Furunculul este o afecțiune cutanată frecvent întâlnită, dar adesea incomodă și dureroasă. El apare pe piele sub forma unei pustule și este cauzat de o infecție bacteriană a unui folicul de păr. Se poate dezvolta în orice zonă a corpului, însă, în general, este întâlnit în cele cu pilozitate (fața, gâtul, coapsele, spatele).
De cele mai multe ori, apariția unei astfel de pustule nu reprezintă un motiv de îngrijorare. Dar există și cazuri în care dezvoltarea formațiunii roșii și dureroase este însoțită și de alte simptome și se pot produce complicații. Dacă pacientul se confruntă cu febră sau frisoane, trebuie să se prezinte în cabinetul medicului pentru a fi diagnosticat și pentru a primi tratamentul adecvat.
În cazurile ușoare, se recomandă aplicarea de comprese. Pe de altă parte, în cele severe sau recurente, medicul poate prescrie antibiotice pentru a combate infecția și pentru a preveni răspândirea acesteia. În anumite situații, poate fi necesară drenarea chirurgicală a formațiunii pentru a facilita vindecarea acesteia. Este ideal ca pacientul să evite stoarcerea sau înțeparea pustulei pentru a nu risca să dezvolte o infecție.
Pentru a preveni apariția furunculelor, se recomandă menținerea unei igiene adecvate și evitarea contactului cu persoane infectate cu Staphylococcus aureus.
Ce este furunculul?
Furunculul o afecțiune cutanată inflamatorie care afectează foliculul de păr și țesutul care îl înconjoară. Apare pe piele, în orice zonă a corpului, sub forma unei umflături roșii și dureroase. Treptat, crește în dimensiune și se poate umple cu puroi. După un timp, se va sparge și va elimina lichidul.
Cel mai frecvent, se găsește pe față, gât, spate și umeri, adică în zonele cu pilozitate. Dimensiunea sa variază de la un bob de mazăre la o minge de golf. Evoluția lui durează aproximativ 10-14 zile și, în general, se vindecă de la sine.
Totuși, pentru a nu rămâne cu cicatrici inestetice, este recomandat ca pacienții care se confruntă cu un furuncul să ceară sfatul medicului. Tratamentul adecvat se alege în funcție de severitatea afecțiunii.
De ce apare furunculul?
În majoritatea cazurilor, furunculul apare în urma unei infecții cu stafilococ auriu. Chiar și așa, afecțiunea este cauzată și de infecții cu alte bacterii sau fungi. Sistemul imunitar slăbit poate face ca organismul să fie mai susceptibil la dezvoltarea ei.
Bacteriile care provoacă furunculul pot intra în piele prin răni mici, unde se multiplică și cauzează inflamație. Pacientul care dezvoltă unul sau mai multe furuncule este, deseori, purtător cronic al stafilococului.
Infecția este favorizată de expunerea tegumentului la substanțe chimice dure, care provoacă iritații, dar și de igiena defectuoasă.
Oricine poate dezvolta un furuncul. Afecțiunea apare la orice categorie de vârstă, dar există câțiva factori predispozanți ai săi. În general, pacienții diagnosticați cu următoarele boli prezintă un risc crescut de a dezvolta furuncul:
- infecții ale pielii;
- diabet zaharat;
- boli autoimune;
- anemie;
- obezitate;
- deficiență de fier;
- cancer.
Furuncul – simptome
Inițial, furunculul se dezvoltă pe piele sub forma unei umflături benigne de mici dimensiuni, asemănătoare unui coș. Este eritematoasă și are o consistență dură. Treptat, apare și durerea, care crește în intensitate.
Dimensiunile formațiunii cresc progresiv pe parcursul celor 10-14 zile de evoluție. Acesta se umple cu puroi, motiv pentru care va apărea o pustulă de culoare gălbuie dispusă central. Ulterior, atunci când presiunea acestei acumulări crește, furunculul se sparge. Durerea dispare, însă pacientul poate rămâne cu cicatrici.
Furuncul – ce complicații pot apărea
Apariția unui furuncul nu reprezintă, în general, un motiv de îngrijorare și nici nu necesită tratament medical de urgență. Totuși, există cazuri în care pacienții se pot confrunta cu complicații. Consultul medical este imperios în cazul în care:
- Formațiunea nu dispare în două săptămâni.
- Formațiunea apare pe față, pe nas sau oriunde pe coloana vertebrală.
- Nu se elimină puroiul.
- Durerea persistă și crește considerabil în intensitate.
- Apar febra și/sau frisoanele.
- Tegumentul din jurul formațiunii suferă modificări.
Dacă furunculul nu este tratat adecvat, la timp, pacientul se poate confrunta cu următoarele:
- erizipel;
- dezvoltarea altor furuncule;
- diseminarea infecției la distanță.
