Dischinezia biliară, cunoscută în termeni populari și drept „bilă leneșă”, este o afecțiune de tip funcțional a vezicii biliare, care secretă și adăpostește bila în perioada dintre mese. Aceasta este caracterizată de o motilitate anormală și o coordonare defectuoasă a mușchilor vezicii, dar și a sfincterului Oddi (care se găsește la nivelul orificiului de vărsare a bilei în duoden). Chiar dacă nu este o afecțiune structurală în sine, fenomenul de dischinezie biliară poate provoca dureri și simptome gastrointestinale foarte puternice, cum ar fi greață, vărsături, plenitudine abdominală și senzația de sațietate precoce, necesitând o abordare complexă de diagnostic și tratament.
Dischinezie biliară – cauze și factori de risc
Nu se cunosc întocmai cauzele care duc la dischinezie biliară, dar aceasta apare secundar unei tulburări funcționale în care contractilitatea vezicii biliare este inadecvată, ceea ce face ulterior ca eliminarea bilei în duoden să fie insuficientă sau excesivă. Funcția vezicii biliare, precum și a sfincterului Oddi, este reglată de o serie de stimuli hormonali și neurologici, inclusiv de către un hormon numit colecistokinină (CCK), eliberat ca răspuns la prezența grăsimilor în intestinul subțire. În dischinezie biliară, mecanismul de răspuns la acești stimuli este alterat, ceea ce duce la eliberarea inadecvată a bilei. Există două tipuri clinice distincte de dischinezie biliară:
- dischinezie biliară hipomotorie: când vezica biliară nu se contractă suficient pentru a putea elimina bila;
- dischinezie biliară hipermotorie: când vezica biliară se contractă excesiv, intens, ducând la spasme și eliberarea excesivă de bilă în duoden.
Dischinezia biliară este mai frecvent întâlnită la femei și poate apărea la orice vârstă, însă pare să se manifeste mai frecvent la tineri. Afecțiunea poate rămâne asimptomatică la unele persoane sau, pe de altă parte, poate fi foarte severă la altele.
Câteva dintre cauzele care ar putea duce la dischinezie biliară sunt următoarele:
- factorii hormonali: nivelurile fluctuante ale hormonilor, în special estrogen și progesteron, pot afecta motilitatea vezicii biliare, explicând incidența mai mare la femei. Astfel, diferite schimbări hormonale – perioada menstruală, sarcina, menopauza – pot influența motilitatea vezicii biliare, explicând de ce diagnosticul de dischinezie biliară este mai des la femei;
- disfuncția sfincterului Oddi;
- factorii neurohormonali, cum ar fi insuficiența de colecistokinină, ar putea reprezenta chiar o cauză importantă pentru dischinezie biliară hipomotorie;
- consumul de alimente bogate în grăsimi și sărace în fibre vegetale reprezintă un important factor de risc pentru dischinezie biliară, în asociere cu stilul de viață sedentar;
- istoricul familial pozitiv de dischinezie biliară sau alte afecțiuni biliare crește riscul ulterior de a dezvolta afecțiuni de aceeași natură;
- stresul, anxietatea și depresia cresc riscul de dischinezie biliară. Sistemul nervos autonom, pe lângă funcțiile sale, influențează și funcția vezicii biliare, iar stresul tinde să exacerbeze și să declanșeze simptomele de dischinezie biliară.
Dischinezia se mai asociază și cu prezența altor boli subiacente, cum ar fi pancreatita, diabetul, hipotiroidismul, litiaza biliară, gastrita, fibromialgia, ulcerul duodenal. În astfel de cazuri, apare fie ca un simptom al bolii, fie ca o complicație asociată. Spre exemplu, fibromialgia provoacă spasme musculare, afectând astfel și mușchii vezicii biliare, cu eliberare anormală a bilei.
Dischinezie biliară – simptome și manifestări
Există cazuri în care persoanele cu dischinezie biliară, deși prezintă disfuncții la nivelul vezicii biliare, nu manifestă simptome. Totuși, în cazul în care acestea apar, tind să fie următoarele:
- durere în partea abdominală superioară dreaptă, având adesea caracter colicativ (apare, iar apoi dispare), uneori resimțită drept o senzație de presiune constantă. Acest simptom poate fi mai des întâlnit în dischinezie biliară hipermotorie, când contracțiile vezicii sunt atât mai intense, cât și constante;
- senzația de greață și vărsături, mai ales după o masă bogată în grăsimi. Greața este însoțită de senzația de plenitudine postprandială, iar vărsăturile apar, în mod obișnuit, în crize acute de dischinezie biliară (așa-zisele „crize de fiere”);
- tulburări digestive, cum ar fi balonarea, indigestia, flatulența, mai ales după mese copioase și consumul de alimente grase;
- diaree și modificări ale tranzitului intestinal, cu episoade de diaree (mai ales în dischinezie biliară hipermotorie) sau constipație (în dischinezie biliară hipomotorie).
