Prin amenoree se înțelege absența menstruației la femeile aflate la vârstă reproductivă, și poate indica o gamă variată de disfuncții hormonale, metabolice și structurale ale sistemului feminin reproducător. Aceasta este împărțită în amenoree primară și secundară, în funcție de eventualele cauze, iar diagnosticarea și managementul adecvat al bolii necesită înțelegerea fiziopatologiei, respectiv mecanismului prin care apare și cauzelor. În lipsa tratamentului, amenoreea afectează semnificativ starea generală de sănătate și calitatea vieții, având implicații asupra potențialului fertil și sănătății osoase pe termen lung. Este o afecțiune foarte complexă, cu numeroase cauze.
Ce este amenoreea?
Amenoreea reprezintă absența perioadei menstruale și poate fi clasificată în două categorii:
- amenoree primară: definită drept absența menarhei (prima menstruație) până la vârsta de 15 ani, în prezența altor semne de maturizare sexuală, sau absența acesteia până la vârsta de 13 ani, în lipsa altor semne de pubertate;
- amenoree secundară: reprezintă absența menstruației pentru trei cicluri consecutive sau de-a lungul unei perioade de șase luni la femeile care au avut menstruații regulate în trecut.
Cauzele care duc la amenoree pot fi foarte diferite, implicând o dereglare în oricare dintre cele patru componente principale ale axei hipotalamo-hipofizo-ovariană:
- hipotalamusul: atunci când hipotalamusul nu secretă hormon eliberator de gonadotropine, prescurtat GnRH, în mod adecvat, se poate ajunge la amenoree prin lipsa stimulării glandei hipofize. Diverse condiții, inclusiv stresul, pierderea excesivă în greutate și exercițiile fizice intense pot suprima secreția de hormon eliberator de gonadotropine;
- hipofiza: hipofiza eliberează hormonii luteinizant (LH) și foliculostimulant (FSH), care au rol în stimularea ovarelor și asigurarea ciclului menstrual normal. Afecțiuni care pot apărea la nivelul glandei hipofize, cum ar fi adenoame producătoare de prolactină (prolactinoame), disfuncția hipofizară secundară, pot întrerupe acest proces, ducând la amenoree;
- ovarele: la nivelul ovarelor, producția deficitară de estrogeni și progesteron din cauza unor afecțiuni precum insuficiența ovariană primară, sindromul ovarelor polichistice (SOPC) și insuficienței ovariene premature, reprezintă o cauză frecventă pentru amenoree secundară;
- organele reproductive periferice: malformațiile anatomice ale uterului, vaginului și colului uterin, cum ar fi sindromul Rokitansky-Küster-Hauser sau obstrucțiile canalului vaginal, ar putea duce la amenoree secundară prin împiedicarea fizică a fluxului menstrual normal.
Este important de menționat că sarcina, perioada lactației și menopauza duc la amenoree, însă în aceste cazuri este vorba despre un fenomen normal, fiziologic, nu de unul patologic.
Amenoree – cauze și factori de risc
Amenoreea poate avea multiple cauze, motiv pentru care deseori identificarea acestora ar putea ridica necesitatea unor investigații extinse. Acestea pot fi următoarele:
- cauze hipotalamice: stresul cronic, restricția calorică severă, tulburările de alimentație (de exemplu, anorexia nervoasă și bulimia), exercițiile fizice intense, sindromul Kallmann;
- cauze hipofizare: tumori hipofizare (prolactinoame), hiperprolactinemie, sindrom Sheehan și disfuncția hipofizară idiopatică;
- cauze ovariene: sindromul ovarelor polichistice, insuficiența ovariană prematură, sindrom Turner (disgenezie gonadală), menopauza precoce;
- cauze uterine și structurale: sindromul Asherman (aderențe uterine postinfecțioase, după o procedură chirurgicală), sindromul Rokitansky-Küster-Hauser, obstrucții anatomice situate la nivelul canalului vaginal;
- cauze endocrine: hipotiroidism, hipertiroidism, obezitate, diabet zaharat, disfuncții la nivel suprarenal (sindrom Cushing, hiperplazia suprarenală congenitală);
- medicamente: antipsihotice, antidepresive, anticonvulsivante, contraceptive hormonale;
- factori genetici și congenitali: sindromul Turner, mutații ale genei FMR1 (cauze în special pentru amenoreea primară).
Cauzele pot fi foarte variate și, din acest motiv, este foarte important să se aibă în vedere faptul că anumite afecțiuni care duc la amenoree se vor prezenta cu simptome mult mai specifice.
