Neoplaziile reprezinta, la ora actuala, una dintre principalele cauze de mortalitate dupa bolile cardiovasculare. In prezent, incidenta cancerului pulmonar a dus la o crestere de 10 ori a ratei mortalitatii fata de ultimii 50 de ani. Varsta medie de aparitie a cancerului pulmonar este de 50 de ani la barbati si de 60 de ani la femei. Datele statistice arata ca boala afecteaza mai ales barbatii, la care incidenta este de 3-4 ori mai mare fata de femei.
Si in cancerul pulmonar, ca de altfel in toate neoplaziile, cauza declansatoare nu este cunoscuta. Cu toate acestea, sunt descrisi asa-numitii factori de risc care, in conditiile unui organism susceptibil de a face boala, o pot declansa.
Factori de risc pentru cancerul pulmonar
- Fumatul reprezinta principalul factor de risc pentru aparitia cancerului pulmonar, riscul fiind corelat cu doza cumulativa de tigari. Se calculeaza indicele de tabagism prin inmultirea numarului de ani in care bolnavul a fumat, cu numarul de pachete de tigari fumate zilnic. Riscul cel mai mare de a face un cancer pulmonar il au cei care fumeaza mai mult de 20 de pachete/an. Actiunea carcinogenetica a fumatului rezulta din impactul pe care il au hidrocarburile aromate policiclice (rezultate din procesul de ardere a gudroanelor din zona de ardere a tigaretei) asupra epiteliului traheo-bronsic. Astfel, acesti componenti chimici din fumul de tutun se unesc cu ADN-ul celular, initiind carcinogeneza.
- Poluarea atmosferica actioneaza conjugat cu alti factori favorizanti, explicand incidenta mai mare a cancerului pulmonar in mediul urban. Potential oncogen au: hidrocarburile aromate rezultate din arderea incompleta a carburantilor solizi sau lichizi.
- Factori profesionali si industriali. Expunerile profesionale la azbest, beriliu, crom, nichel, precum si la radiatii, in minele de uraniu, cresc de 10-30 de ori riscul de a dezvolta un cancer pulmonar.
La acesti factori se adauga o anumita predispozitie genetica de aparitie a bolii (s-au identificat numeroase leziuni moleculare genetice predispozante).
Tipuri de cancer pulmonar
In functie de structura, se descriu mai multe forme de cancer pulmonar, a caror cunoastere are o importanta practica, in sensul ca orienteaza catre un anumit tip de tratament. Se descriu:
- Carcinomul cu celule mici, care apare frecvent in legatura cu tutunul, fiind un cancer agresiv. Timpul de dublare a tumorii este de numai 30 de zile, ceea ce face ca in momentul diagnosticului sa fie considerat metastazat. Este o forma de cancer chimiosensibila.
- Carcinomul epidermoid (cu celule scuamoase) este mai putin agresiv, avand un timp de dublare a tumorii relativ lung, de 120-150 de zile. Este chimiorezistent, astfel ca se prefera tratamentul chirurgical.
- Adenocarcinomul reprezinta forma care se intalneste cel mai des la nefumatori. Raspunsul la chimioterapie este slab, de aceea se indica mai ales tratament chirurgical.
- Carcinomul cu celule mari este o forma mai rar intalnita, in care timpul de dublare a tumorii este de aproximativ 90 de zile.
- Forme mixte: carcinom adeno-scuamos.
Metastazarea cancerului pulmonar se face prin extensie locala spre structurile adiacente, prin diseminare hematogena sau limfatica. Locurile in care se produce cel mai frecvent metastazarea sunt: creier (30-50%), ficat, oase (leziuni de tip osteolitic sau rar osteocondensante), glande suprarenale (30%).
Simptomele cancerului pulmonar
Manifestarile clinice respiratorii sunt in general nespecifice. Cu toate acestea, persistenta lor si absenta unui trecut de afectiune respiratorie pot ridica semne de intrebare si, deci, necesita investigarea cu atentie. Este vorba de: tuse, dispnee, eliminare de sange prin tuse, durere toracica localizata, astenie fizica, lipsa poftei de mancare. Examenul clinic este normal in formele incipiente de boala, el fiind patologic atunci cand survin unele complicatii (colabarea plamanului, pleurezie etc.).
Alteori, primele manifestari clinice ale cancerului pulmonar sunt cele determinate de extensia procesului tumoral, cu invazia nervoasa (alterarea vocii, dispnee prin paralizia de diafragm, sindromul Claude Bernard Horner – contractia pupilei oculare, infundarea globului ocular in orbita), invazia vasculara (sindrom de vena cava superioara, edem in pelerina), invazie mediastinala sau pleurala.
Cancerul pulmonar poate avea si o serie de manifestari extratoracice: hepatice, osoase (dureri persistente si progresive), cerebrale (modificari de personalitate, convulsii) care pot preceda diagnosticului.
Diagnosticul paraclinic al cancerului pulmonar
Acesta are drept obiective: confirmarea diagnosticului suspicionat clinic, stabilirea tipului anatomo-histologic si stabilirea gradului de extensie a tumorii pulmonare.
- Examenul radiologic reprezinta metoda cel mai des utilizata, care poate arata marirea unilaterala a unui hil pulmonar, leziune de tip infiltrativ, imagine de tip cavitar, nodul pulmonar solitar sau atelectazie.
- Tomografia computerizata este o metoda utilizata pentru evaluarea unui cancer pulmonar si pentru urmarirea evolutiei bolii.
- PET (Positron Emission Tomography) este o metoda noua ce urmareste captarea unui trasor radioactiv (fluoro-dioy-glucose) de celulele tumorale care au un metabolism activ.
- Bronhoscopia reprezinta investigatia de electie pentru neoplasmele cu localizare pe bronhii de calibru mare. Ea permite atat vizualizarea leziunilor, cat si efectuarea unei biopsii dirijate.
- Citologia sputei este o metoda neagresiva care, daca este efectuata corect, permite un diagnostic de neoplasm pulmonar in procent de 80-90%.
Se mai pot efectua: CT cerebral, scintigrafie osoasa, mediastinoscopie sau chiar toracotomie exploratorie.
Evolutia si tratamentul cancerului pulmonar
Evolutia unui cancer pulmonar este relativ scurta: 97% dintre pacienti mor in primii doi ani. Cel mai nefavorabil evolueaza cancerul cu celule mici nediferentiat. In cursul evolutiei pot aparea o serie de complicatii: pneumonii, obstructia venei cave superioare, pleurezie, pericardita hemoragica, complicatii care agraveaza prognosticul acestor bolnavi. In cazul cancerului pulmonar, tratamentul nu are rezultate favorabile in general, din cauza faptului ca, de cele mai multe ori, diagnosticul se pune tarziu, atunci cand s-a produs deja metastazarea. Mijloacele terapeutice de care dispunem sunt: tratamentul chirurgical, chimioterapia, radioterapia, imunoterapia.
Text: Irina Prodan
Consultant: Prof. Dr. Daniela Bartos
Medic primar boli interne, specialist cardiologie
Spitalul de Urgenta Bucuresti
