Tumora maligna a ficatului. Un cancer de ficat poate fi primitiv sau secundar (metastale provenind de la alt cancer).
Cancerul primitiv al ficatului – Cancerul primitiv al ficatului ramane rar in Europa si in America; el este mai frecvent in Africa si in Asia. Hepatocarcinomul, sau cancerul hepatocelular, este cea mai raspandita dintre tumorile hepatice; el survine in 20% din cazuri pe un ficat sanatos, mai frecvent pe un ficat atins dea boala hepatica preexistenta (ciroza, hepatita cronica). Spre deosebire de Europa, unde ciroza alcoolica ramane cauza principala a acestui tip de tumora, in tarile tropicale, hepatocarcinomul este legat adesea de virusul hepatitelor B si C, uneori de poluarea alimentelor, in special cu aflatoxina (toxina fungica). Colangiocarcinomul, mult mai rar, este mai ales obisnuit in Asia de Sud- Est, unde este incriminat rolul unor parazitoze. Angiosarcomul, cea mai rara dintre tumorile primitive ale ficatului, este legat cateodata de intoxicatiile cronice (clorura de vinil, arsenic).
Simptome si semne – Hepatocarcinomul se traduce printr-un ficat mare reperabil la palpare si printr-o stare febrila pseudo-infectioasa. El provoaca o durere moderata, localizata in partea superioara a abdomenului. Hepatocarcinomul se mai poate traduce printr-o agravare a unei ciroze deja cunoscute.
Diagnostic si evolutie – Diagnosticul se pune pe baza ecografiei, scanografiei si a biopsiei hepatice ghidate prin ecografie. Riscul de metastaze, in principal, pulmonare si osoase, este important.
Tratament – Acesta comporta ablatia chirurgicala a tumorii cand aceasta este posibil, prin hepatectomie partiala. In mod exceptional, poate fi avut in vedere un transplant hepatic. In formele care nu fac apel la chirurgie, tratamentul se bazeaza pe chimioterapie generala sau locala (injectarea produsului direct in tumora printr-un cateter introdus in artera hepatica) sau pe distrugerea tumorii prin alcoolizare (injectii locale cu alcool). Prevenirea tumorilor primitive ale ficatului se bazeaza pe lupta impotriva alcoolismului, pe vaccinarea impotriva virusului hepatitei B si C si pe tratamentul hepatitelor cronice B si C.
Cancerul secundar al ficatului – Este cel mai frecvent dintre cancerele ficatului in tarile temperate; el poate sa apara in cursul oricarui alt cancer; totusi, este mai frecvent in cancerele aparatului digestiv (colon, stomac, pancreas, cai biliare) si in cancerele ginecologice (uter, ovare, sani).
Simptome si semne – Cancerul secundar al ficatului poate sa se traduca printr-o alterare a starii generale sau printr-un icter. Examenul clinic poate evidentia la palpare un ficat mare nodular ("ficat cu castane"), dureros sau nu.
Diagnostic si tratament – Diagnosticul se pune pe baza ecografiei, scanografiei si a biopsiei indispensabila pentru a confirma atingerea hepatica. Tratamentul, daca este posibil, este cel chirurgical (ablatia tumorii). In formele difuze se utilizeaza chimioterapia generala sau locala (injectarea produsului intr-un cateter introdus in artera hepatica).