Cum se pune diagnosticul
Diagnosticul de furuncul este pus pe baza examinării fizice și a simptomelor vizibile. Medicul specialist examinează leziunea cutanată și poate solicita analize de laborator, cum ar fi culturi de puroi. În felul acesta, poate identifica bacteria responsabilă pentru apariția infecției.
Recoltarea este indicată mai ales în cazurile în care pacienții suferă de HIV sau o boală autoimună și dacă au dezvoltat furuncule la nivelul feței.
Furuncul – tratament
Atât timp cât rămâne de dimensiuni mici, furunculul se poate trata și acasă și nu este necesară intervenția specialistului. Este ideal ca zona afectată să fie igienizată regulat cu săpun antibacterian. Pentru ameliorarea durerii și pentru stimularea evacuării puroiului, se recomandă utilizarea compreselor calde și sterile.
În cazul în care formațiunea crește în dimensiune, iar durerea devine tot mai intensă, este necesar un control de specialitate. Medicul stabilește schema de tratament în funcție de severitatea afecțiunii, dar și de istoricul medical al pacientului.
Tratament pe bază de unguent
Pentru cazurile ușoare, atât medicul, cât și farmacistul pot recomanda utilizarea unor creme sau unguente bazate pe substanțe antimicrobiene:
- betadină soluție;
- antibiotice pulbere;
- cremă/sau unguent cu antibiotic.
Produsele se aplică conform indicațiilor primite, pe pielea curată (spălată și uscată), doar la nivelul zonei afectate. În cazul în care nu se observă îmbunătățiri după cinci zile, specialistul va recomanda un alt tip de tratament.
Tratamentul pe bază de antibiotic
Tratamentul cu antibiotic pentru vindecarea furunculului se recomandă doar în cazul în care pacientul se confruntă cu complicații ale afecțiunii:
- prezintă febră crescută,
- durerea este puternică,
- există tendința de a dezvolta celulită infecțioasă,
- a dezvoltat carbuncul (atunci când are loc fuziunea mai multor furuncule învecinate într-un focar mare de puroi).
Tratamentul chirurgical
Dacă furunculul conține puroi și nu se sparge de la sine, se poate realiza incizia și, ulterior, drenarea conținutului. Medicul realizează acest proces cu ajutorul unor ustensile sterile.
Nu este recomandat ca pacientul să încerce să facă acest lucru de unul singur, acasă. Prin înțeparea, tăierea sau stoarcerea incorectă a formațiunii respective, crește riscul de infecție. De asemenea, după vindecarea leziunii, pacientul poate rămâne cu o cicatrice pronunțată.
Măsuri de prevenție
Apariția unui furuncul nu poate fi prevenită întotdeauna. Există, totuși, câteva reguli esențiale de igienă personală care minimizează riscul de a dezvolta o astfel de afecțiune. Acestea sunt:
- Leziunile tegumentare se îngrijesc adecvat, prin aplicarea soluțiilor antiseptice și prin acoperirea lor cu materiale sterile.
- Mâinile se mențin curate prin spălarea regulată cu apă și săpun.
- Produsele de igienă personală, cum ar fi lama de ras, prosoapele și altele, nu se folosesc la comun cu alte persoane.
- Regulat, se folosesc săpunuri și geluri intime antiseptice.
- Lenjeria de pat și prosoapele se spală întotdeauna la temperaturi crescute.
- Regiunile piloase sunt igienizate regulat, corespunzător.
De asemenea, adoptarea unui stil de viață sănătos, bazat pe dietă și exerciții fizice regulate, ajută organismul să-și stimuleze imunitatea.
Ce este furunculoza?
Persoana care se confruntă cu mai mult de trei episoade de dezvoltare a furunculelor într-un an este diagnosticată cu furunculoză recurentă. Afecțiune apare atunci când pacientul dispune de condiții favorabile dezvoltării bacteriene. Multiplicarea patogenilor are loc, de obicei, în pliurile umede și calde de la nivelul axilei, zonei inghinale sau din spatele urechilor.
În cazul recidivelor, medicul va recomanda, pe lângă tratamentul obișnuit, și utilizarea unor săpunuri lichide speciale. Acestea conțin alcool izopropilic și cloroxilenol sau gluconat de clorhexidină. De asemenea, administrarea antibioticelor se va realiza pe o durată îndelungată de timp, de până la două luni.
Furunculoza mai poate fi tratată cu ajutorul unui vaccin numit autovaccin bacterian. El se realizează din tulpini izolate de la pacientul căruia urmează a-i fi administrat. Acesta este preparat doar pe baza unei recomandări scrise a medicului. Vaccinul mai poate vindeca și alte afecțiuni, cum ar fi foliculitele recurente.
