Omul nu traieste izolat de mediul care il inconjoara. El este mereu in contact cu lumea din afara, iar cunoasterea realitatii o realizeaza cu ajutorul celor cinci simturi: vazul, auzul, mirosul, pipaitul si gustul. Cu ajutorul auzului, oamenii iau cunostinta de diferitele sunete care ii intampina in viata de fiecare zi.
Organul auzului si echilibrului, urechea se compune din trei parti: externa, mijlocie si interna. In timp ce urechea externa este vizibila cu ochiul liber, celelalte doua (urechea medie si urechea interna) sunt situate profund in interiorul cutiei craniene, in osul temporal.
Urechea externa este segmentul aparatului auditiv care culege si concentreaza undele sonore din mediul inconjurator spre timpano-osicular. Este formata din pavilionul auricular si conductul auditiv extern. Pavilionul este o formatiune fibrocartilaginoasa de forma ovalara care se insera pe peretele lateral al craniului si care are doua functii importante: auditiva propriu-zisa si de orientare auditiva in spatiu. Pavilionul se continua cu cel de-al doilea segment al urechii externe, reprezentat de conductul auditiv extern. Acesta are forma unui cilindru usor aplatizat antero-posterior si un traiect in forma de S in plan orizontal. Conductul auditiv extern este format dintr-o portiune fibrocartilaginoasa externa si o portiune osoasa interna. Invelisul cutanat din portiunea fibrocartilaginoasa prelungeste din afara spre interior pielea pavilionului si este acoperit de foliculi pilosi, glande sebacee, glande aprocrine (glande sudoripare modificate), numite glande ceruminoase. Secretiile acestor glande si produsi de descuamatie ai tegumentului formeaza o substanta pastoasa, cu aspect ceros (cerumenul) cu pH acid, higroscopica, cu rol in protectia urechii.
Cerumenul este singurul produs uman ce contine cupru
In compozitia cerumenului se gasesc apa, proteine, acizi grasi, colesterol, acid cerotique (responsabil de existenta speciala a cerumenului). Intalnim, de asemenea, saruri minerale de sodiu, magneziu, potasiu, calciu, fosfor, dar si cupru. Cerumenul este singurul produs uman continand cupru in cantitati notabile. Rolul cerumenului nu este inca bine clarificat si ofera inca multe discutii. Cresterea sau scaderea secretiei de cerumen depinde de o serie de factori: oscilatii de temperatura, stimulari mecanice si medicamentoase, traumatisme emotionale, reactii psihice.
La unele persoane cerumenul se acumuleaza in conduct formand un veritabil dop, de consistenta si culori variabile. Cerumenul proaspat este de consistenta moale, avand o culoare galbena, deschisa sau maro-deschisa, iar cel vechi este compact si dur, cu o culoare galben-inchisa, maro-inchisa. Dopul nu se formeaza deodata, ci in timp. Acesta este bine suportat atat timp cat exista un spatiu intre masa sa si peretele conductului, pentru a permite o auditie normala. In aceste situatii el este depistat in cursul unui examen sistematic. Alteori, spontan sau nu, apare scaderea de auz (hipoacuzie de transmisie), senzatia de plenitudine, zgomote auriculare, autofonie, uneori vertij si foarte rar durere. Niciodata cerumenul nu trebuie scos de catre persoane neavizate, prin diverse manevre si cu diverse obiecte care pot sa-l impinga spre timpan si sa produca leziuni, sangerari, infectii.
Aveti mare grija de urechile dumneavoastra!
Desi tratamentul dopului de cerumen este simplu, se recomanda sa se faca intr-un serviciu de specialitate. Dopul ceruminos se poate elimina prin spalatura auriculara cu apa calda (37° Celsius), daca pacientul nu a prezentat anterior perforatii ale membranei timpanice sau nu are in prezent un proces supurativ acut. Dopurile vechi si uscate se indeparteaza fie prin extragere cu carlig de corp strain, fie prin spalatura auriculara efectuata dupa inmuierea acestora. Ramolirea dopurilor ceruminoase se obtine instiland in conductul auditiv extern putin ulei cald sau apa oxigenata.
Desi o profilaxie veritabila a dopului de cerumen nu exista, se poate recomanda totusi evitarea stagnarii apei in ureche si curatarea intempestiva a conductului auditiv extern.
