Dexametazona are o gamă variată de întrebuințări în domeniul medical. Sub formă de tratament este utilizată în tratarea exacerbărilor și agravării acute a sclerozei multiple, alergiilor, edemului cerebral, inflamațiilor și șocurilor. Pacienții cu afecțiuni cum sunt astmul, dermatita atopică, de contact, seboreică și reacțiile de hipersensibilitate la tratamente medicamentoase au un răspuns favorabil la tratamentul cu dexametazonă. În esență, dexametazona este un corticosteroid care se obține pe cale sintetică, cu acțiune similară hormonului produs de glandele suprarenale. Prin urmare, dexametazona suplinește rolul glucocorticoizilor produși de aceste glande.
Dexametazonă – mecanism de acțiune
Prin acțiunea sa, dexametazona promovează ameliorarea inflamațiilor și simptomelor asociate (tumefiere, durere, roșeață, căldură), fiind utilizată pentru tratarea diferitelor tipuri de afecțiuni, în special cu natură inflamatorie. De asemenea, este utilizată și pentru tratarea vărsăturilor, dar și grețurilor induse de tratamente chimioterapice, de altitudine, precum și pentru pacienții grav bolnavi cu COVID-19. O nouă abordare terapeutică este reprezentată de administrarea acestui medicament în oncologie, în tratamentul compresiei măduvei spinării datorate metastazelor. În ultimă instanță, dexametazona trebuie administrată doar la recomandarea medicului specialist.
Dexametazona este un glucocorticoid deosebit de puternic. Acest compus își manifestă efectele într-o varietate de moduri: acționează prin suprimarea migrării neutrofilelor și prin diminuarea proliferării coloniilor de limfocite, scade permeabilitatea membranelor capilare, în timp ce duce la stabilizarea membranelor lizozomale. Dexametazona inhibă activitatea citokinelor implicate în inflamații, iar studiile în domeniu au observat că tratamentul cu dexametazonă poate duce și la îmbunătățirea circulației pulmonare și creșterea nivelului de surfactant alveolar. Ficatul este organul în care are loc metabolizarea dexametazonei, urmată de excreția în principal prin urină.
Când este indicată administrarea de dexametazonă?
Administrarea orală de dexametazonă se recomandă în tratarea afecțiunilor care se traduc prin inflamații, a afecțiunilor autoimune și deficiențelor hormonale. Cele mai obișnuite afecțiuni și condiții patologice în care se administrează dexametazonă sunt:
- anumite forme de artrită și boli reumatice: poliartrită reumatoidă, spondilită anchilozantă, artrită psoriazică, poliartrită reumatoidă juvenilă, lupus, artrită gutoasă acută;
- afecțiuni de natură dermatologică: dermatita atopică, pemfigus, sindrom Stevens-Johnson, dermatită exfoliativă, dermatită bulboasă herpetiformă, dermatită seboreică, psoriazis;
- afecțiuni hematologice: leucemii, limfoame;
- afecțiuni oculare și tiroidiene;
- afecțiuni intestinale: colita ulcerativă;
- alergii severe;
- astm;
- crize de scleroză multiplă sau miastenia gravis;
- insuficiență suprarenală;
- în pretratamentul pentru chimioterapie, în vederea reducerii inflamației și efectelor secundare asociate medicamentelor chimioterapice.
Administrarea de dexametazonă se face doar la stricta recomandare a medicului specialist, după stabilirea unui diagnostic și în conformitate cu schema terapeutică elaborată. Doza administrată și perioada de timp sunt în strânsă dependență de afecțiunea diagnosticată.
Recomandări privind tratamentul cu dexametazonă
Dexametazona este disponibilă în mai multe formule, în concentrații cuprinse între 0,5 mg și 6 mg, sub formă de comprimate orale. Alte forme de administrare sunt reprezentate de suspensii injectabile sau soluții orale. În funcție de afecțiune, medicul specialist poate recomanda forma de administrare cea mai eficientă:
- comprimate orale: 5 mg, 0,75 mg, 1 mg, 1,5 mg, 2 mg, 4 mg, 6 mg;
- soluție orală: 0,5 mg/5 mL;
- concentrat oral: 1 mg/1mL;
- soluție injectabilă (dexametazonă fosfat de sodiu): 4 mg/mL, 20 mg/5 mL, 120 mg/30 mL, 10 mg/mL, 100 mg/10 mL.
Medicul va prescrie programul de dozare cel mai potrivit pentru pacient. Este foarte important ca pacientul să urmărească cu strictețe instrucțiunile medicului, solicitând informațiile de care are nevoie pentru a urma exact schema terapeutică. Dexametazona se administrează strict după indicațiile medicului: nu se administrează o doză mai mare, nu se dublează doza în momentul în care pacientul a uitat să ia pastila, nu se întrerupe administrarea fără a discuta cu medicul și este foarte important ca pacientul să urmărească dacă apar sau nu reacții adverse.
