Dr. Robert Apostolescu: „Poţi avea şi la 70 de ani viaţă de calitate, dacă nu te duci la doctor doar la urgenţă”

Odată cu înaintarea în vârstă, problemele ortopedice, precum coxartroza, gonartroza sau osteoporoza ne dau tot mai multe bătăi de cap. Vestea bună este că medicina a avansat, iar tehnicile ortopedice pot da rezultate deosebite. Despre toate acestea şi nu numai am vorbit cu dr. Robert Apostolescu, medic primar ortoped, Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti (Floreasca).

Problemele ortopedice nu trebuie neglijate pentru că efectele pe termen lung pot fi grave, spune dr. Robert Apostolescu, care subliniază că, în România, peste 35.000 de români ar avea nevoie de o proteză pentru şold. Potrivit Registrului Naţional de Endoprotezare, în 2018, s-au făcut 10.825 de intervenţii chirurgicale de înlocuire a articulaţiei de şold, adică doar 55 de cazuri rezolvate la fiecare 100.000 de locuitori. Majoritatea pacienţilor au vârste cuprinse între 50 şi 80 de ani, dar boala poate apărea şi la tineri.

Ce v-a determinat să alegeţi ortopedia ca specializare? Ce a stat în spatele acestei decizii?

M-a fascinat mereu chirurgia. De această alegere am fost sigur încă din Facultate. Ortopedia a venit cumva ca o alegere naturală înainte de intrarea în examenul de Rezidenţiat pentru că mă interesa foarte mult cum se traduce libertatea de mişcare a unui om prin tehnicile medicale pe care le învăţam şi am considerat că ortopedia e poarta de intrare într-o lume care să-mi răspundă la o serie de întrebări pe care le aveam la momentul respectiv. Cu vârsta, numărul de întrebări a început să crească. De aceea, am ales să mă supraspecializez în anumite tehnici chirurgicale, merg frecvent la seminarii, congrese în străinătate, urmăresc ce softuri mai apar pe piaţă.

Care sunt cele mai frecvente cazuri cu care se prezintă pacienţii în cabinetul dumneavoastră?

Anul trecut, cei mai mulţi pacienţi care au ajuns la mine aveau fie coxartroză, fie gonartroză. Cu alte cuvinte, majoritatea celor care au intrat la mine în cabinet avea cartilajul de la genunchi sau şold distrus. Pe locul doi sunt fracturile, o parte cauzate de accidente, multe dintre ele casnice, altele cauzate de fragilitatea oaselor, de osteoporoză.

Din ce cauză apar traumele ortopedice? Care sunt activităţile cele mai frecvente care duc la acestea?

Dacă mă raportez la pacienţii mei, aş spune că principala cauză este vârsta. Oricât de mult ar avansa medicina, oricât de multă grijă am avea de noi, efectele îmbătrânirii sunt greu de combătut şi una dintre principalele probleme care apare atunci când înaintăm în vârstă este uzura articulaţiilor. Pe lângă vârstă, dacă vorbim strict de problemele de care mă ocup cel mai des, aş mai adăuga şi un stil de viaţă nu prea sănătos. Pe această listă aş trece şi greutatea. Orice kilogram pe care îl punem în plus înseamnă un efort suplimentar şi pentru oase şi articulaţii.

Pot fi prevenite problemele ortopedice în cazul vârstnicilor? Care sunt cele mai importante recomandări?

Din păcate, n-a reuşit nimeni să ţină timpul în loc şi să dea anii înapoi. Dar, putem în fiecare zi să fim atenţi cu organismul nostru. Dacă te doare piciorul zile la rând şi îţi spui că e de la vreme, să nu te mire că un an mai târziu, când ajungi la medic, ai deja articulaţiile roase ca un şvaiţer. Aşa că principalul sfat pe care mi-l dau şi mie, nu doar pacienţilor, este cumpătarea. Dacă nu depinde viaţa ta de asta, nu alerga ca şi cum aşa ar fi situaţia! Pentru cei mai în vârstă recomand să meargă la control ortopedic şi să asculte sfaturile medicului după aceea. Poţi avea şi la 70 de ani viaţă de calitate dacă, din timp şi cu regularitate, ai grijă de tine şi nu te duci la doctor doar în caz de urgenţă.