Simptomele se pot agrava în timp, iar dischinezia biliară poate fi ușor confundată cu alte tipuri de afecțiuni gastrointestinale, cum ar fi sindromul colonului iritabil și refluxul gastroesofagian. Crizele acute de dischinezie pot dura chiar și până la 15-20 de minute.
Tratament dischinezie biliară
Tratamentul dischineziei biliare este complex și ar trebui adaptat în funcție de tipul clinic – fie hipomotorie (hipotonă), fie hipermotorie (hipertonă, „fiere nervoasă”). Acesta poate implica:
Tratament medicamentos
Există mai multe tipuri de medicamente pentru dischinezie biliară. În cazul dischineziei biliare hipotone se prescriu agenți care stimulează motilitatea vezicii biliare, cum ar fi colecistokinina sintetică. În dischinezia hipertonă, antispasticele cum ar fi mebeverina și butilscopolamina, pot reduce spasmele vezicii biliare. Uneori, analgezicele și antiinflamatoarele nesteroidiene pot să ajute la ameliorarea durerii.
Greața și vărsăturile asociate pot fi gestionate cu antiemetice, cum ar fi ondansetronul. În egală măsură, prokineticele, cum ar fi metoclopramida, pot fi utile pentru a ameliora dispepsia.
Tratament chirurgical
Tratamentul bilei leneșe poate implica, în cazurile severe refractare la tratament medicamentos, colecistectomia, adică îndepărtarea chirurgicală a vezicii biliare. Studiile de specialitatea arată că o astfel de intervenție este eficientă pentru persoanele cu dischenizie biliară severă.
Tratament endoscopic
La persoanele cu dischinezie biliară cauzată de disfuncția sfincterului Oddi, procedura numită sfinteroctomie endoscopică ajută la reducerea presiunii asupra sfincterului (cauzată de exemplu de un calcul biliar) și facilitează fluxul biliar ulterior.
Psihoterapie
Nu ar trebui subestimate implicațiile stresului asupra acestei afecțiuni și, în general, când vine vorba de afecțiuni gastrointestinale. Acestea au o componentă psihosomatică semnificativă, iar din acest motiv este recomandat să se apeleze la forme eficiente de a gestiona stresul cum ar fi terapia cognitiv-comportamentală, yoga, meditația, sportul. Stresul este un factor semnificativ, care nu doar că exacerbează simptomele, dar poate și declanșa bolile de această natură.
Stil de viață și regim în dischinezia biliară
Persoanele cu dischinezie biliară ar trebui să ia măsuri specifice în ceea ce privește regimul și, de asemenea, stilul general de viață. Pentru a reduce simptomele și crizele acute de dischinezie biliară, specialiștii recomandă:
- adoptarea unei diete sărace în grăsimi, cu evitarea alimentelor consumate. Este recomandat să se consume alimente bogate în fibre, legume, fructe, proteine de calitate;
- mesele mici și frecvente sunt esențiale pentru a evita supraîncărcarea vezicii biliare și, mai mult decât atât, pentru a asigura eliberarea constantă de bilă. Se recomandă evitarea meselor copioase și grase, care pot declanșa simptome, precum și consumul de alimente picante;
- hidratarea adecvată;
- evitarea alcoolului și limitarea consumului de cafea, deoarece conțin compuși care nu doar că pot stimula contracțiile vezicii biliare, dar pot agrava și simptomele asociate și, în egală măsură, pot duce la apariția crizelor de fiere;
- gestionarea eficientă a stresului (meditație, yoga, tehnici de respirație profundă, terapie);
- practicarea regulată de exerciții fizice;
- consumul de ceaiuri care stimulează bila leneșă, cum ar fi cel de mentă, anghinare, păpădie, sunătoare (nu este recomandat ca acestea să se consume în cazul în care există o activitate hipermotorie a vezicii biliare).
foto: shutterstock.com
