Enterocolita acută – simptome, diagnostic, tratament și prevenție

Enterocolita acută definește inflamația concomitentă a intestinului subțire („enterită”), dar și a intestinului gros (colonul, „colită”). Drept urmare, manifestările asociate cu enterocolita acută se cantonează în principal la nivel gastrointestinal, perturbând digestia și modificând cantitatea și calitatea scaunelor eliminate. Prin „acut” se înțelege atât instalarea bruscă și deseori greu de gestionat a simptomelor, cât și faptul că, în esență, afecțiunea ar trebui să se amelioreze în 2-3 zile de la inițierea tratamentului, cu dispariția completă în aproximativ 7-10 zile. Din păcate, o astfel de afecțiune, în special în lipsa unei gestionări optime și rapide, tinde să se cronicizeze.

Se mai poate observa faptul că enterocolita acută are un caracter în special sezonier, iar cazurile apar îndeosebi în sezonul călduros. Acest lucru s-ar putea datora faptului că hrana se alterează mult mai rapid în condiții ridicate de temperatură, iar anumite virusuri și bacterii prosperă într-un astfel de mediu. Enterocolita acută apare atât în rândul persoanelor adulte, cât și la copii, cu precădere la sugarii cu imunitate încă incomplet dezvoltată. De fapt, este una dintre afecțiunile gastrointestinale foarte des întâlnite, întrucât are la bază o gamă deosebit de variată de cauze și factori de risc. În cele ce urmează, vor fi prezentate mai multe informații despre această boală.

Rezervă online şi ridică din cea mai apropiată farmacie Catena Gelul de mâini antibacterian cu aloe vera Genera, care curăţă pielea instant, fără clătire.

Enterocolita acută, cauze și factori de risc

În primul rând, este foarte important de menționat că există mai multe forme ale enterocolitei. Cu toate acestea, dacă avem în vedere doar enterocolita acută, cel mai adesea este vorba despre infecțiile cu microorganisme patogene, cum ar fi următoarele:

• Infecții bacteriene: Campylobacter jejuni, Salmonella, Shigella, Escherichia coli (cu toate tulpinile sale), Yersinia enterocoli, Clostridium difficile, Mycobacterium tuberculosis;
• Infecții virale: rotavirusuri, enterovirusuri, adenovirusuri, citomegalovirusul, dar și virusul Norwalk (norovirus);
• Infecții parazitare: Entamoeba histolytica, Giardia lamblia, Blastocystis homnis, precum și Balantidium coli;
• Infecții fungice: Candida poate duce la enterocolită acută prin tratamente prelungite bazate pe antibiotice sau la persoane cu stare imunitară compromisă;
• Infecții cu transmitere sexuală: enterocolita acută poate apărea în special în cadrul acelor infecții care afectează, printre altele, și rectul, mai ales la persoane cu HIV. Herpes simplex 1 și 2, Neisseria gonorrhoeae, Chlamydia trachomatis și Treponema pallidum.

Fiecare microorganisme acționează prin mecanisme specifice, ducând la apariția simptomelor. În unele cazuri, este vorba despre eliminarea de substanțe enterotoxice, perturbarea microflorei intestinale normale, lezarea și inflamarea mucoasei intestinului subțire și gros. Agenții patogeni care provoacă enterocolită acută pot pătrunde în organism prin mai multe moduri:

• Pe cale orală, îndeosebi prin intermediul apei și alimentelor anterior contaminate, mâinilor murdare, pe cale fecal-orală;
• Prin contactul direct cu o persoană infectată, presupunând schimbul de alimente și apă între persoana sănătoasă și persoana infectată.

Microorganismele care provoacă enterocolită acută sunt vehiculate pe distanțe mari, ajungând pe alimente sau în apă, cu ajutorul vectorilor (gândaci, rozătoare, muște). Deseori apar „focare” de enterocolită acută, ca urmare a faptului că persoanele au consumat apă din aceeași sursă care anterior a fost contaminată sau au consumat același aliment contaminat.

Enterocolita acută, simptome

În general, simptomele de enterocolită acută tind să apară la scurt timp după ingestia agentului patogen. Simptomele sunt ușor nespecifice, incluzând diaree, tenesmus (nevoia imperioasă de a defeca, însă fără a elimina scaune), cu sau fără febră, dureri și crampe abdominale, alterarea stării generale. Aceste simptome le pot acuza în special persoanele cu enterocolită acută cauzată de infecții bacteriene. În cazul infecțiilor de altă natură, virală sau parazitară, precum și în cazul infecțiile cu transmitere sexuală, enterocolita se poate prezenta ușor altfel:

• Enterocolita acută virală: frecventă la sugari și copiii mici, care se prezintă cu vărsături sau greață, diaree apoasă, dureri abdominale, în unele cazuri chiar hematochezie (sânge prezent în scaunul eliminat);
• Enterocolita acută amibiană (parazitară): se prezintă cu diaree, secreție mucoide, tenesmus, hematochezie și balonare abdominală;
• Enterocolita acută cauzată de infecțiile cu transmitere sexuală: se prezintă cu dureri la nivel anorectal, cu secreții purulente, mucoide sau sîngerări, tenesmus, nevoia de a defeca urgent.

