Exista nenumarate frici si toate au in comun scenariul neputintei, gandul ca vom fi fata in fata cu un pericol serios si nu vom avea puterea de a-i face fata. De multe ori, fricile apar la maturitate si sunt un paravan pentru alte probleme. Asa cum se intampla si in cazul fricii de inaltime si al fricii de zbor.
Frica de inaltime poate pleca de la un eveniment real (de exemplu, scaparea bebelusului din brate de catre adultul care il ingrijeste, multi copii au vise in care cad din bratele parintilor), dar acestea sunt cazuri rare. De cele mai multe ori, frica de inaltime este un „cover” pentru o alta frica. Mintea se teme de ceva, dar nu poate suporta acel gand si atunci gaseste un alt obiect spre care sa canalizeze frica, in speranta ca o va putea controla. Frica de inaltime implica automat frica de cadere, de prabusire; dar aceasta prabusire poate fi o prabusire psihica, o clacare.
Teama de a nu dezamagi
O persoana poate simti pericolul de a se prabusi in interior, dar se apara de acest gand inspaimantator orientandu-se in afara. Frica de prabusire psihica este „acoperita” de frica de inaltimile fizice, iar acest lucru creeaza o senzatie de control: persoana poate evita inaltimile fizice si, implicit, prabusirea, pe cand in fata fricii de prabusire in interior (clacare, decompensare) se simte neputincioasa.
Va invitam sa priviti frica de inaltime in sensul figurat: unei persoane ii este frica sa fie „la inaltime”, la inaltimea ambitiilor ei sau la inaltimea asteptarilor parintilor ei. Multe persoane care au frica de inaltime sunt persoane ambitioase: ele isi doresc sa acceada la pozitii inalte, dar se tem ca, odata ajunse acolo, nu vor face fata.
Cum se vindeca teama de inaltime?
Daca teama de inaltime este paralizanta, de obicei este nevoie de psihoterapie. Daca frica nu este atat de mare, persoanele in cauza pot face un exercitiu de desensibilizare, respectiv se pot imagina gradual in situatii anxiogene (mai intai o inaltime redusa, apoi una mai mare etc.), incercand sa tolereze frica si sa se relaxeze cat mai mult in timpul vizualizarii acestui scenariu. Apoi sa se expuna in realitate unor situatii de a fi la inaltime; mai intai inaltimi mici, apoi moderate etc. Daca frica de inaltime este rezultatul unui conflict inconstient, atunci este nevoie de un terapeut, intrucat este dificil de descifrat inconstientul de unul singur.
Frica de zbor sau teama de desprindere?
Asemeni fricii de inaltime, frica de zbor poate fi o masca pentru o alta frica. Unele persoane se tem doar de momentul decolarii; dupa ce are loc decolarea, frica se reduce sau chiar trece. In aceste cazuri, putem spune ca frica din spatele decolarii este o frica de desprindere. Expresia „puii si-au luat zborul” este foarte ilustrativa in acest sens. O mama care traieste dificil plecarea copiilor de acasa, dar isi reprima sentimentele, este probabil sa dezvolte o frica de zbor, de decolare, in special. In mod similar, un copil care se desprinde de parinti sau care este fortat de imprejurari sa se desparta de parinti, inainte de a fi pregatit pentru asta, este posibil sa dezvolte frica de zbor.
Lipsa controlului
Zborul cu avionul este un exemplu tipic de situatie in care pasagerii nu au control asupra experientei. Teama de zbor poate ilustra teama de a ceda controlul altuia, teama de a se lasa pe/in mainile altcuiva. Acelasi lucru este valabil si in cazul sofatului: sunt persoane care se simt in siguranta numai cand sunt ele insele cu mainile pe volan. De asemenea, exista persoane care in tinerete nu aveau nicio frica de zbor, apoi la 50 de ani frica de avion ii invadeaza cu scenarii legate de tot felul de defectiuni tehnice! In aceste cazuri, merita explorat daca teama de defectiunile tehnice ale avionului nu mascheaza de fapt teama de „defectiuni” ale propriului corp, care este proiectata asupra avionului.
Frica este o emotie care, de multe ori, are rol adaptativ: previne pericole reale. Fobia este o frica exagerata, aproape irationala, indreptata catre un obiect specific care determina o conduita de evitare a stimulilor si situatiilor fobice. In acest sens, fobia este dezadaptativa.
Orice frica presupune o lipsa de control. Iar vindecarea fricilor presupune dezvoltarea abilitatilor necesare pentru a le infrunta (curajul) si a le tolera in plan psihic, precum si acceptarea pierderilor implicate.
