Miomul uterin, mai cunoscut sub numele de fibrom uterin, este o tumoare necanceroasă, care se dezvoltă în mușchii peretelui uterin. Destul de rar, fibromul uterin se transformă în cancer, așa că, prezenţa unui fibrom uterin nu este sinonimă cu creşterea riscului de a dezvolta cancer uterin.
Ce este fibromul uterin
Fibromul uterin este o formațiune tumorală compusă din țesut muscular și fibros. În general, acesta este benign, adică necanceros, și poate varia în dimensiune, de la un mic nodul la formațiune de câțiva centimetri în diametru. Unele fibroame sunt atât de mici, încât pot fi dificil de detectat, însă, în cazuri rare, pot atinge dimensiuni care afectează forma și dimensiunea uterului.
Fibroamele pot apărea pe suprafața uterului, pe peretele acestuia, ca o singură tumoră sau în grupuri multiple.
Apariția fibroamelor uterine este frecvent întâlnită în perioada fertilității, în special între vârstele de 30 și 40 de ani, dar nu exclusiv.
Tipuri de fibroame uterine
În funcție de locul în care cresc și se formează există mai multe tipuri de fibroame uterine:
- Subseroase: când se dezvoltă sub stratul exterior al uterului (numit seroasă) și cresc în afara peretelui uterin. Acestea pot exercita presiune asupra organelor din apropiere, cum ar fi vezica urinară sau colonul.
- Intramurale: când se dezvoltă în peretele uterului și cresc înspre interiorul acestuia. Acestea pot determina mărirea uterului și pot provoca simptome precum dureri pelvine sau sângerări menstruale abundente.
- Submucosale: când se dezvoltă în interiorul uterului, sub mucoasa care căptușește uterul. Acestea pot cauza sângerări menstruale abundente și alte complicații legate de fertilitate.
Unele fibroame pot fi atașate de uter printr-o tulpină, cunoscută sub numele de pedicul. Acestea se numesc fibroame pedunculate, pot crește în afara sau în interiorul uterului și pot fi mai ușor de îndepărtat chirurgical.
Altele sunt încorporate în peretele uterin sau pot fi localizate sub mucoasa care căptușește uterul. Acestea nu au o tulpină distinctă și pot fi mai greu de îndepărtat chirurgical, în special dacă sunt situate într-o poziție care ar putea afecta structura sau funcția uterului.
Fibrom uterin, simptome
În majoritatea cazurilor, fibromul uterin nu provoacă simptome și poate rămâne nedetectat pentru o perioadă lungă de timp. Totuși, în anumite situații, pot apărea probleme precum sângerări menstruale abundente, dureri pelvine sau disconfort în timpul actului sexual. De asemenea, fibromul uterin poate exercita presiune asupra vezicii urinare, provocând urinare frecventă, sau rectului, provocând presiune rectală.
În cazurile rare, când fibromul uterin devine foarte mare, poate determina o mărire vizibilă a abdomenului, făcând femeia să pară însărcinată.
De ce apare fibromul uterin
Cauzele exacte ale apariţiei unui fibrom uterin nu sunt pe deplin înțelese, dar factori precum influențele genetice, hormonale și de mediu pot juca un rol în apariția lor.
Unele cercetări sugerează că nivelurile ridicate de estrogen și progesteron, hormonii implicați în reglarea ciclului menstrual, ar putea contribui la creșterea și dezvoltarea unui fibrom uterin. De asemenea, există dovezi că predispoziția genetică poate influența susceptibilitatea unei femei la dezvoltarea de fibroame uterine.
Alți factori care pot crește riscul de fibrom uterin includ obezitatea, dieta, expunerea la anumiți compuși chimici și istoricul familial.
Fibrom uterin, metode de diagnostic
Când vizitați medicul pentru un examen pelvin regulat, acesta ar putea descoperi prezența unui fibrom uterin. În timpul examinării pelvine obișnuite, medicul poate să palpeze uterul și să detecteze fibromul ca o formațiune nodulară sau o masă, de obicei nedureroasă.
Confirmarea unui fibrom uterin se va face însă în urma unor teste de imagistică medicală. Aceste teste pot include:
- ecografia transvaginală sau abdominală,
- tomografia computerizată (CT),
- rezonanța magnetică (RMN).
