Dislipidemiile sunt, dupa cum le arata si numele, o serie de tulburari care se refera la nivelul lipidelor si lipoproteinelor plasmatice. In sangele nostru circula diferite tipuri de lipide si lipoproteine, impartite in mai multe categorii, dupa compozitia si rolurile jucate in organism.
Cuprins articol
Cauzele dislipidemiilor
Semnele si simptomele dislipidemiilor
Cum se stabileste diagnosticul?
Pot fi prevenite dislipidemiile?
Cele mai familiare sunt trigliceridele, colesterolul si lipoproteinele de tipul LDL-colesterolului (colesterolul „rau”). Ele au anumite niveluri considerate normale, de la care se pot constata abateri. Atunci vorbim despre dislipidemii. Situatia cea mai frecventa este cea a cresterii acestor fractiuni si atunci putem intalni hipertrigliceridemii, hipercolesterolemii, cresteri de LDL-colesterol etc. Situatiile de deficit, de scadere, de tipul, de exemplu, hipocolesterolemiilor sunt extrem de rare.
Acestea sunt diverse, insa doua sunt mai frecvente si nu trebuie privite ca entitati separate, ci ca situatii care apar des, concomitent: elemente care tin de mostenirea genetica si elemente care tin de stilul de viata. Dislipidemiile mostenite, numite si dislipidemii primare, au la origine mutatii genetice care duc fie la productia excesiva sau la „curatarea” defectuoasa a trigliceridelor sau LDL-colesterolului (colesterolul „rau”), fie la productia deficitara si „maturarea” exagerata a HDL-colesterolului (colesterolul „bun”) etc.
6 metode prin care cresteti colesterolul „bun”
Dislipidemiile secundare au cauze ce apar in decursul existentei. Pe primul loc se afla cele determinate de stilul de viata. Traiul sedentar, fara activitate fizica, dar completat cu o dieta bogata in grasimi saturate, colesterol si grasimi trans joaca un rol esential in declansarea celor mai multe dislipidemii. Cei mai multi supraponderali sau obezi au dislipidemii.
Mult mai rar, dislipidemiile apar in contextul diabetului zaharat (mai ales cel tip 2, care are frecvent la origine obezitatea), al bolilor colestatice hepatice, al insuficientei renale, al hipotiroidismului, administrarii unor medicamente de tipul estrogenului sau progesteronului, glucocorticoizilor etc.
Tabloul acestor dislipidemii este variat, medicul putand identifica diferite combinatii care caracterizeaza anumite cauze specifice. De exemplu, in cazul diabetului zaharat exista si trigliceride marite, si niveluri ridicate de LDL-colesterol, mai ales sub forma fractiunilor de particule mici si dense, si o scadere a colesterolului „bun”. Aceasta asociere este cea mai riscanta din punct de vedere al complicatiilor cardiovasculare ulterioare, indeosebi pentru pacientele de sex feminin.
Semnele si simptomele dislipidemiilor
Daca va asteptati ca dislipidemiile sa doara, va vom insela asteptarile. Din pacate, tulburarile lipidelor plasmatice pot ramane mult timp „mute”. Ele se evidentiaza eventual intamplator la analizele de rutina si pot fi de multe ori considerate „normale” in contextul fenomenelor de imbatranire. Din pacate, pe dislipidemii se „construiesc” placi de aterom, elementele de baza din ateroscleroza, care stau la originea unei serii intregi de probleme grave: boala coronariana, accidentul vascular cerebral (AVC) sau arteriopatiile periferice.
La niveluri foarte mari, lipidele plasmatice crescute pot produce si alte modificari, de tipul xantoamelor (mici tumori benigne, formate din celule bogate in depuneri lipidice) sau pancreatitelor acute. Cele mai frecvente suferinte sunt la nivelul aparatului cardiovascular.
Cum se stabileste diagnosticul?
Gradul de risc cardiovascular depinde de nivelul lipidelor respective si, in functie de valoare, abordarea va fi diferita. Cifrele variaza de la un laborator la altul, in functie de metodele folosite pentru determinare. Depistarea persoanelor cu dislipidemii se face pe baza analizelor de sange.
Lipidogramele trebuie efectuate prima data la 20 de ani, apoi, daca nu exista factori de risc, din 5 in 5 ani. Exista si scoli medicale ce indica screeningul la copii, chiar si in absenta factorilor de risc. O prima lipidograma trebuie efectuata anterior instalarii pubertatii (9-11 ani), apoi inca una dupa 21 de ani. Indiferent de varsta, la pacientii la care exista comorbiditati asociate, care cresc riscul aparitiei perturbarilor lipidelor plasmatice (de exemplu, diabet) sau cu antecedente de boala cardiaca sau dislipidemii, determinarile se fac anual.
6 valori pentru sanatatea inimii
Pot fi prevenite dislipidemiile?
Un rol important in prevenirea dislipidemiilor il poate avea schimbarea stilului de viata. Desigur, el nu este nici pe departe suficient in contextul unor modificari determinate genetic sau in anumite dislipidemii secundare. Dar este util, relativ usor de pus in practica si lipsit de efecte adverse. Normalizarea greutatii trebuie sa fie cel mai important obiectiv pentru pacientul supraponderal sau obez. Astfel, dieta trebuie modificata, ingestia de grasimi saturate, trans si colesterol trebuie scazuta drastic.
Trebuie pus accentul pe alimente bogate in fibre, care ajuta atat la scaderea ponderala, cat si la reducerea absorbtiei lipidelor alimentare si a colesterolului din sarurile biliare. Dieta poate fi ajutata de administrarea de suplimente alimentare. Consumul de fibre solubile, de tipul betaglucanilor din taratele de ovaz, poate contribui semnificativ in hipercolesterolemii. Fitosterolii sau stanolii scad colesterolul „rau”.
Suplimentele bogate in acizi grasi Omega-3 influenteaza pozitiv scaderea trigliceridelor mari. Tratamentul medicamentos al dislipidemiilor trebuie instituit dupa ce se constata ca masurile care tin de stilul de viata nu dau efectele scontate.
