Este vorba de o forma de diabet zaharat cauzata de o secretie insuficienta de insulina, survenind cel mai des la un subiect obez, sau care a fost obez, si este descoperit in general dupa varsta de 40 de ani.
Secretia de insulina este mare la inceputul bolii, dar ea nu poate sa asigure o reglare a zaharului in sange deoarece subiectul este partial insensibil la actiunea acestei insuline. Secretia de insulina poate scadea ulterior si aceasta forma de diabet poate evolua catre un diabet insulinodependent (deficit major al secretiei de insulina). In afara de obezitate, factorii de risc ai diabetului neinsulinodependent sunt legati de repartitia abdominala a tesutului adipos si de o insuficienta activitate fizica.
Simptome si semne – Diabetul neinsulinodependent nu se traduce adesea prin nici un simptom si este descoperit intamplator in timpul unui examen sau a unei complicatii ce decurge dintr-un diabet deja instalat, cel mai des neuropatia (lezarea nervilor periferici) si infectia cutaneomucoasa; boala este suspectata atunci cand exista antecedente familiale de diabet neinsulinodependent. El mai poate fi suspectat cu ocazia nasterii unui copil cantarind mai mult de 4 kilograme (o cantitate excesiva de glucoza transmisa fatului antreneaza o dezvoltare mai rapida decat cea normala) sau se traduce prin simptome de hiperglicemie pronuntata: polidipsie (sete intensa), poliurie (cresterea volumului de urina emisa), pierdere in greutate.
Diagnostic si tratament – Ca si pentru diagnosticarea diabetului insulinodependent se procedeaza la masurarea glicemiei. Tratamentul face apel la un regim alimentar echilibrat – chiar hipocaloric, in caz de obezitate, si sarac in zaharuri simple (produse de patiserie, bauturi cu zahar etc.), cu revenirea la greutatea normala – si la desfasurarea unei activitati fizice. In caz de esec, se asociaza medicamente hipoglicemiante (sulfamide si biguanide).
