pe o perioadă lungă de timp, în conformitatea unui diagnostic ulterior de gastrită cronică. Deși patologia este oarecum sinonimă gastritei cronice, apare și afectarea teritoriului duodenal.
Tratament pentru gastroduodenită
Gastroduodenita este o afecțiune complexă, care necesită elaborarea unui tratament multilateral și individualizat. În mod obișnuit, este vorba despre schimbarea stilului de viață și tratament medicamentos. Multe persoane sunt reticente în ceea ce privește alternativele psihoterapeutice, însă este important de reținut că gastroduodenita are și o componentă psihosomatică. Așadar, o metodă eficientă de gestionare a stresorilor poate avea implicații majore asupra manifestărilor din gastroduodenită. De asemenea, tratamentul vizează în special ameliorarea simptomelor:
- Infecția cu Helicobacter pylori se tratează prin tripla terapie cu antibiotice;
- Medicamente antiacide;
- Inhibitori ai pompei de protoni;
- Blocante ale receptorilor H2;
- Antispasptice (în cazul în care gastroduodenita se prezintă cu spasme și dureri exacerbate).
Cu toate acestea, afecțiunea este rareori tratată în totalitate, întrucât este vorba despre o afectare cronică a mucoasei, cu modificări histologice deseori ireversibile. Tratamentul are doar scop de ameliorare a simptomelor, nicidecum de a elimina cauza. În cazul în care se identifică infecția cu Helicobacter pylori, tratamentul rapid este esențial pentru eliminarea bacteriei, fiind cunoscut faptul că prognosticul este în strânsă legătură cu momentul inițierii acestuia. Cu toate acestea, afecțiunea este una cronică, ceea ce înseamnă că simptomele sunt omniprezente, având intensitate variabilă în funcție de expunerea la factorii de risc și stilul specific de viață.
Gastroduodenita – posibile complicații
Gastrita indusă de Helicobacter pylori poate duce la diferite afecțiuni, inclusiv ulcerul peptic și purpură trombocitopenică, cancer gastric, anemie feriprivă și deficit de vitamina B12. Rapoarte relativ recente indică, de asemenea, o potențială asociere cu apariția fenomenului de rezistență la insulină, sindrom metabolic și steatoză hepatică non-alcoolică. Mecanismul care ar putea sta la baza acestor patologii implică mimica moleculară și starea inflamatorie cronică. Cancerul se pare că reprezintă cea mai gravă complicație a acestei patologii. O altă posibilă complicație ar putea fi apariția tumorilor neuroendocrine gastrice, cu prognostic individualizat.
Metode de prevenție ale gastroduodenitei
Întrucât este o afecțiune deosebit de complexă, cu implicații semnificative asupra sănătății atât fizice, cât și psihice, prevenția trebuie avută în vedere în orice moment. Pentru a reduce riscul dezvoltării acestei afecțiuni, specialiștii recomandă:
- Spălarea alimentelor înainte de a fi consumate, sub jet continuu de apă;
- Evitarea consumului de alimente de tip fast food și street food, în special în mediile intens aglomerate, cu flux continuu de oameni;
- Limitarea consumului de alcool;
- Evitarea fumatului;
- Evitarea supraalimentării și adoptarea unor comportamente alimentare sănătoase, cum ar fi mâncatul conștient, evitarea poziției ortostatice în momentul alimentării;
- Adoptarea unei diete echilibrate, bogate în vitamine, minerale și carbohidrați sănătoși (fibre vegetale);
- Limitarea consumului de alimente bogate în grăsimi, picante, acre și amare;
- Adoptarea unor strategii eficiente de gestionare a stresului, cum ar fi activitatea fizică, însă și minduflness-ul, yoga, exercițiile de respirație conștientă, psihoterapia;
- Evitarea folosirii prelungite a medicamentelor tip AINS (antiinflamatoare nesteroidiene).
Prognosticul afecțiunii variază în funcție de tip, cauza de bază și caracteristicile individuale ale pacientului. Cu management adecvat, evitarea factorilor de risc și gestionare optimă, riscul de complicații poate fi semnificativ redus.
