Diverticulii reprezinta formarea unei „pungi” in afara peretelui tractului digestiv: esofag, stomac, intestin subtire si, in cele mai multe cazuri, colon. Exista si forme particulare de diverticuli, cum ar fi diverticulul Zenker (in esofag) sau diverticulul Meckel (de obicei in intestinul subtire).
Diverticulii colonici se formeaza in special la nivelul colonului sigmoid si mult mai rar in cec si colonul ascendent. Se estimeaza ca 50% dintre persoanele de 50 de ani au diverticuloza, iar la varsta de 80 de ani procentul creste la 65%. Constipatia, indiferent de cauza, este un factor favorizant pentru aparitia diverticulilor. Exista si dovezi circumstantiale ale faptului ca un regim alimentar sarac in fibre are un rol important in patogeneza. Se produce o presiune crescuta intraluminala asupra unor zone ale peretelui colonic, iar daca musculatura colonica este mai slaba la acel nivel, se formeaza diverticulii.
Durere, febra, frisoane, printre simptomele diverticulitei
Diverticulita reprezinta inflamatia diverticulara, ea se produce in aproximativ 10-25% dintre cazurile de diverticuloza. Cauzele aparitiei inflamatiei nu sunt bine cunoscute. Se accepta ipoteza proliferarii bacteriene la nivel diverticular asociata, eventual, prezentei unei leziuni a peretelui colonic. Obstruarea orificiului divericular din cauza materiilor fecale sau a unor fragmente alimentare contribuie si ea la dezvoltarea inflamatiei. Diverticulita se manifesta cu durere abdominala pe o arie limitata (durere constanta si de intensitate mare), febra, frisoane. La examenul clinic se percepe sensibilitate la palpare in zona respectiva.
Diverticulita: alimente permise si interzise
Complicatiile diverticulitei
In anumite situatii pot aparea:
- peritonita localizata, formarea de flegmoane sau abcese pericolice, atunci cand s-a produs perforatia diverticulara (in afara peretelui colonic);
- abcese hepatice si, mult mai rar, abcese pulmonare sau chiar abcese cerebrale, ce au punct de pornire perforatia diverticulara;
- peritonita generalizata;
- obstructie colonica, din cauza dezvoltarii procesului inflamator in lumenul colonic (mai rar intalnita, deoarece inflamatia are tendinta de a se propaga transmural, spre exterior, prin straturile peretelui colonic);
- fistule colo-vezicale, colo-vaginale, colo-tegumentare, colo-intestinale (realizarea de traiecte de comunicare intre colon si vezica urinara, colon si vagin, colon si o ansa intestinala, respectiv colon si piele);
- rectoragii – prezenta sangelui in scaun.
Cum se stabileste diagnosticul
Diagnosticul de diverticulita se stabileste pe baza simptomelor, examenului clinic si investigatiilor paraclinice. Se recolteaza analize sangvine specifice, care evidentiaza inflamatia. Explorarile imagistice sunt reprezentate de ecografie abdominala si examen computer tomograf abdominal, care confirma prezenta abceselor si flegmoanelor; radiografie abdominala simpla, ce poate confirma existenta perforatiei; in faza acuta a bolii, colonoscopia are un rol limitat in diagnosticare. Ea confirma existenta diverticulilor dupa rezolvarea episodului acut de diverticulita. Este contraindicata cand se suspecteaza perforatia colonica
Cum ne pregatim pentru o colonoscopie
Care este tratamentul?
Tratamentul este diferentiat in functie de gravitatea afectiunii. In cazurile usoare se administreaza tratament antibiotic; prezenta abceselor necesita drenaj percutanat sau interventie chirurgicala, in functie de marimea acestora; iar confirmarea peritonitei generalizate sau prezenta fistulelor este indicatie de interventie chirurgicala. In unele cazuri este necesara rezectia segmentului colonic afectat. Prevenirea episoadelor de diverticulita se face printr-o alimentatie bogata in fibre, consumul de lichide in cantitate corespunzatoare (2-2,5 litri/zi), prevenirea episoadelor de constipatie.