Dexametazonă – contraindicații
În general, dexametazona poate fi administrată atât copiilor, cât și adulților. Totuși, este esențial ca medicul să supravegheze îndeaproape persoanele care prezintă anumite afecțiuni, însă care în același timp necesită și tratament cu dexametazonă. Înainte de a începe tratamentul cu acest compus, este foarte important ca pacientul să informeze medicul specialist în ceea ce privește:
- reacțiile alergice la dexametazonă sau alte tipuri de medicamente;
- existența altor afecțiuni: diabet, epilepsie, afecțiuni renale, hepatice, tuberculoză, tulburări de natură cognitivă, hipotiroidism, osteoporoză, ulcer, glaucom, miastenia gravis, hipertensiune arterială, diverticulită, colită ulcerativă;
- tratamentul cu dexametazonă este contraindicat la persoanele care prezintă infecții fungice sistemice;
- este contraindicată administrarea de vaccinuri vii sau atenuate în timpul administrării, fiind în schimb permisă administrarea de vaccinuri cu virusuri inactive sau omorâte. În schimb, corticosteroizii pot atenua răspunsul imunitar, fiind imprevizibilă dobândirea imunității;
- în timpul sarcinii, dexametazona trebuie utilizată cu prudență, deoarece există un risc major ca fătul să dezvolte malformații;
- experiențele clinice au demonstrat că dozele mari, pe perioade îndelungate, promovează și stimulează creșterea tensiunii arteriale. La pacienții care au suferit recent un infarct, trebuie prescris cu atenție tratamentul cu dexametazonă;
- bolile latente (infecții fungice, parazitare, bacteriene) se pot activa ca urmare a efectului pe care dexametazona îl are asupra sistemului imunitar (efect imunosupresor).
Când și cum se administrează dexametazona?
Dexametazona trebuie administrată în conformitate cu instrucțiunile medicului, după planul de terapie elaborat:
- luați dexametazonă exact după rețeta eliberată de medicul dumneavoastră;
- întrebați medicul sau farmacistul orice aspect care încă nu vă este îndeajuns de clar;
- ocazional, medicul poate modifica doza, în funcție de eficiența terapiei;
- necesarul se poate schimba din cauza unei intervenții chirurgicale, a unei boli, stresului sau a unei urgențe medicale. Comunicați-i medicului orice astfel de situație;
- tratamentul cu dexametazonă poate afecta rezultatele anumitor teste medicale, investigații de laborator, motiv pentru care trebuie menționată prezența tratamentului;
- nu întrerupeți administrarea cu dexametazonă decât la recomandarea medicului, deoarece există posibilitatea de a dezvolta simptome neplăcute;
- de cele mai multe ori, medicamentul se ia în prima parte a zilei, deoarece un efect secundar al administării sale sunt stările de insomnie;
- perioada de administrare poate varia chiar de la o doză unică, până la câteva luni.
Pentru a evita situațiile neplăcute, adresați-vă medicului specialist ori de câte ori aveți îndoieli și întrebări privitoare la tratamentul cu dexametazonă.
Dexametazonă – posibile reacții adverse
Cele mai comune reacții adverse asociate cu administrarea de dexametazonă includ:
- grețuri, vărsături;
- dureri de cap și amețeli;
- tulburări digestive (indigestie);
- creșteri în greutate
- edem;
- modificări ale predispoziției;
- anxietate;
- insomnii, probleme de somn;
- creșterea ușoară a glicemiei;
- hiponatremie (scăderea concentrației de potasiu din sânge);
- oboseală și astenie generală.
În general, aceste reacții adverse sunt ușoare și pot dispărea în câteva zile sau săptămâni. Dacă se agravează sau nu dispar, luați legătura cu medicul sau farmacistul dumneavoastră.
Apariția reacțiilor adverse mai severe este în strânsă legătură cu administrarea unei doze relativ crescute de dexametazonă (peste 6 mg/zi), respectiv când tratamentul se face pentru o perioadă destul de îndelungată. Dacă bolnavul acuză reacții adverse severe, este vital să ia rapid legătura cu medicul specialist:
- febră, frisoane, dureri exacerbate, tuse, ulcerații, răni care se vindecă deficitar și încet;
- sindromul Cushing;
- disconfort gastric (vărsături, indigestie), senzație de sincopă, amețeală, astenie musculară, schimbări frecvente ale dispoziției, scăderi accentuate în greutate;
- senzație permanentă de sete, poliurie, foame exagerată, respirație cu miros neplăcut: pot fi posibile semne ale hiperglicemiei accentuate;
- crampe musculare, palpitații, slăbiciune accentuată și dureri: hiponatremie;
- osteoporoză;
- tromboză venoasă profundă;
- hemoragii interne;
- afecțiuni oculare (glaucom);
- pancreatită;
- edem pulmonar;
- creșterea presiunii intracraniene;
- afecțiuni hepatice
- osteonecroza capului femural indusă de steroizi.
Dexametazona în sarcină și alăptare
De obicei, tratamentul cu dexametazonă nu este recomandat în timpul sarcinii. Există o legătură directă între administrarea de dexametazonă (steroizi) și dezvoltarea problemelor în primele 12 săptămâni de sarcină. Administrarea pe o perioadă lungă de tip sau în doze mari poate afecta și creșterea copilului în timpul sarcinii. Medicul poate prescrie dexametazonă în cazul în care ar considera că beneficiile depășesc riscurile. Dacă o femeie însărcinată ia dexametazonă, necesar este să aibă controale mai frecvente la medic, pentru a monitoriza dezvoltarea fătului.
În timpul alăptării, dexametazona poate fi administrată. Totuși, este important de știu că aceasta poate ajunge în laptele matern. Adresați-vă medicului pentru sfaturi privitoare la administrarea de dexametazonă în timpul alăptării. De asemenea, se recomandă sistarea alăptării la sân pentru o perioadă de cel puțin 3 ore după administrarea medicamentului. Dacă doza administrată este relativ mare, este posibil ca bebelușul să aibă nevoie de monitorizare medicală, pentru a fi sigur faptul că nu dezvoltă efecte secundare.