Toata lumea a auzit de gastrita. Aproape ca nu o mai percepem ca pe o boala, ci ca pe o stare. Nu exista o definitie unitara a gastritei, iar cand s-a incercat elaborarea unei asemenea definitii, a fost atat de vasta, incat este aproape imposibil de utilizat in practica.
Gastrita se refera la o suferinta a stomacului, banuita prin semne si simptome clinice, prezenta unor factori de mediu, ereditari, obiectivata „vizual” prin investigatii de tipul endoscopiei digestive superioare, prin videoendoscopie (prin sistemul cu videocapsula sau metode imagistice radiologice: tranzitul baritat, tomografia sau rezonanta magnetica si nucleara, fara ca cea din urma sa fie o rutina), si transata de examenul anatomopatologic al prelevatului bioptic supus examinarii la microscop. Aparent, insiruirea este logica si matematica, dar in practica lucrurile sunt departe de a sta asa.
Cauzele gastritei sunt multiple
Cauzele care duc la aparitia gastritei sunt diverse si ar putea face o delimitare intre gastritele acute, respectiv cronice. Acut ar insemna recent instalat, chiar brusc, din cauza unui factor nociv, de obicei din mediul exterior. Cronicul necesita un criteriu de persistenta in timp. Relativitatea exista caci, de exemplu, gastrita dupa iradiere este considerata acuta pentru 6 luni.
Gastritele acute sunt produse prin:
- Lezare chimica: ingestie de acizi, baze (soda caustica) sau toxice (gastrita acuta alcoolica este una dintre cele mai frecvente), medicamente: bifosfonati (pentru osteoporoza), chimioterapice oncologice (tratamente pentru cancere);
- Lezare fizica: mecanice (varsaturi incoercibile), termice (arsuri) sau postiradiere;
- Lezare vasculara: ischemie digestiva. Pacientii trebuie sa stie ca, inclusiv formele farmaceutice precum supozitoare sau injectii pot produce astfel de gastrite acute hemoragice. Acestea trebuie administrate conform sfatului medical;
- Infectioasa: prin virusuri (mai ales din familia herpes virusurilor), ciuperci (candida, in contextul abuzului de antibiotice), bacterii (celebrul Helicobacter Pylori, responsabil mai ales de gastritele cronice), paraziti (limbrici);
- Stresuri majore concomitente: arsuri, sepsis, socuri, accidente, traumatisme cerebrale.
Simptomele gastritei acute si primul pas in stabilirea diagnosticului
Majoritatea pacientilor care poarta in antecedente un diagnostic de gastrita l-au primit doar in urma unui consult clinic si a anamnezei. Acestea au fost declansate la randul lor de niste simptome:
- Durere (arsura, apasare) epigastrica (in capul pieptului);
- Greata, voma;
- Balonare, indigestie, dispepsie, sangerare (melena sau hematemeza) ori simptome mult mai vagi.
Aceste simptome nu sunt specifice. Ele pot tine de tulburari functionale precum sindromul dureros abdominal, intestinul iritabil si dispepsii functionale, de suferinte bilio-pancreatice, hepatice sau enterocolite, ori de suferinte vasculare digestive sau chiar cardiace.
Diagnosticarea gastritei cu ajutorul endoscopiei
Al doilea pas in vederea obtinerii diagnosticului este endoscopia. Aceasta va evidentia, in majoritatea cazurilor simptomatice, un aspect endoscopic cvasinormal sau, dimpotriva, aspecte endoscopice diverse patologice: eritem (roseata), edem (umflare), leziuni cu solutii de continuitate, polipi, noduli (granuloame, structuri limfatice), modificari de culoare prin regiuni albicioase, atrofie (subtierea mucoasei cu pierderea desenului sau accentuarea ariilor gastrice). Examenul la microscop este o a treia etapa in diagnosticare.
Masuri terapeutice: antibiotice, antiacide, antivirale, ceaiuri gastrice
Multe dintre gastritele acute evolueaza spre vindecare de la sine, dar unele au nevoie de masuri de sustinere:
- Diete;
- Abstinenta de la obiceiurile vicioase (fumat, consum de alcool, condimente sau alimente foarte fierbinti);
- Respectarea regimului meselor;
- Tratamente etiologice: antibiotice, antivirale, antisecretorii, antiacide.
De multe ori, antiacidele si protectoarele de mucoasa, precum sucralfatul, sarurile de bismut, argila sau diosmectita sunt suficiente. Ele sunt completate de masuri fitoterapeutice, precum ceaiurile gastrice (galbenele, sunatoare, coada-soricelului, tei, musetel etc.).
Exista situatii in care gastritele acute pot fi severe si necesita internare, mai ales daca se produc hemoragii sau deshidratare, ce presupune administrarea de sange intravenos, chiar masuri endoscopice sau chirurgicale de oprire a hemoragiei, ori administrarea de fluide.
Dr. Marian Zota,
Medic specialist gastroenterologie,
Centrul Medical MEDAS,
Call Center: 021.92.32
