Durere de ureche – cauze, afecțiuni asociate și tratament

Otalgia (durerea de ureche) se clasifică în două categorii principale: durere de ureche primară, respectiv durere de ureche secundară. Otalgia primară descrie situația în care durerea resimțită se datorează clar unei patologii apărute la nivelul urechii interne, medii sau externe. În cazurile de durere de ureche secundară, vorbim despre fenomenul de „durere referită”, când otalgia este secundară unei patologii localizate în afara structurii auriculare. Ca rezultat al ontogenezei, este cunoscut faptul că structurile anatomice ale urechii sunt inervate de o rețea neuronală deosebit de complexă. În aceeași măsură, urechea împarte această rețea neuronală cu alte organe.

Drept urmare, o durere de ureche poate fi secundară și unor patologii care apar la nivelul altor organe inervate de aceeași rețea neuronală. În astfel de cazuri, fenomenul de durere referită se consideră a fi mult mai accentuat, iar o durere de ureche concomitentă poate fi atât de puternică încât reușește „să acopere” durerea cu origine într-un alt organ. Nervii cranieni V (trigemen) și VII (facial), IX (glosofaringian), X (vag), precum și ramuri din plexul cervical (C₂-C₃) asigură atât inervația urechii, cât și a altor organe. Așadar, culegând stimuli nociceptivi (de durere) din diferite zone anatomice inervate, pot duce și la durere de ureche secundară.

Durere de ureche – posibile cauze și afecțiuni asociate

Există foarte multe posibile cauze pentru durere de ureche. Pentru a identifica principala cauză, este necesar, înainte de toate, să facem o deosebire între patologiile care duc la durere de ureche primară, respectiv cele care duc la durere de ureche secundară. Vorbim, așadar, despre o durere otogenică, adică durere cu origine la nivelul urechii, și durere referită, adică durere cu originea în cu totul alt organe. În aceeași măsură, excludem și factorii circumstanțiali care, printre altele, pot duce la durere de ureche. Dintre aceștia, putem aminti traumatismele, presiunea excesivă asupra urechii (în timpul somnului), expunerea la stimuli termici extremi și altitudinea ridicată.

Farmaciștii Catena recomandă Septocalmin Islandica de la Naturalis, un supliment alimentar care conține extract de Cetraria islandica și are un efect calmant și plăcut asupra gâtului, faringelui și corzilor vocale.

Otalgie (durere de ureche) otogenică

În acest context, este vorba despre durere de ureche inițiată însăși la nivelul structurilor urechii. Cele mai frecvente patologii diagnosticate sunt următoarele:

• Otita medie (acută și cronică): definește infecția inflamatorie a urechii medii, fiind o cauză foarte frecventă pentru durere de ureche în rândul copiilor. Infecția poate fi de natură virală, bacteriană sau sinergică (coinfecție). Cele mai frecvente organisme bacteriene implicate în etiologie sunt Streptococcus pneumoniae, Haemophilus influenzae, Moraxella catarrhalis. Agenții virali sunt virusul sincițial respirator, coronavirusurile, virusurile gripale, alături de adnovirusuri, metapneumovirusuri și picornavirusuri;
• Otita externă: duce la durere de ureche pe fondul inflamator infecțios sau neinfecțios, care interesează canalul auditiv extern. Cei mai frecvenți agenți patogeni implicați otita externă sunt Pseudomonas aeruginosa și Staphylococcus aureus, iar în cazuri rare agentul etiologic de natură fungică (specii de Candida sau Aspergillus);
• Disfuncții la nivelul trompei lui Eustachio: descrie eșecul acestei structuri fie de a menține egală presiunea între compartimentele comunicante, fie de a asigura transportul mucociliar. Patologiile care descriu disfuncția trompei se traduc prin hipoacuzie, tinitus, autofonie, dar și prin durere de ureche, tulburări de echilibru. Există mai multe patologii care pot duce la disfuncții la nivelul trompei lui Eustachio;
• Sindromul Ramsay Hunt: este o complicație tardivă a infecției cu virusul varicelo-zosterian și duce la inflamarea ganglionului geniculat al nervului VII cranian. Se prezintă cu paralizie facială ipsilaterală, durere de ureche și apariția de vezicule în apropierea canalului auditiv;
• Miringita: este o afecțiune infecțioasă caracterizată prin formarea de bule sau vezicule mai ales pe membrana timpanică, acestea fiind pline cu lichid. Membrana timpanică este foarte bine inervată, motiv pentru care apare durere de ureche severă, eritem, precum și creșterea în grosime a membranei timpanice. Otoreea cu sânge poate apărea când vezicula se rupe și afecțiunea se numește miringită hemoragică buloasă. Principalii agenți patogeni identificați în etiologia bolii sunt Streptococcus pneumoniae, Haemophilus influenzae, Staphylococcus aureus, Moraxella catarrhalis, Streptococcus pyogenes și anumite virusuri;
• Prezența dopului de ceară: producția de cerumen este normală și naturală, având rolul de a proteja urechea (barieră fizică). Prin mișcarea maxilarului, cerumenul este expulzat ulterior din canalul urechii. În unele cazuri, se acumulează cerumen în exces, ceea ce duce secundar la formarea unui dop de ceară. Pe lângă durere de ureche prezența dopului de ceară duce și la hipoacuzie și senzația de plenitudine auriculară. Dopul de ceară este un mediu favorabil pentru creșterea fungilor, cum ar fi Aspergillus terreus.

