Disfonie

Anomalie a calitatii vocii care devine ragusita, stinsa, prea ascutita, prea grava sau bitonala (emiterea simultana a doua sunete). Exista doua tipuri de disfonie, dupa mecanismul implicat: tulburari ale mobilitatii laringelui prin compresia sau iritarea nervilor care il comanda, antrenand o paralizie; anomalie a insasi mucoasei laringelui, mai ales a corzilor vocale.
Principalele cauze ale paraliziilor sunt tumorile (ale glandei tiroide, ale esofagului, ale bronhiilor, ale faringelui), infectiile (gripa, febra tifoida), traumatisme (ale craniului, ale gatului), atingeri neurologice ale trunchiului cerebral sau ale nervilor cranieni 9, 1O si 11. Cauzele anomaliilor care afecteaza direct laringele sunt surmenajul vocii, laringitele acute, laringitele cronice, legate in particular de fumat, si mai ales cancerele laringelui. Atunci cand o disfonie este urmarea surmenajului vocal (oratori, cantareti), se incearca reeducarea vocii prin tehnici de ortofonie. Totusi, ramane important sa se trateze cauza disfoniei.
O disfonie nu trebuie banalizata sau neglijata, deoarece pacientul nu-si da seama de valoarea acestui semn; un examen medical aprofundat se impune de indata ce alterarea vocii se prelungeste mai mult de cateva zile.