Tulburările scheletice sunt una dintre cele mai frecvente cauze ale durerii acute sau cronice și, în același timp, ale dizabilității fizice pe termen lung. Există multe patologii și condiții care pot duce la durere de oase, un grup extins de afecțiuni care implică fracturile induse prin traume și patologii sistemice, cum ar fi osteoartrita, osteoporoza, chiar afecțiuni gastrointestinale sau de natură hematologică, cum ar fi drepanocitoza. Cancerul osos, leucemia, chisturile benigne, pot duce la durere de oase. Numeroase patologii pot provoca astfel de dureri, întrucât mecanismele nociceptive și neuropatice, dar și căile de transmitere ale durerii, sunt deosebit de complexe.
O durere de oase secundară unui traumatism sau accident are o cauză binecunoscută, și anume, cel mai probabil, ruptura osului. În schimb, pot exista și cauze mai puțin evidente pentru durere de oase, cum ar fi spre exemplu boala celiacă, sindromul Cushing. Deseori, persoanele care au durere de oase acuză o senzație ușor asemănătoare sensibilității osoase, faptul că acestea pot să se rupă foarte rapid. Fracturile osoase sunt printre principalele cauze care pot fi imediat asociate cu durere de oase, însă există și alte entități clinice, mult mai obscure, care pot provoca, printre altele, și acest simptom. Diagnosticul diferențial necesită investigații suplimentare și extinse.
Durere de oase – cauze și afecțiuni asociate
Există mai multe afecțiuni care, printre altele, pot duce la durere de oase. De menționat este că, în schimb, deseori o afecțiune organică se va prezenta și cu alte simptome, mult mai relevante în contextul patologiei respective. În cele ce urmează, vor fi prezentate principalele cauze care, printre altele, pot duce și la durere de oase.
Cauze endocrinologice
Pot exista și cauze endocrinologice pentru durere de oase. Dintre acestea, menționăm îndeosebi osteoporoza (risc crescut ca urmare a menopauzei), hiperparatiroidismul și insuficiența renală. Osteomalacia, adică scăderea mineralizării osoase, este o altă cauză pentru durere de oase, mai ales în rândul adulților. Aceasta apare ca urmare a deficitului susținut de vitamina D, cu riscul major de fracturi osoase și dureri musculare. Deficitul prelungit de calciu și fosfați reprezintă, în aceeași măsură, un factor de risc pentru osteomalacie. O durere de oase asociată acestei boli se va ameliora odată cu instaurarea tratamentului, adică prin suplimentare cu vitamina D.
Cauze gastroenterologice
Nu este surprinzător faptul că o durere de oase se poate grefa și pe fondul existenței unei astfel de patologii gastrointestinale. Colita ulcerativă, boala Crohn și boala celiacă sunt câteva dintre principalele patologii care pot duce la durere de oase. Sindromul algic se datorează faptului că, în esență, astfel de patologii duc la absorbție deficitară a unor micronutrienți esențiali sau chiar la incapacitatea de a asigura aportul alimentar exogen adecvat. Drept urmare, întrucât sistemul osos are nevoie de numeroase oligoelemente și vitamine pentru a funcționa corespunzător, pot exista deficite asociate malabsorbției care descrie anumite patologii gastrointestinale.
Cauze hematologice
Există și cauze de natură hematologică asociate cu durere de oase. Drepanocitoza (siclemia) și mielomul multiplu, precum și sindromul Cushing, pot duce, printre altele, la durere de oase. În conformitatea patologiei, mecanismele care stau la baza apariției sindromului algic sunt dificil de identificat, însă implică dereglări majore la nivelul căilor de transmitere ale durerii. Grefarea pe patologia mielomului multiplu descrie întocmai fiziopatologia bolii, și anume cancerul, care implică degenerarea malignă a plasmocitelor, înmulțirea acestora la nivelul măduvei osoase. În jur de 80% dintre persoanele cu siclemie acuză crize constante de durere de oase.
Cauze infecțioase
Principalele cauze infecțioase pentru durere de oase sunt osteomielita și boala Lyme. Osul care este ischemic, lezat sau afectat, este mult mai susceptibil spre a fi infectat. Anumite bacterii, de exemplu Staphylococcus aureus, aderă de țesutul osos, ducând la osteomielită. Osteomielita ar putea să se dezvolte și secundar unei infecții primare, prin diseminare hematogenă a agentului infecțios. Boala Lyme, cauzată de infecția cu spirocheta Borrelia burgdorferi, care se transmite prin mușcătura de căpușă, este o altă posibilă cauză pentru durere de oase. Deși se manifestă și prin alte simptome, mult mai relevante, ușor de tradus în context patologic, se prezintă și astfel.
Cauze oncologice
În unele situații, durerile osoase se pot fundamenta pe prezența unor procese oncologice, adică a cancerelor. Dincolo de cancerul osos și osteosarcomul, există și anumite tipuri de cancere ce pot metastaza la nivelul oaselor, cum ar fi sarcomul, cancerul mamar și cel de prostată. Terapia cu factori de stimulare a coloniilor granulocitare (G-CSF) poate avea drept efect secundar acest simptom, la fel ca și chimio- sau radioterapia. Leucemia mieloidă se prezintă, de asemenea, și cu dureri osoase. Prezența chisturilor osoase anevrismale, osteoblastoamele, osteocondroamele și exostozele, pot duce, de asemenea, și la dureri osoase, printre alte simptome cheie.
Cauze ortopedice și reumatologice
Principalele cauze ortopedice care pot duce la dureri osoase sunt osteoartrita, fracturile osoase și boala Paget. Artrita se poate prezenta sub mai multe forme, cum ar fi artrita reumatoidă, cea psoriazică, artrita juvenilă, guta și pseudoguta. În rândul populației pediatrice, artrita juvenilă, displazia fibroasă și rahitismul reprezintă principalele cauze asociate cu durerile osoase. Tot în rândul copiilor, este mult mai probabil ca trauma să provoace dureri severe, mai ales atunci când aceasta survine în lipsa dezvoltării complete a oaselor. Persoanele cu vârstă înaintată, mai ales pe fondul modificărilor degenerative, sunt mult mai predispuse să acuze acest simptom.
Cauzele reumatologice asociate cu durere de oase sunt guta, spondilita anchilozantă, precum și artrita reumatoidă. Spondilita anchilozantă provoacă, cel mai adesea, dureri de spate, iar dureri localizate în alte regiuni sunt relativ mai rare și pot avea caracter tranzitoriu. Această patologie poate progresa, ducând în cele din urmă la fuzionarea vertebrelor și, astfel, la rigidizarea zonei în regiunea în care vertebrele au fuzionat. Patologia se asociază cu durere de oase și cu limitarea semnificativă a funcționalității persoanei afectate. Traumatismele la măduvei spinării, precum și degenerescența vertebrală, pot duce la durere de oase, localizate la nivelul acestei zone.
O altă cauză pentru durere de oase poate fi osteopenia, deseori premergătoare osteoporozei. În contextul acestei patologii, densitatea minerală osoasă scade, dar nu suficient de mult pentru a se alinia criteriilor osteoporozei. Ca urmare a scăderii densității minerale osoase, este mult mai probabil ca osul să sufere fracturi de energie redusă, cu durere de oase cu debut spontan și alte simptome asociate. Densitatea minerală osoasă se măsoară cu aparatul DEXA. Este important ca o persoană să își facă astfel de investigații, mai ales dacă este expusă la factori de risc, pentru a se instaura tratamentul necesar, cu limitarea progresiei spre osteoporoză.
Foto: shutterstock.com
