Infertilitatea este definita prin inabilitatea unui cuplu de a concepe dupa un an de contacte sexuale neprotejate si fara a utiliza vreun mijloc de contraceptie. Definitia se bazeaza pe date din studii care arata ca circa 85% dintre cupluri realizeaza sarcina dupa un an de activitate sexuala neprotejata.
Folosind aceasta definitie, rezulta ca aproximativ 15% dintre cuplurile aflate la varsta reproductiva se confrunta cu infertilitatea. Totusi, diagnosticul nu inseamna ca nu se poate concepe. Un termen mai precis ar fi subfertilitate sau o capacitate redusa de a concepe. In Romania, cererile pentru tratamentul infertilitatii au crescut foarte mult in ultimii ani.
Principalele cauze ale infertilitatii sunt determinate de factorul feminin (defecte ovulatorii, afectiuni pelvine) si factorul masculin. Cei doi conteaza pentru 80-85% dintre cuplurile diagnosticate cu infertilitate.
In jur de 15% au mai mult de o cauza de subfertilitate. La aproximativ 20%, cauza ramane necunoscuta si este catalogata ca infertilitate neexplicata.
Infertilitatea si cauzele emotionale
Varsta influenteaza fertilitatea
Varsta are un impact semnificativ asupra fertilitatii, afectand femeile cu multi ani inainte de debutul menopauzei. Are loc pierderea foliculilor ovarieni, fenomen dependent de varsta: o femeie de 38 de ani are potentialul fertil de 25% din cel al unei femei sub 30 ani. Si rata avorturilor spontane creste cu varsta (de la 10% la femeile sub 30 de ani la 40% la femeile peste 40 de ani). Pierderea sarcinilor poate fi atribuita in mare parte anomaliilor ovocitelor, care imbatranesc.
Investigatii necesare femeilor
Tulburarile ovulatorii sunt responsabile de 25% dintre cazurile de infertilitate. Perioada ovulatorie poate fi obtinuta din istoricul pacientei. Daca prezinta menstruatii regulate, ovulatia poate fi prezisa in 98% dintre cazuri. Pe de alta parte, ciclurile menstruale neregulate nu reprezinta un semn sigur de anovulatie. Singurul mod de a confirma ovulatia este prin obtinerea unei sarcini. Totusi, o varietate de metode pot indica daca ovulatia a avut loc. De exemplu:
- Cea mai obisnuita metoda este detectarea cresterii hormonului luteinizant (LH) in investigatiile de laborator. Tipic, ovulatia are loc la 34-36 de ore dupa ascensiunea LH.
- Cresterea temperaturii corpului are loc in preajma ovulatiei. Inainte de ovulatie, temperatura bazala matinala (BBT) este < 36,70 grade Celsius. Dupa ovulatie, creste cu circa 0,20 grade pentru cel putin una-trei zile. Aceasta ascensiune termica reflecta progesteronul secretat de corpus luteum („corpul galben”, adica ce ramane in folicul dupa ce femeia ovuleaza). In consecinta, acesta ridica temperatura bazala, la aproximativ doua zile dupa ovulatie. BBT nu poate fi folosit pentru predictia viitoarei ovulatii, ci doar a celei care a avut loc.
- Masuratorile concentratiei serice de progesteron din faza medie luteala.
- Biopsia endometriala. Se realizeaza in timpul fazei luteale. Astfel, se poate aprecia calitativ ovulatia.
- Mai tarziu, ecografia care arata o scadere a marimii foliculului sau chiar disparitia in totalitate a celui dezvoltat anterior este sugestiva pentru ovulatie.
- Cu toate ca ovulatia poate avea loc, unele femei pot avea un defect de faza luteala, caracterizat printr-o cantitate sau o durata inadecvata a secretiei de progesteron de catre corpus luteum. Masurarea nivelurilor de progesteron la mijlocul fazei luteale: progesteronul mai mic de 10 ng/ml sugereaza un defect de faza luteala. Nu este o metoda de incredere, pentru ca progesteronul este secretat intermitent si nivelul progesteronului seric poate varia de la o ora la alta la aceeasi persoana.
Afectiunile pelvine si infertilitatea
Afectiunile pelvine sunt implicate in mai mult din 30% dintre cazurile de infertilitate.
- Leziunile trompelor uterine, endometrioza si un istoric de chirurgie pelvina, in special apendicita complicata cu peritonita, sunt responsabile de cele mai multe procese patologice pelvine, in vreme ce endometrioza este afectiunea primara care cauzeaza subfertilitate.
- Boala inflamatorie pelvina (BIP) reprezinta infectia structurilor tractului genital superior. Este cauzata de infectii cu transmitere sexuala (cele mai cunoscute fiind clamidioza si gonoreea). Simptomele sunt variabile. De obicei, includ durerea abdominala joasa, greata si scurgerile vaginale.
- Endometrioza se caracterizeaza printr-o extindere nefireasca a tesutului endometrial. Endometrioza apare la 3-10% dintre femeile de varsta reproductiva si poate fi responsabila de pana la 25-35% din factorii feminini de subfertilitate. Poate sa nu existe nicio alta manifestare decat infertilitatea sau simptomele pot progresa, incluzand durere severa pelvina, dismenoree (crampe sau dureri abdominale care se produc inainte sau in timpul ciclului menstrual) si dispareunie (durere in timpul raporturilor sexuale).
Investigatii necesare barbatilor
Factorul masculin contribuie la 40-50% dintre cazurile de infertilitate diagnosticate. Toate evaluarile trebuie sa includa si factorul masculin. Testul diagnostic pentru infertilitatea cauzata de factorul masculin este spermograma. Cu toate ca este o analiza larg descriptiva (volum, numar de spermatozoizi, motilitate, morfologie), exista cateva corelatii cu incapacitatea de a concepe. Acest test ar trebui folosit doar pentru screening.
Infertilitatea neexplicata
Aproximativ 15-20% dintre cuplurile diagnosticate cu infertilitate nu au vreo cauza identificabila dupa o investigatie deplina. „Dosarul” trebuie sa includa: documentarea ovulatiei (cicluri menstruale regulate, nivelul de progesteron sau testarea LH), histerosalpingografia (verificarea trompelor uterine si a uterului) si analiza spermei. Termenul de „neexplicat” implica faptul ca ar putea exista o explicatie pentru subfertilitate, dar cauza nu a fost inca identificata. Cauza poate consta in anomalii subtile ale foliculogenezei, ale interactiunilor spermatozoid-ovul sau implantare defectuoasa.
Dr. Elena Iuliana Pascu
Medic specialist endocrinologie
Sanamed Hospital, Bucuresti
