Caracterizate printr-o deconectare dintre gânduri, identitate, conștiință și memorie, tulburările disociative sunt considerate a fi un fel de evadare involuntară din realitate. Acestea sunt mai frecvente decât ne imaginăm și pot afecta oamenii din toate grupele de vârstă, medii rasiale, etnice și socioeconomice.
Până la 75% dintre persoane trec cel puțin printr-un episod de depersonalizare/derealizare în viața lor, însă doar 2% îndeplinesc toate criteriile pentru forma cronică. Ceea ce mai trebuie subliniat este că femeile prezintă probabilități mai mari de a fi diagnosticate cu o tulburare disociativă decât bărbații.
Tulburările disociative se dezvoltă, de obicei, ca răspuns la evenimente traumatice, cum ar fi abuzurile (fizice, psihice sau sexuale), răpirile, operațiunile din teatrele de război, dezastrele naturale sau chiar procedurile medicale din copilăria timpurie, pentru a ține amintirile dureroase în afara câmpului conștiinței. Apar, așadar, ca un mecanism de apărare, însă dezadaptativ, patologic. Situațiile stresante le pot agrava și pot cauza probleme în desfășurarea activităților de zi cu zi.
Semne și simptome
De regulă, manifestările tulburărilor disociative includ:
- Pierderea memoriei (amnezia) referitoare la anumite perioade, persoane, informații personale și evenimente specifice;
- Sentimentul detașării de sine (senzația că ai privi un film cu tine) și emoțiile sale (amorțeală emoțională);
- Incapacitatea de a face față stresului emoțional sau profesional, probleme semnificative în relații, la locul de muncă sau alte domenii importante ale vieții;
- Percepția denaturată a oamenilor și a lucrurilor din jur;
- Lipsa sentimentului de identitate de sine;
- Probleme de sănătate mintală, cum ar fi depresia, anxietatea, gândurile și comportamentele suicidare.
Principalele tipuri
Simptomele diferă mult în funcție de tipul tulburării disociative dezvoltate. În literatura de specialitate sunt definite următoarele trei:
Amnezia disociativă. Principalul simptom este dificultatea de a-ți aminti informațiile importante despre tine. Debutul episodului amnezic este, de obicei, brusc, acesta putând dura minute, ore, zile sau, mai rar, luni sau ani. Nu există o documentare foarte clară din acest punct de vedere, cert este că o persoană poate avea mai multe episoade de-a lungul vieții.
Tulburarea de identitate disociativă. Mai cunoscută ca tulburare de personalitate multiplă, această tulburare se caracterizează prin „comutarea” între mai multe identități. Adesea aceste identități pot avea nume, caracteristici, manierisme și voci unice. Persoanele afectate prezintă, de obicei, și amnezie disociativă, și fugă disociativă.
Tulburare de depersonalizare/derealizare. Aceasta implică un sentiment continuu sau episodic de detașare de acțiuni, sentimente, gânduri și senzații, ca și cum ai fi un observator din afară și ți-ai vedea sinele de la distanță (depersonalizare). Timpul poate părea a fi încetinit sau accelerat, unii oamenii și lucrurile din jur ca în ceață, bidemensionale și decolorate, iar lumea – ireală (derealizare). O persoană poate suferi depersonalizare, derealizare sau ambele. Vârsta medie de debut a acestei tulburări este de 16 ani, deși episoadele de depersonalizare pot surveni oricând în timpul copilăriei. La mai puțin de 20% dintre persoanele cu această tulburare debutul se produce după vârsta de 20 de ani.
Cum se tratează
Tulburările disociative sunt gestionate de cele mai multe ori prin psihoterapie de lungă durată, așa ca terapia cognitiv-comportamentală și/sau terapia dialectic comportamentală, dar și medicație antipsihotică specifică. Vestea bună este că, deși găsirea unui plan de tratament eficient poate fi dificilă, multe persoane cu tulburări disociative devin capabile să ducă o viață normală.
