In biologie, diverticulul reprezinta o structura sub forma de punga a peretelui unei cavitati naturale fie ea goala, fie umpluta cu lichid. In medicina, acesta este aproape intotdeauna „anormal”, totusi nu poate fi etichetat mereu ca patologic. Limitandu-ne la tubul digestiv, diverticulii pot exista sau aparea in orice structura a acestuia, mai frecvent fiind implicate esofagul, colonul, intestinul subtire, chiar caile biliare.
Diverticulii colonici sunt insa cu adevarat frecventi. Ei contin mucoasa si stratul submucos, niciodata pe cel muscular. Diverticulii colonici sunt de fapt „pseudodiverticuli”. Dimensiunile lor sunt de circa 3-10 mm in general, dar sunt citati si diverticuli giganti de pana la peste 20 cm.
Din ce cauza apar diverticulii?
Cauza fiziopatologica ar fi un fenomen numit miochozis, care combina slabirea peretelui colic acolo unde este abordat perpendicular de micile vase de sange cu cresterea tensiunii in interiorul colonului si scurtarea acestuia prin contractia tonica a muschilor longitudinali. Odata cu inaintarea varsta, prevalenta diverticulilor creste de la 10% (sub 40 de ani) la peste 60% catre decada a opta de viata. Alimentatia de tip
modern occidental saraca in fibre vegetale si bogata in carne, grasimi si zaharuri inalt rafinate este un alt factor de risc. Acest tip de dieta favorizeaza scaune mai rare, ba chiar constipatie.
Simptomele, provocate de complicatii
Diverticulul in sine nu provoaca simptome. Frecvent, prezenta lor se suprapune simptomelor de intestin iritabil cu balonare si flatulenta, dureri abdominale recurente, tulburari de tranzit cu alternanta diaree-constipatie. Simptomele caracteristice apartin complicatiilor si se manifesta de la simptome locale (durere in fosa iliaca stanga si flancul stang, scaune cu sange, uneori cheaguri) pana la semne de abdomen acut cu durere musculara, febra, stare de rau, varsaturi si chiar oprirea tranzitului pentru gaze sau fecale.
Metode de diagnostic
Desi colonoscopia nu este indicata pentru diagnosticul diverticulilor, duce adesea la diagnostic in cursul investigatiilor de screening pentru cancerul colorectal. Clisma baritata are si ea o foarte buna rata de diagnostic. In cazul in care medicul banuieste o complicatie de tipul diverticulita cu sau fara abces, tomografia computerizata este metoda de electie.
Diverticulita, hemoragiile, stenozele, unele dintre complicatii
Complicatiile sunt rare, dar uneori severe.
- Diverticulita reprezinta o inflamare a mucoasei diverticulului prin inclavarea de resturi fecale ce nu mai pot fi eliminate. Acestea produc acumulari de leucocite si favorizeaza proliferarea bacteriana, local intervenind asupra vascularizatiei, cu scaderea capacitatii de aparare a peretelui colonic. Seamana cu apendicita, doar ca se manifesta la varste mai inaintate, iar semnele sunt mult estompate;
- Se poate ajunge si la abces peridiverticular, adica o colectie purulenta, cauzata de perforarea izolata a peretelui colonic si raspandirea puroiului sau materiilor fecale, cu formarea unei peritonite cu sepsis (infectie generalizata) si risc vital;
- Hemoragia apare de obicei din diverticulii colonului drept (ceco-ascendent). Se poate opri de la sine in majoritatea cazurilor. Hemoragiile mici si repetate nu sunt imputabile diverticulilor;
- Dupa numeroase episoade de diverticulita cu inflamarea mucoasei locale si remisiunea spontana sau sub tratament se pot dezvolta stenoze, ingustari ale intestinului gros.
Diverticulii nu necesita tratament, doar complicatiile lor
In caz de diverticulita, se va apela la tratamentul antibiotic, uneori repaus alimentar si asigurarea unui tranzit uniform. Daca episoadele se repeta, chirurgia cu rezectii segmentare pana spre rect este de electie. Hemoragiile pot fi tratate endoscopic prin cauterizare, injectare de substante vasoconstrictoare sau aplicarea unor cleme in episodul acut. Frecvent necesita doar monitorizarea si corectarea pierderilor prin perfuzii si transfuzii. Recidiva presupune interventie chirurgicala. In centrele mari se pot efectua proceduri de embolizare (infundare) a arterelor ce iriga zona responsabila de sangerare. Abcesul si peritonita sunt apanajul chirurgiei. Stenozele pot fi abordate si endoscopic prin tehnici de dilatare mai putin invazive decat cele chirurgicale.
Dieta bogata in fibre (vegetale, zarzavat, legume, fructe), hidratarea corespunzatoare, evitarea excesului de carne, alimente grase sau inalt rafinate, pot preveni aparitia diverticulilor si complicatiilor acestora.
Dr. Marian Zota,
Medic specialist gastroenterologie,
Centrul Medical MEDAS,
Call Center: 021.92.32.
