Septul nazal este un perete osteocartilaginos care împarte anatomic nasul în două cavități nazale de dimensiuni, în mod ideal, egale. În situația în care acest perete prezintă deviații de structură sau continuitate, vorbim despre „deviație de sept nazal”. Spre exemplu, în cazul în care vorbim despre o deviație de sept nazal minoră, asimptomatică, se ia în considerare o „variație normală” de dezvoltare, întâlnită chiar la un procent mare din populație. În cazurile mai severe de deviație de sept nazal, gradul abaterii poate afecta fluxul nazal de aer, ceea ce duce la obstrucție și chiar la afectarea majoră a funcției olfactive. Netratată, patologia poate duce la complicații majore.
Deviație de sept nazal – cauze și factori de risc
În majoritatea cazurilor, o deviație de sept nazal se prezintă încă din momentul nașterii, așadar este dobândită congenital, in utero, în urma embriogenezei. Această deformare are tendința de a fi, în cele mai multe dintre cazuri, ușoară și asimptomatică, cu deviație de sept nazal în formă de „S” sau în formă de „C”. Cazurile mult mai severe sunt cele rezultate în urma traumelor, cu intensitate ridicată și violentă, asupra structurii nasului, când deviația nu doar că este mult mai neregulată, ci are implicații structurale și funcționale semnificative. În practica medicală, astfel de deviații sunt clasificate în funcție de amploare și severitate, după cum urmează:
- Deviație grad I: deviație de sept nazal, dar care nu ajunge la cornetul inferior;
- Deviație grad II: deviație de sept nazal, dar care ajunge la cornetul inferior;
- Deviație grad III: deviație de sept nazal, care ajunge și comprimă turbinatul inferior.
Sistemul de clasificare Mladina a fost propus pentru a clasifica cazurile de deviație de sept mai ales pe seama caracteristicilor structurale văzute orizontal și vertical prin rinoscopie sau printr-un protocol de tomografie computerizată cu fascicul conic (CBCT). Principalele cauze asociate cu apariția de deviație de sept nazal, cel puțin la vârstă adultă, sunt traumatismele puternice, în special la nivelul feței (accidente rutiere, sporturi de contact), căzături violente, lovituri directe la acest nivel. Nu se cunosc care sunt cauzele dobândirii in utero a acestei condiții, deși se crede faptul că ar fi vorba despre dereglări minore în procesul ontogenezei structurilor osoase.
Deviație de sept nazal. Simptome și manifestări
Cele mai multe cazuri de deviație de sept nazal sunt asimptomatice, de cele mai multe ori fiind vorba despre o traumă, deși modul de producere a acesteia variază. De fapt, această condiție se prezintă cu un tablou simptomatologic extrem de complex, individualizat în funcție de o gamă extinsă de variabile, cum ar fi severitatea, gradul de deformare, structurile implicate, poziția și direcția. Astfel, simptomele asociate cazurile de deviație de sept nazal se prezintă individualizat și implică următoarele, dar fără însă a se limita la acestea:
- Asimetria căilor nazale (vârful crestei cartilaginoase se înclină spre stânga sau dreapta, iar acest lucru provoacă obstrucția, de multe ori, a unui singur pasaj nazal);
- Infecții frecvente ale sinusurilor (rinosinuzita cronică);
- Sindromul de apnee în somn;
- Sforăitul;
- Episoade frecvente de strănut;
- Epistaxis frecvent;
- Necesitatea de a respira, involuntar, prin cavitatea bucală;
- Hiposmie;
- Dureri de cap rinogenice (ca urmare a afectării nervului senzitiv situat la acest nivel);
- Congestie nazală (respirație deficitară printr-o anumită nară, de obicei cea îngustată).
Doar în cazurile severe de deviație de sept nazal, pot apărea simptome mult mai grave, cum ar fi dificultățile majore de respirație, care necesită, de cele mai multe ori, abord chirurgical. Spre exemplu, sforăitul nu este considerat o problemă majoră, fiind întâlnit în special la persoanele care au deviație de sept nazal cu obstrucție și cavități nazale înguste. Cu toate acestea, în funcție de severitatea deviației, pot exista și complicații, pe termen lung, asociate condiției.
Deviație de sept nazal – diagnostic
Diagnosticul de deviație de sept nazal este pus de către medicul ORL-ist. Dincolo de faptul că poate certifica, prin investigație de rinoscopie anterioară sau endoscopie nazală faptul că există un anumit grad de deformare, acesta poate recomanda și investigații de natură imagistică mult mai sensibile, utile pentru a se identifica tipul, gradul și severitatea deviației. CT-ul cu fascicul conic, spre exemplu, este standardul de aur pentru diagnosticul de deviație de sept nazal. Acest lucru se datorează faptului că rinoscopul portabil nu este îndeajuns de eficient pentru a explora întreaga lungime a septului nazal intern și, astfel, aprecia gradul de abatere structurală.
Deviație de sept nazal – tratament
În cele mai multe cazuri de deviație de sept nazal, tratamentul nu este absolut vital. De fapt, se recomandă operația chirurgicală de septoplastie doar la anumite categorii de persoane afectate, la care sunt prezente, deja, simptome și complicații asociate condiției. Acestea depind în special de gradul de severitate ale deviației, și se pot prezenta după cum urmează:
- Tulburări ale funcției nazale (insuficiență respiratorie, tulburări de oxigenare, dezvoltare și creștere deficitară, în special la copii);
- Cefalee rinogenă;
- Sindromul ganglionului sfenopalatin;
- Epistaxis;
- Tulburări de natură inflamatorie asociate cu prezența diagnosticului de deviație de sept, așa cum sunt rinosinuzitele cronice, bronșita, astmul, otita medie cronică și altele.
Septoplastia și rezecția septală reprezintă principalele abordări chirurgicale de tratament în caz de deviație de sept nazal. Aceste protocoale au drept scop remodelarea septului nazal, în funcție de caz, sau repunerea sa în poziție mediană, caz în care se corectează, în același timp, și latura estetică a unei astfel de afecțiuni. Cu toate acestea, operația de deviație de sept nazal are drept scop, în primul rând, prevenirea complicațiilor asociate acestei condiții patologice.
Deviație de sept nazal – posibile complicații
În funcție de gradul de severitate, respectiv nivelul de obstrucționare și afectare olfactivă, există mai multe complicații asociate cu o astfel de condiție. Spre exemplu, cefaleea cronică, precum și rinosinuzita, hipertensiunea arterială (afecțiune care, la rândul ei, are complicații extinse) sau sindromul de apnee obstructivă în somn, sforăitul, xerostomia, congestia nazală, tulburările de somn sunt doar câteva dintre ele. Conform datelor epidemiologice, persoanele care au deviație severă, însă necorectată chirurgical, sunt mult mai predispuse la infarct de miocard sau accident vascular cerebral, probabil ca urmare a hipertensiunii arteriale, de asemenea, netratate.
