Dianeal pd 4 glucose 2,27%, solutie pentru dializa peritoneala

Solutie pentru dializa peritoneala; 100 ml contine: clorura de sodiu 567 mg; lactat de sodiu 392 mg; clorura de calciu dihidrat 25,7 mg; clorura de magneziu hexahidrat 15,2 mg; glucoza anhidra 2,27 g; Na+ 13,2 mmol/l Ca2+ 0,175 mmol/l; Mg2+ 0,075 mmol/l; Cl- 9,50 mmol/l; lactat 10,2 mmol/l; pH 5,5.

Insuficienta renala cronica in stadiu terminal, de diferite etiologii.

2000 ml sol./sedinta de dializa. Daca la inceputul tratamentului apare durere determinata de distensia abdominala, doza poate fi redusa temporar la 500-1500 ml. La copii: 500-1500 ml solutie (30-40 ml/kg) la o sedinta de dializa. La pacientii supraponderali si/sau la cei care tolereaza volume mai mari se pot administra 2500-3000 ml. In cazul dializei peritoneale ciclice intermitente sau continue, se utilizeaza pungi cu volum mai mare de solutie. In cazul unui timp de echilibrare de 4-8 ore, se pot utiliza cate 2000 ml solutie x 4 ori/zi (doza totala 8 000 ml) sau doze mai mari sau mai mici, ajustate individual. Solutia de dializa trebuie incalzita la temperatura corpului, apoi introdusa in cavitatea peritoneala prin cateterul de dializa peritoneala; timpul de adm. este de 5-20 minute. Solutia ramane in cavitatea peritoneala 4-8 ore, apoi va fi drenata si inlocuita. in functie de echilibrul hidroelectrolitic, se poate asocia cu alte solutii de dializa peritoneala cu concentratii mai mari de glucoza sau cu concentratii diferite de sodiu si potasiu.

Pentru Dianeal PD4: hipokaliemie; hipercalcemie. Pentru dializa peritoneala in general: traumatisme abdominale recente, arsuri la nivel abdominal, afectiuni inflamatorii extensive ale tegumentului abdominal in regiunea de iesire a cateterului, peritonita; perforatii abdominale; interventii abdominale cu aderente fibroase, boala Crohn, colita ulcerativa, diverticulita, tumori intraabdominale, interventii chirurgicale abdominale recente, ileus, hernie abdominala; fistula abdominala interna sau externa; afectiuni pulmonare, indeosebi pneumonie; septicemie; acidoza lactica; casexie sau pierderi mari in greutate, indeosebi in cazurile in care alimentarea este imposibila; cazuri rare de uremie care nu mai raspund la trat. prin dializa peritoneala; hiperlipidemie grava; incapacitate fizica sau mentala de a utiliza sistemul de dializa peritoneala.

Dezechilibrele electrolitice (produse de varsaturi sau diaree) pot necesita utilizarea temporara a unei solutii de dializa peritoneala care contine potasiu. in hipercalcemie (produsa de adm. de doze mari de chelatori de fosfati cu continut mare de calciu si/sau de doze mari de vitamina D) poate fi necesara folosirea temporara sau permanenta a unei solutii cu continut mic de calciu. La copii, doza trebuie ajustata in functie de varsta, inaltime si greutate corporala. La varstnici, inainte de inceperea tratamentului se va avea in vedere incidenta crescuta a herniei. Pentru evitarea deshidratarii sau hiperhidratarii este necesara monitorizarea atenta a balantei hidrice si a greutatii corporale. Sunt necesare monitorizarea balantei electrolitice, a ureei si creatininei, proteinelor serice, glicemiei, precum si a altor parametri (gaze sanguine, echilibru acido-bazic). La pacientii cu diabet zaharat, doza zilnica de insulina trebuie ajustata. Pentru a reduce riscul de infectie se respecta conditiile de asepsie in timpul schimbarii solutiei de dializa. Solutia nefolosita se va arunca. Solutia de dializa peritoneala nu se adm. intravenos Se va tine cont de posibilitatea aparitiei hipercalcemiei in cazul adm. concomitente a compusilor de calciu sau vitaminei D. Administrarea concomitenta de diuretice poate provoca dezechilibre hidroelectrolitice. In cazul tratamentului cu digitalice, este necesara monitorizarea kaliemiei.

Complicatiile cele mai frecvente ale oricarui trat. prin dializa peritoneala sunt reprezentate de peritonita si infectii de tunel sau la nivelul locului de iesire a cateterului. Peritonita netratata poate duce la septicemie. Simpt. incipienta a peritonitei este reprezentata de tulburarea dializatului, dureri abdominale si febra. Solutia drenata va fi examinata bacteriologic si se va efectua numaratoarea leucocitelor; este esentiala instituirea precoce a terapiei (intraperitoneala si/sau sistemica), chiar inainte de primirea rezultatelor antibiogramei, utilizandu-se chimioterapice antibacteriene de ultima generatie, eficace impotriva germenilor patogeni suspectati. O pierdere relativa de proteine (5-15 g/zi), aminoacizi (1,2-3,4 g/zi) si vitamine hidrosolubile este inevitabila. Proprietatile membranei peritoneale se pot modifica pe parcursul dializei peritoneale de lunga durata, primul indiciu fiind pierderea ultrafiltrarii. in cazurile severe, dializa peritoneala trebuie intrerupta, recurgandu-se la hemodializa. Alte reactii adverse: distensie abdominala si senzatie de balonare, tulburari la introducerea si evacuarea solutiei de dializa, hernie, dureri in umar, dispnee datorata ridicarii diafragmului, diaree si constipatie. Pot aparea dezechilibre hidroelectrolitice (hipokaliemie, iar in caz de aport crescut de calciu, hipercalcemie). Aceste dezechilibre electrolitice pot fi corectate prin trecerea la un alt tip de solutie peritoneala (hipercalcemia) sau prin schimbarea dietei (hipokaliemia). De asemenea, in timpul administrarii solutiei de dializa peritoneala pot sa apara deshidratare sau hiperhidratare. Starile de deshidratare severa se pot manifesta prin hipertensiune arteriala, tahicardie, ameteli si crampe musculare; hiperhidratarea poate determina crestere in greutate, hipertensiune arteriala, edeme ale membrelor inferioare si tahipnee. Pot sa apara tulburari ale metabolismului lipidic (dislipoproteinemie si hiperlipidemie). Datorita administrarii continue de glucoza, in cazurile in care dieta pacientului nu este adaptata aportului caloric crescut, poate sa apara obezitate.