Dezobisnuire (sindrom de)

Ansamblul tulburarilor organice severe de care sufera un subiect toxicoman in stare de dependenta fizica atunci cand este lipsit de drogul sau sau de un medicament pe care il foloseste in mod abuziv. Sindromul de dezobisnuire se observa in special pentru opiacee (sau morfinice), hipnotice, anxiolitice (barbiturice, carbamati, benzodiazepine) si alcool.
– In cazul opiaceelor, sindromul de dezobisnuire debuteaza prin sudatie, lacrimare, scurgere nazala; apoi apar crampe intense, tremuraturi, greturi, vome, diaree, halucinatii.
– In cazul hipnoticelor, anxioliticelor si alcoolului, apar anxietate, contractii musculare involuntare, tremuraturi, uneori convulsii, halucinatii si febra. In cazul alcoolului, se vorbeste de delirium tremens.
– In cazul opiaceelor, poate fi folosit, in doze descrescatoare, un produs de substitutie, metadona.
– In cazul hipnoticelor, anxioliticelor si alcoolului poate fi utila administrarea de substante neuroleptice. In caz de supradozare a benzodiazepinelor, poate fi administrat un antidot, chiar in timpul in care sunt luate masurile de dezintoxicare (spalatura stomacala, indeosebi).