Dieta flexitariana, aliatul articulatiilor flexibile

Cât de frecventă este coxartroza, în ce constă o intervenţie chirurgicală şi care sunt şansele de recuperare?

Coxatroza este una dintre cele mai frecvente afecţiuni ale sistemului musculo-scheletic. Este o boală cronică, la care se ajunge prin degradarea progresivă a articulaţiei şoldului. Când această articulaţie se distruge, apar dureri şi nu mai poţi să te mişti. Aşa ajung femurul şi osul bazinului să se frece, nu mai există acel „tampon” şi în această situaţie protezarea nu mai poate fi evitată.

Mulţi stau şi 10-15 ani cu dureri, şchioapătă, dar nu merg la medic. Am, frecvent, astfel de cazuri. Intervenţia chirurgicală presupune înlocuirea articulaţiei distruse cu proteze. Adică, se reface cartilajul şi capul femural din componente artificiale. Aceste componente sunt fixate de chirurg astfel încât mobilitatea şoldului să fie recuperată 100%.

Intervenţiile minim invazive ar trebui să asigure un nivel de confort superior pacientului. În ce situaţii pot fi realizate şi în ce situaţii nu?

Eu folosesc tehnica minim invazivă aproape în toate cazurile. Excepţie fac pacienţii supraponderali şi cei în faze extrem de avansate. Dacă ai stat 25 de ani cu articulaţia distrusă chiar nu mai are cum să intervină chirurgul minim invaziv şi să obţină un rezultat grozav. Beneficiile acestui tip de intervenţie sunt mari, clare, demonstrate în timp.

Tehnica minim invazivă, dezvoltată de dr. Heinz Roettinger, la Munchen, nu presupune doar tăieturi mai mici, ci faptul că noi, chirurgii, care folosim această abordare nu tăiem niciun muşchi. Prin abord anterolateral ajung în locul în care trebuie să implantez proteza şi cu ajutorul unui soft ştiu dinainte de operaţie exact cum trebuie să intervin pentru ca la final ambele membre să fie perfect aliniate. Beneficiile sunt majore pentru pacient. După 24 de ore de la intervenţie poate să se dea jos din pat şi să meargă.

Ce fel de proteze puneţi pacienţilor şi care sunt cele mai indicate?

Protezele diferă în funcţie de materialul din care sunt făcute, acolo unde există frecare. Noi punem o componentă pe şold, una pe femur. Şi sunt nişte cupluri de frecare. Între bila de metal care vine într-o cavitate de plastic, apoi metal cu polietilenă crosslink-ată – un plastic mai rezistent care, prin frecare, rezultă mai puţine particule care în timp pot duce la măcinarea protezei. Mai poate fi capul de ceramică medicală care vine în polietilena crosslink-ată - şi mai puţine particule - şi, cele mai puţine particule s-ar părea la ora actuală că există între ceramică şi ceramică. Dar, diferenţa între ceramică şi polietilenă crosslink-ată şi ceramică-ceramică, din punctul meu de vedere e foarte mică.

Aveţi vreun caz care v-a impresionat în mod deosebit sau de care sunteţi mândru?

Practic, fiecare caz de care mă ocup e impresionant. Vă pot vorbi de o doamnă din Braşov care avea dureri insuportabile şi care s-a trezit că nu mai poate merge pe stradă. A ajuns la mine ca un caz urgent. După protezare era, practic, alt om. Pot să vă povestesc despre Alexandru, inginer de profesie, om care la 50 de ani s-a apucat să studieze şi istoria, aprofundată din pasiune, care iubea călătoriile şi care a ajuns să nu se mai poată încheia singur la şireturi.

Practic, boala şi durerile aferente l-au transformat într-un tip sedentar, cum el chiar nu e deloc. Pentru el a fost nevoie de dublă protezare de şold. S-a recuperat extrem de rapid şi acum se bucură, din nou, de călătoriile pe care le face împreună cu soţia.