Amenoree – simptome și manifestări
În general, mai mult decât a fi o afecțiune în sine, amenoreea este simptomul unei alte afecțiuni subiacente. Prin amenoree se înțelege absența perioadelor menstruale, însă deseori este însoțită și de alte simptome, în funcție de cauza de bază. Pe lângă amenoree, pot fi prezente și:
- acneea și hirsutism (pilozitate excesivă): frecvent observate la femeile cu amenoree care, ulterior, sunt diagnosticate cu sindromul ovarelor polichistice. Simptomele apar ca urmare a excesului de hormoni androgeni circulați;
- simptome de hipogonadism, în caz de insuficiență ovariană, lipsa de estrogen putând duce la uscăciune vaginală, scăderea libidoului, dureri în timpul actului sexual (dispareunie) sau modificări ale densității osoase;
- anxietate, depresie, oboseală cronică, în special în cazurile de amenoree cauzată de stresul excesiv, tulburările alimentare;
- creșterea în greutate, frecvent asociată cu sindromul ovarelor polichistice sau alte tulburări de natură endocrină, în timp ce pierderea semnificativă în greutate poate fi un semn specific de anorexie nervoasă, ambele putându-se prezenta cu lipsa menstruației;
- dureri pelvine și disconfort la acest nivel, simptome prezente, pe lângă amenoree, în cazul sindromului Asherman sau altor anomalii structurale;
- în caz de amenoree prelungită se ajunge la scăderea densității osoase, cu risc foarte crescut de osteoporoză, din cauza deficitului cronic de estrogen.
Amenoreea este un simptom, astfel este cauzată de o afecțiune de bază, mai degrabă decât a fi o afecțiune în sine. Poate fi clasificată drept primară sau secundară, în funcție de contextul, dar și de momentul în care apar modificări ale ciclului menstrual.
Tratament amenoree
Tratamentul pentru amenoree se individualizează, bineînțeles, în funcție de cauzele descoperite și are drept obiectiv principal restabilirea funcției menstruale normale. Acesta poate implica:
Modificări ale stilului de viață
Persoanele cu amenoree cauzată de tulburări de alimentație, de pierderea excesivă în greutate, de practicarea exercițiilor fizice intense, sunt încurajate să adopte o dietă echilibrată și să reducă nivelul de activitate fizică. Suportul psihologic este important în caz de anorexie și bulimie.
Terapie hormonală
Pentru persoanele cu insuficiență ovariană prematură sau hipogonadism hipogonadotropic care pot duce la amenoree, terapia de substituție hormonală cu estrogen și progesteron este deseori necesară pentru a preveni complicațiile asociate cu deficitul de estrogen. De asemenea, se pot recomanda contraceptive orale pentru reglarea ciclului menstrual în cazul sindromului ovarelor polichistice.
Tratamentul hiperprolactinemiei
În cazul prolactinoamelor sau al altor forme de hiperprolactinemie, agoniștii de dopamină, cum ar fi bromocriptina sau cabergolina, se pot administra pentru a reduce nivelurile de prolactină, cu restabilirea ulterioară a ovulației normale.
Inducerea ovulației
Pentru persoanele cu sindromul ovarelor polichistice și amenoree secundară, care își doresc să conceapă, se pot folosi medicamente de inducere a ovulației, cum ar fi clomifenul și letrozolul. În cazurile rezistente la aceste tratamente, se poate apela la tehnici de reproducere asistată.
Intervenția chirurgicală
Este rezervată pentru pacientele cu amenoree secundară alterărilor de natură structurală – spre exemplu, aderențe, septuri vaginale, sindromul Asherman. Intervenția chirurgicală, în astfel de cazuri, este necesară pentru a restabili funcționalitatea normală a tractului reproducător.
Psihoterapia
Impactul stresului asupra sănătății hormonale nu ar trebui subestimat. În cazurile de amenoree legate de stres sau de tulburări de alimentație, psihoterapia și terapia cognitiv-comportamentală ajută foarte mult la reabilitarea psihologică a persoanei și redobândirea ciclului menstrual.
Amenoree – complicații și riscuri asociate
Amenoreea, în special cea secundară prelungită, poate duce la complicații care afectează foarte mult sănătatea generală a pacientelor. Mai mult decât atât, este vorba și despre complicații care se asociază afecțiunii de bază:
- risc de osteoporoză și fractură, întrucât deficitul de estrogen este un factor de risc puternic pentru pierderea densității osoase și osteoporoză;
- infertilitate, întrucât fenomenul de amenoree afectează ovulația și ciclul menstrual. Fără un tratament adecvat, femeile afectate au dificultăți în a rămâne însărcinate;
- deficitul de estrogen este asociat cu un risc mai mare de boli cardiovasculare, îndeosebi la femeile cu insuficiență ovariană prematură;
- femeile cu sindromul ovarelor polichistice și amenoree pot dezvolta rezistență la insulină, obezitate și dislipidemii, crescând astfel riscul de diabet și boli cardiovasculare;
- amenoreea se asociază frecvent cu anxietatea, depresia și afectarea stimei de sine, mai ales în cazurile de infertilitate asociată sau tulburări de alimentație.
foto: shutterstock.com