Aceste teste vor oferi o imagine detaliată a uterului și a fibromelor, permițând medicului să evalueze dimensiunea, localizarea și distribuția fibroamelor.
De asemenea, este posibil să aveți nevoie de alte intervenții pentru a confirma cu certitudine prezența unui fibrom uterin. Există două tipuri principale de intervenții minim invazive utilizate în acest scop:
- Laparoscopia – Această procedură implică inserția unui tub lung și subțire printr-o mică incizie făcută în sau în apropierea buricului. Tubul este echipat cu o cameră și o lumină puternică, ce permit medicului să vizualizeze uterul și alte organe pe un monitor în timpul procedurii. În timpul laparoscopiei, se pot realiza și imagini pentru documentarea detaliată a tuturor anomaliilor.
- Histeroscopia – În această procedură, medicul introduce instrument optic subţire, dotat cu o micro-cameră şi conectat la un monitor prin vagin și col uterin în uter. Nu este necesară nicio incizie pentru această intervenție. Utilizând histeroscopia, medicul poate examina interiorul uterului în căutarea fibroamelor sau a altor afecțiuni, precum polipii.
Fibrom uterin, tratament
Dacă aveți fibrom uterin, dar nu prezentați niciun simptom, este posibil să nu fie necesar un tratament. Medicul vă va monitoriza însă atent, efectuând verificări periodice pentru a evalua dacă fibromul a crescut sau nu.
În cazul în care aveți simptome și este necesar tratamentul, înainte de a alege cea mai bună modalitate de abordare, medicul va lua în considerare mai mulți factori. Pe lângă dimensiunea și localizarea fibromului uterin, va ține cont și de vârsta dumneavoastră și de apropierea de menopauză. Iar în cazul femeilor aflate în perioada fertilității, va lua în considerare dorința de a rămâne însărcinată în viitor.
Fibrom uterin, terapia cu medicamente
În cazurile mai ușoare sau moderate de fibrom uterin, în special atunci când simptomele nu sunt severe și nu afectează semnificativ calitatea vieții, medicul dumneavoastră ar putea recomanda inițial tratamentul cu medicamente înainte de a lua în considerare alte opțiuni.
Antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS) pot fi utilizate pentru a atenua durerea asociată cu fibromul uterin. În cazul sângerărilor menstruale abundente, un supliment de fier poate preveni anemia sau poate corecta deficiența de fier, dacă aceasta este deja prezentă.
Contraceptivele orale pot fi prescrise pentru a ajuta la controlul sângerărilor menstruale abundente. Formele de dozare cu concentrații reduse de hormoni din contraceptive nu stimulează creșterea fibroamelor și pot fi utile în gestionarea simptomelor.
Antagoniștii hormonului eliberator de gonadotropină (GnRH) acționează prin suprimarea temporară a producției de estrogen și progesteron, reducând dimensiunea fibromului uterin și simptomele asociate. Aceste medicamente pot fi administrate sub formă de injecții, spray nazal sau implanturi.
Aceste medicamente pot avea însă efectele secundare, precum bufeuri, depresie, incapacitatea de a dormi, scăderea libidoului și dureri articulare. Dar ele pot opri menstruația, ceea ce poate fi o mare ușurare pentru femeile care au sângerări abundente și anemie. Sunt însă foarte scumpe și oferă doar o ameliorare temporară a simptomelor fibromului uterin. Odată ce încetați să luați medicamente, fibroamele cresc din nou, adesea rapid.
Fibrom uterin. Tratament non-chirurgical
În tratarea fibroamelor uterine, pe lângă opțiunile care implică medicamente și monitorizare, există și alte modalități de tratament non-chirurgical. Acestea includ:
Ablația endometrială. Această procedură constă în distrugerea stratului interior al uterului și este folosită pentru a trata sângerările menstruale abundente asociate cu fibromul uterin. Procedura este, de obicei, considerată o intervenție chirurgicală minoră și se poate efectua în ambulatoriu sau chiar în cabinetul medicului. Complicațiile sunt rare, majoritatea femeilor se recuperează rapid. Aproximativ jumătate dintre femeile care au trecut prin această procedură nu mai au sângerare menstruală. Iar aproximativ trei din 10 femei au sângerări mult mai ușoare. După această intervenție, femeia nu mai poate avea copii.