Rezervă online şi ridică din cea mai apropiată farmacie Catena suplimentul alimentar ViroProtect Rapid. Conţine 9 ingrediente active, ce contribuie la menţinerea sănătăţii sistemului imunitar.

Acestea sunt principalele cauze medicale ale otalgiei otogenice. De asemenea, simptomele care se asociază durerii resimțite în patologia distinctivă a urechii sunt ușor diferite de cele care apar în contextul fenomenului otalgiei referite.

Otalgie (durere de ureche) referită

După cum a fost menționat, urechea este inervată de o serie de nervi care, de asemenea, prezintă ramuri nervoase și către alte organe. Drept urmare, o patologie care va interesa oricare alt organ dintre cele inervate poate duce, printre altele, și la otalgie referită. Iată care sunt afecțiunile care cel mai des duc și la durere de ureche secundară:

• faringita;
• tonsilita (amigdalita);
• leziunile traumatice la nivelul nasului;
• nevralgia de trigemen, nevralgia glosofaringiană;
• cefaleea;
• disfuncții ale articulației temporo-mandibulare;
• leziuni la nivelul cavității bucale (inclusiv carii);
• refluxul laringofaringian;
• sialadenita.

Informațiile de mai sus se bazează pe observațiile realizate asupra a 294 de pacienți. 208 dintre aceștia au fost diagnosticați cu otalgie otogenică și 86 cu durere de ureche referită. Adulții par a fi mult mai predispuși de a acuza otalgie referită decât copiii. Majoritatea copiilor care acuzau durere de ureche otogenică au fost diagnosticați cu otită medie. Otalgia otogenică are tendința de a fi mult mai frecventă în rândul bărbaților, decât în rândul femeilor, iar forma referită a fost mai frecvent identificată în rândul femeilor. Senzația de plenitudine auriculară și rinoreea sunt cele mai frecvente simptome care însoțesc otalgia otogenică, respectiv otalgia referită.

Durere de ureche – tratament în funcție de cauzele asociate

Tratamentul otalgiei trebuie individualizat în funcție de etiologia subiacentă, respectiv de tipul acesteia. În mod evident, tratamentul otalgiei otogenice vizează ameliorarea simptomelor și, în aceeași măsură, tratarea cauzei subiacente. Deoarece otalgia otogenică este mai frecventă decât cea referită, vom avea în vedere principalele alternative terapeutice ale cauzelor acesteia.

Tratament otită medie

• medicamente antiinflamatoare (AINS) pentru a ameliora simptomele de durere de ureche;
• administrarea de antibiotice (ototopice sau orale) în cazul infecțiilor bacteriene ar trebui să se facă doar la indicațiile medicului specialist, după certificarea agentului patogen;
• infecțiile recurente, care ridică necesitatea tratamentului cu antibiotice, sunt dovezi clinice ale disfuncției trompei lui Eustachio; tratamentul trebuie dirijat pe baza acestei constatări.

Tratament otită externă

• antibiotice ototipice și administrarea de antiinflamatoare pentru ameliorarea durerilor;
• durerea din otită externă este intensă și severă, iar uneori opioidele pot fi recomandate mai ales la pacienții cu praguri limitate de durere;
• antibioticele orale se recomandă doar în cazul persoanelor cu diabet, morbiditate crescută, cu SIDA, care prezintă suspiciune de otită externă malignă, otită medie concomitentă;
• antifungicele se prescriu doar după certificarea etiologiei fungice pentru durere de ureche.

Tratamentul disfuncțiilor trompei lui Eustachio

Se individualizează în funcție de probabila cauză a disfuncției: boala de reflux esofagian și alergiile, rinosinuzita, hipertrofia adenoidiană și altele.

Tratamentul sindromului Ramsay Hunt

Sindromul tinde să fie autolimitat, iar principalele obiective de tratament vizează limitarea riscului de complicații tardive, inclusiv paralizia facială spastică și nevralgia postherpetică. În astfel de cazuri, s-a observat că tratamentul cu steroizi și antivirale orale ar putea reduce, pe termen lung, riscul de complicații. Nu este clar dacă medicamentele scad severitatea sau durata simptomelor acute ale sindromului.

Tratamentul miringitei

Se individualizează în funcție de tipul specific: pentru miringita buloasă se recomandă mai multe tipuri de medicamente (antibiotice, decongestionante, analgezice), iar pentru cazurile granulomatoase (miringită buloasă) se recomandă picături, ablație chirurgicală cu laser.

Tratamentul dopului de ceară

Tratamentul dopului de ceară se realizează prin extragere mecanică: aspirație auriculară, cu canule de aspirație.

Tratamentul pentru otalgie (durere de ureche) referită

Se individualizează specific, după certificarea diagnosticului diferențial, de către specialist. Alternativele terapeutice pot varia de la farmacoterapie, la intervenții chirurgicale.