Dr. Arleziana Florescu: „Mulţi pacienţi pun pe primul plan teama majoră de anestezie, nu de operaţie!”

Pentru publicul larg, anestezia poate fi un mister, eventual un miracol. Pentru anestezişti, însă, totul este posibil printr-o continuă informare, prin multă muncă, prin aplicarea cu responsabilitate, corectă a principiilor de fiziologie, farmacologie, prin utilizarea adecvată a diferitelor tehnici şi aparate.

În prezent, rolul medicului anestezist s-a extins în afara sălii de operaţie, parte integrantă a echipei medicale perioperatorii. El contribuie la îngrijirea pacientului chirurgical nu numai intraoperator, cât şi pre şi postoperator. Despre toate acestea, despre progresele din domeniu, despre conduita pre- şi postoperatorie şi nu numai am vorbit cu dr. Arleziana Florescu, medic primar ATI (Anestezie şi Terapie Intensivă), şefa Secţiei ATI a Spitalului Clinic Sanador.

Farmacia Ta: De ce aţi ales această ramură a medicinei?

Dr. Arleziana Florescu: Ca studentă şi, ulterior, ca internă în timpul stagiilor la diferite specialităţi chirurgicale eram fascinată, impresionată, nu atât de intervenţia chirurgicală, ci, mai ales, de medicul care stătea la capul pacientului administrând diverse substanţe, urmărind diferite aparate, comunicând uneori cu chirurgul.

Era un mister cum putea fi atât de calm şi sigur în menţinerea sub control a vieţii pacientului operat. Alegerea acestei specialităţi a fost făcută din pasiune, cu sentimentul că practicând-o pot cel mai bine să ajut, direct, un pacient aflat în suferinţă.

Care sunt satisfacţiile profesionale ale unui medic anestezist?

Satisfacţiile sunt numeroase, cu fiecare pacient chirurgical anesteziat care pleacă acasă în condiţii bune şi/sau foarte bune de sănătate. Două situaţii generale ţin să menţionez legate de acest aspect. Prima, atunci când la sfârşitul consultului preanestezic pacientul remarcă faptul că i-a fost insuflată încrederea în ceea ce urmează să se întâmple, că nu-i mai este atât de teamă. De remarcat că mulţi pacienţi pun pe primul plan teama majoră de anestezie, nu de operaţie!

A doua, în salonul de urmărire post-anestezică, atunci când pacientul se miră că nu-l doare deloc sau aproape deloc, că se simte „aşa de bine”, parcă nici nu ar fi fost operat.

Care a fost cel mai greu moment prin care aţi trecut în această profesie?

Momente dificile, grele, au fost destul de multe de-a lungul a 30 de ani de activitate în această specialitate. Multe au fost depăşite cu mari satisfacţii, altele, din nefericire, cu deznodământ fatal în ciuda eforturilor depuse. Dar cel mai greu, şi prin încărcătură personală, a fost momentul în care nu am putut face nimic din ceea ce ştiam atunci când la camera de gardă a fost adus tatăl meu, decedat, victimă a unui accident rutier.

Care sunt cele mai noi descoperiri în domeniu?

Cercetări ştiinţifice aprofundate au dus la modificări remarcabile în această specialitate. Logistic, la ora actuală, dispunem de nenumărate substanţe anestezice eficiente, cu durată scurtă de acţiune, cu metabolizare şi eliminare rapide, cu toxicitate redusă şi cu efecte secundare, nedorite, mult reduse. De asemenea, au apărut nenumărate sisteme performante de monitorizare.

Progresele tehnicii medicale permit în prezent susţinerea şi/sau suplinirea funcţiilor vitale ale organismului intraoperator, în condiţii de maximă securitate pentru pacient: aparatele de anestezie care preiau respiraţia pacientului, sistemele de circulaţie extracorporală etc.

De ce este indispensabilă prezenţa unui medic anestezist pe parcursul întregii intervenţii?

Prezenţa sa în sala de operaţie este obligatorie pe toată durata actului operator. Indiferent de tipul ei, momentul începerii anesteziei, inducţia şi sfârşitul acesteia, trezirea pot fi asemănate cu decolarea şi aterizarea avioanelor. Deşi au incidenţă foarte redusă, riscurile sunt oarecum similare. Spre deosebire de piloţi, însă, pe parcursul intervenţiei, perioada de menţinere a anesteziei, medicul anestezist nu poate trece pe pilot automat.

În permanenţă urmăreşte funcţiile vitale, profunzimea analgeziei, a hipnozei, gradul de relaxare musculară. Urmăreşte timpii operatori, ia măsurile necesare prevenirii unor posibile complicaţii, intervine - când este cazul - pentru corectarea echilibrului organismului pacientului, pentru corectarea pierderilor lichidiene sau sangvine.

Ce credeţi că ar trebui să ştie orice om înainte de a suferi o anestezie?

Pacientului i se explică, adecvat capacităţii sale de înţelegere, ce presupune anestezia, cum ar putea acţiona asupra organismului său. Sunt prezentate posibilele riscuri şi modalităţile de prevenire a acestora. Cu răbdare şi tact anestezistul poate şi trebuie să câştige încrederea pacientului, să reducă teama inerentă de „necunoscutul” care va acţiona asupra sa.

Există o anumită conduită pe care o recomandaţi înainte de anestezie? Dar după?

Recomandările sunt adaptate particularităţilor pacientului şi tipului de intervenţie. Astfel, la consultul preanestezic pacientul află cu câte ore anterior operaţiei să oprească aportul alimentelor solide, respectiv lichide. Dacă are vreun tratament cronic, ce medicamente să întrerupă anterior intervenţiei, ce medicamente să continue, inclusiv în dimineaţa operaţiei.

Dacă este consumator de cafea îl asigur că, dacă ţine neapărat, o mică doză poate să ia şi în dimineaţa intervenţiei, anestezia prinde sigur! Dacă este fumător, este obligatoriu să nu mai fumeze pe viitor. Oprirea fumatului anterior intervenţiei are valoare doar dacă se face cu 8 săptămâni anterior. De asemenea, pacientului i se explică şi o parte a programului specific din perioada postoperatorie, programul fiind detaliat şi adaptat ulterior, în funcţie de evoluţie.