Embolizarea fibromului uterin sau embolizarea arterei uterine (UFE). În această procedură, arterele care furnizează sânge fibromlui sunt blocate, reducând astfel dimensiunea și simptomele acestora. Un tub subțire este introdus în vasele de sânge care furnizează sânge fibromului. Apoi, mici particule de plastic sau gel sunt injectate pentru a bloca alimentarea cu sânge a fibromului, provocând micșorarea acestuia. Procedura poate fi efectuată în ambulatoriu sau cu internare de scurtă durată. Complicațiile, inclusiv menopauza precoce, sunt rare, dar pot apărea. Studiile sugerează că fibroamele nu cresc din nou după embolizare, deși este necesară mai multă cercetare pe termen lung.
Nu orice fibrom pot fi tratat cu UFE. Cele mai bune candidate pentru această procedură sunt femeile care:
- Au fibroame care cauzează sângerări abundente.
- Au fibroame care provoacă durere sau apasă asupra vezicii urinare sau a rectului.
- Nu doresc să facă o histerectomie.
- Nu doresc să aibă copii în viitor.
Fibrom uterin. Intervenția chirurgicală
Dacă aveți fibrom uterin cu simptome severe, intervenția chirurgicală poate fi cea mai eficientă metodă de tratament. Iată opțiunile disponibile:
Miomectomie. Aceasta este o operație pentru îndepărtarea fibroamelor fără a elimina țesutul sănătos al uterului. Este recomandată femeilor care doresc să aibă copii după tratamentul fibromului. Puteți rămâne însărcinată după miomectomie. Totuși, dacă fibroamele au fost înglobate adânc în uter, este posibil să aveți nevoie de o operație cezariană pentru a naște. Miomectomia poate fi efectuată în mai multe moduri: prin intervenție chirurgicală majoră (care implică o incizie în abdomen), prin laparoscopie sau prin histeroscopie. Tipul de intervenție chirurgicală depinde de tipul, dimensiunea și localizarea fibromului uterin. După miomectomie, pot apărea noi fibroame uterine.
Histerectomie. Aceasta este o operație pentru îndepărtarea uterului și este singura modalitate sigură de a elimina definitiv fibroamele uterine. Este utilizată atunci când fibroamele sunt mari, cauzează sângerări abundente, femeia este aproape sau a trecut de menopauză sau nu își mai dorește copii. Așadar, în cazul fibroamelor uterine mari, este posibil să fie necesară o histerectomie abdominală, care implică o incizie în abdomen pentru a îndepărta uterul. Dacă fibroamele sunt mai mici, medicul poate ajunge la uter prin vagin, evitând o incizie abdominală. În unele cazuri, histerectomia poate fi efectuată laparoscopic. Îndepărtarea ovarelor și a colului uterin în timpul histerectomiei este de obicei opțională. Femeile ale căror ovare nu sunt îndepărtate nu intră în menopauză după histerectomie.
Histerectomia este o intervenție chirurgicală majoră. Deși, de obicei, este destul de sigură, prezintă un risc semnificativ de complicații. Recuperarea după histerectomie durează de obicei câteva săptămâni.
Fibrom uterin, modalităţi de prevenire
Nu există o metodă sigură de prevenire a fibroamelor uterine și asta deoarece apariția lor nu este complet înțeleasă, cercetările continuă pentru a determina cauzele și factorii de risc. Cu toate acestea, deoarece fibroamele uterine sunt sensibile la hormonii estrogen și progesteron, medicii recomandă menținerea unui echilibru hormonal sănătos. De asemenea, limitarea expunerii la substanțe cum ar fi pesticidele și substanțele chimice industriale, care pot afecta echilibrul hormonal, poate ajuta la reducerea riscului de fibrom uterin.
Și activitatea fizică regulată poate ajuta la menținerea unei greutăți sănătoase și la echilibrarea nivelurilor hormonale, ceea ce este important pentru reducerea riscului de fibrom uterin.
Foto: shutterstock.com