Simptomele tind să apară la scurt timp după ingestia agentului patogen, inițial cu diaree sau cu o stare febrilă. Enterocolita nu este o „boală ascunsă”, chiar dacă manifestările pot să difere de la o persoană la alta, în funcție de statusul imunitar. La persoanele cu sistem imunitar slăbit, cu afecțiuni subiacente (HIV, diabet) sau care urmează tratament cu corticosteroizi, afecțiunea va duce la simptome relativ mai severe.

Rezervă online şi ridică din cea mai apropiată farmacie Catena Assista Simeticonă, capsule moi. Simeticona reduce tensiunea superficială a bulelor de gaz din intestine, favorizând astfel fuziunea şi evacuarea respectivelor bule. Datorita acestui mecanism fizic de acţiune, simeticona ameliorează senzaţia de plenitudine, balonare şi eructaţie.

Enterocolita acută, protocol de diagnostic

Enterocolita acută se diagnostichează prin constatarea clinică a simptomelor. O dificultate este faptul că există mai multe forme ale afecțiunii, motiv pentru care ar putea fi necesare mai multe teste paraclinice, de laborator, în unele cazuri chiar endoscopie și biopsie. Endoscopia, precum și biopsia, nu ar trebui să fie parte integrantă a investigațiilor primare, ci s-ar putea dovedi a fi necesare în condițiile în care persoana este în stare critică, iar rezultatele examinării inițiale par să ridice suspiciunea unei afecțiuni mult mai extinse și profunde. Întrucât enterocolita acută se prezintă cu simptome greu de diferențiat de cele ale bolii inflamatorii intestinale, se recomandă:

• Testare microbiologică pentru infecțiile bacteriene sau parazitare;
• Tehnicile PCR sunt rapide și eficiente pentru a identifica speciile de Yersinia, Shigella sau Salmonella din probleme de scaun;
• Scanările abdominale și pelviene, colonoscopia, biopsia tisulară, coprocultura sunt deosebit de utile pentru a diferenția enterocolita acută infecțioasă de cea neinfecțioasă, ajutând astfel la elaborarea tratamentului specific.

Scanarea prin tomografie computerizată (CT) se dovedește utilă în a diferenția boli inflamatorii intestinale de enterocolite acute bacteriene. Rezultatele investigației sunt diferite în aceste două patologii, deși simptomele asociate au tendința de a fi fidel asemănătoare. 

Enterocolita acută, alternative de tratament

În caz de enterocolită acută, în primă instanță se are în vedere corectarea pierderilor de lichide și electroliți ca urmare a diareei. Ulterior, se poate opta pentru antibiotice, însă nu toate cazurile de enterocolită acută ridică această necesitate. Tratamentul poate implica următoarele:

• Infecțiile cu Campylobacter jejuni sau Salmonella: de obicei, infecția este autolimitată, dar persoanele cu dizenterie, febră mare (semne de bacteriemie), SIDA, malignitate, deseori au nevoie de antibiotice;
• Infecțiile cu Clostridium difficile: tratament cu antibiotice (metronidazol, în forme ușoare) sau vancomicină (în cazurile severă);
• Infecțiile cu Escherichia coli enterohemoragică: nu se recomandă antibiotice pentru a trata infecția, deoarece uciderea bacteriei poate duce la eliberarea în exces de toxine, ceea ce are potențialul de a duce la sindromul hemolitic-uremic (SHU);
• Infecția cu citomegalovirus: majoritatea persoanelor cu enterocolită acută virală, care au un status imunitar competent, nu au nevoie de tratament;
• Infecția cu Entamoeba histolytica: tratamentul în caz de enterocolită acută amibiană trebuie inițiat chiar și de către persoanele asimptomatice (se recomandă metronidazol);
• Infecțiile cu transmitere sexuală care duc și la enterocolită acută se tratează cu în funcție de agentul patogen implicat (antibiotice, dacă vorbim despre bacterii, respectiv antivirale, cum ar fi aciclovirul sau valaciclovirul, în cazul infecțiilor virale).

În cazurile foarte severe, deoarece există risc crescut de deshidratare, se recomandă spitalizarea (mai ales la sugari și copii mici).

Enterocolita acută, sfaturi pentru prevenție

Chiar dacă enterocolita acută este o problemă de actualitate, aceasta poate fi prevenită. Astfel, se recomandă următoarele:

• Respectarea normelor de igienă, prin spălarea și dezinfectarea constantă a mâinilor, și mai ales înainte de a lua masa;
• Consumul de alimente corespunzător preparate termic, evitarea consumului de alimente ce au fost gătite în aer liber (mâncare tip fast food, street food), mai ales în zonele aglomerate;
• Păstrarea alimentelor în condiții optime de iluminare și temperatură, verificarea valabilității acestora înainte de a fi consumate și a eventualelor semne de alterare;
• Spălarea eficientă alimentelor consumate, sub jet continuu de apă;
• Evitarea consumului de apă din surse nesigure;
• Limitarea consumului de mâncăruri care nu necesită preparare termică (cum ar fi salatele), mai ales în zonele unde există flux continuu de oameni.

Foto: shutterstock.com