Gama-glutamiltransferaza (γ-GT sau GGT) este o enzimă localizată în membrana plasmatică a celulelor din mai multe țesuturi, inclusiv cel hepatic, renal și intestinal. Are rolul de a transfera restul γ-glutamil de pe peptide sau alți compuși ce conțin un rest glutamat pe diferite molecule acceptoare. În general, acceptorul grupării γ-glutamil este un aminoacid, un peptid sau chiar o moleculă de apă. Enzima gama GT îndeplinește două roluri principale în organism:
- intervine în ciclul γ-glutamil, proces prin care are loc sinteza glutationului (tripeptidul care are structura γ-glutamil-cisteinil-glicină, cu rol esențial în apărarea antioxidantă a celulelor) și transportul aminoacizilor prin membrana plasmatică a celulelor, în vederea întreținerii și derulării proceselor de anabolism și catabolism;
- participă la procesul de detoxifiere a xenobioticelor, gama GT intervenind în metabolismul conjugaților cu glutation, în vederea neutralizării compușilor cu potențial citotoxic, care ar provoca alterări biochimice și structurale la nivel celular.
Este important de reținut că activitatea acestei enzime prezintă utilitate într-o serie de patologii, în primul rând ca urmare a faptului că este o enzimă de citoliză. Deoarece dozarea activității γ-GT face parte din investigațiile profilului funcțional hepatic, creșterea concentrației se asociază cu lezarea membranei hepatocitelor și, implicit, creșterea concentrației enzimei în ser. Mai mult decât atât, nivelul seric al enzimei gama GT este direct proporțional cu numărul de celule afectate, fiind un marker fidel în special al anumitor patologii care afectează ficatul. În anumite patologii, nivelurile gama GT se corelează cu cele ale altor enzime, pentru un diagnostic precis.
Gama GT – valori de referință
Valorile de referință sunt stabilite în funcție de sexul unei persoane, după cum urmează:
- persoane de sex feminin: 7-32 U/L;
- persoane de sex masculin: 11-50 U/L.
În majoritatea cazurilor, concentrația gama GT în ser trebuie analizată prin raportare directă și la alte enzime din profilul funcțional hepatic, cum ar fi TGO sau TGP. În cazul în care poate fi suspectat un proces inflamator, rezultatele trebuie corelate și cu alți biomarkeri, cum ar fi CRP.
Gama GT – afecțiuni care pot determina valori crescute
Gama GT prezentă și detectată în ser reprezintă, de fapt, izoforma γ-GT de proveniență hepatică și, din acest motiv, creșterile acesteia se asociază în special cu patologii la nivel hepatic. Astfel, creșteri ale gama GT, peste valorile de referință, se întâlnesc în patologii precum:
- bolile hepatobiliare: determinarea gama GT reprezintă un test deosebit de sensibil în cazul afecțiunilor cu această localizare. Creșteri marcante ale gama GT (de 10-20 de ori mai mult decât valorile normale) se întâlnesc în obstrucția căilor biliare intra- și extrahepatice, adică în sindroame colestatice. Printre cauzele obstrucției biliare se regăsesc: prezența de calculi biliari, cancerul pancreatic cefalic, cancerul hepatic, ciroza biliară. Drept indicator direct al colestazei, gama GT are o sensibilitate mai mare de diagnostic decât fosfataza alcalină, mai ales ca urmare a faptului că nivelul gama GT crește mai rapid și persistă mai mult timp.
- alcoolismul cronic: niveluri crescute de gama GT se întâlnesc la persoanele care consumă alcool în mod regulat. Aceste creșteri apar ca urmare a fenomenului de stimulare a sintezei de enzimă de către etanol (necesitatea biosintezei de glutation), precum și efectului toxic al etanolului asupra parenchimului hepatic. În astfel de condiții, enzima poate avea o valoare și de 50 de ori mai mare decât limita superioară.
- activitatea serică a enzimei gama GT crește și la persoanele care urmează tratamente îndelungate cu medicamente anticonvulsivante (fenitoina, fenobarbitalul), antipsihotice, somnifere.
În ultimele două situații, creșterea patologică a activității gama GT este reversibilă: în cazul în care se sistează consumul de alcool sau de medicamente cu hepatotoxicitate, valoarea serică va reveni progresiv la normal. Mai mult decât atât, deși gama GT este un marker seric relevant în contextul suspiciunii unei boli hepatice asociate consumului de alcool, activitatea crescută a γ-GT are utilitate predictivă și dincolo de afectarea hepatică: de exemplu, se asociază unui risc și unei predispoziții spre afectare cardiovasculară, diabet, sindrom metabolic și, în general, cu un risc mai mare de mortalitate, din cauze variabile, decât în rândul populației cu niveluri normale.
Valori crescute ale gama GT se mai întâlnesc și în alte afecțiuni, după cum urmează;
- anumite tipuri de cancer (melanom, cancer pulmonar, chiar și în lipsa metastazei hepatice);
- sindrom nefrotic;
- obezitate;
- hipertrigliceridemie;
- diferite forme de hepatită (acută, virală, cronică, autoimună, alcoolică);
- ciroză hepatică (alcoolică, biliară primară);
- steatoza hepatică (alcoolică și non-alcoolică);
- sindroame de colestază (extra- și intrahepatică);
- pancreatită.
În foarte multe patologii, nivelul crescut al gama GT reprezintă un marker de stres oxidativ, iar nivelurile crescute de radicali liberi de oxigen și azot sunt implicate în etiologia unor patologii deosebit de complexe. Drept urmare, un nivel crescut de gama GT se asociază cu risc major de afectare sistemică, și nu doar hepatică. Pentru un diagnostic precis, este necesară corelarea între nivelul gama GT și alte enzime. Spre exemplu, în obstrucția biliară, transaminazele cresc alături de fosfataza alcalină, iar în ciroza biliară, alături de gama GT crește și fosfataza alcalină. Dacă se suspectează hepatita etalonică, ar trebui să existe un raport γ-GT/fosfataza alcalină peste 5.
Când se recomandă dozarea activității gama GT?
Dozarea activității gama GT se recomandă la toate persoanele care prezintă simptome care pot fi traduse printr-o eventuală afectare hepatică. Acestea includ:
- simptome de dispepsie funcțională (greață și vărsături, senzație de plenitudine abdominală, durere epigastrică);
- îngălbenirea pielii și a ochilor;
- oboseală și slăbiciune generalizate;
- eliminarea urinei închise la culoare;
- eliminarea unui scaun deschis la culoare, gri sau de culoare palidă, semne de colestază.
În mod ideal, fiecare persoană, chiar și în absența semnelor de boală, ar trebui să își dozeze, în cadrul analizelor de profil funcțional hepatic, activitatea enzimei γ-GT. Întrucât se consideră a fi un factor predictiv al anumitor afecțiuni, creșterile sale moderate pot fi asociate, în lipsa unei afecțiuni hepatice în stadiu de debut, cu alte tipuri de patologii. Valorile scăzute ale γ-GT nu au nicio relevanță clinică, observându-se scăderi ușoare în sarcină sau în caz de hipotiroidism.
Foto: Shutterstock
