Respiraţia, pielea, temperatura corpului, toate pot fi indicatorii ai stării de hidratare. Apa este necesară fiecărui organism viu pentru a supravieţui. Transpiraţia, urinarea, vărsăturile sau diareea pot cauza o pierdere mare de lichide, ceea ce duce la apariţia setei, cel mai cunoscut semn al deshidratării.
Dacă suferiţi de unele boli cronice, precum diabetul, sau de boli gastrointestinale acute, aveţi un risc crescut să vă deshidrataţi uşor. Deshidratarea excesivă poate avea consecinţe grave, uneori fatale. Convulsiile, aritmiile cardiace sau şocul hipovolemic pot apărea din cauza volumului scăzut de sânge. Dar până la acestea, pot apărea simptome ale deshidratării, precum:
1. Respiraţia urât mirositoare
Saliva are proprietăţi antibacteriene, însă deshidratarea poate împiedica producerea sa în cantităţi suficiente. Iar când se întâmplă acest lucru, bacteriile din cavitatea bucală se pot înmulţi şi, astfel, apare respiraţia urât mirositoare.
2. Pielea uscată
Un alt indicator al stării de hidratare este şi aspectul pielii. Dacă sunteţi deshidratat, puteţi avea pielea (foarte) uscată, chiar roşie. Iar dacă o ciupiţi, îşi va reveni mai greu la forma iniţială.
3. Crampele musculare
Atunci când organismul pierde o cantitate mare de lichide, pot apărea crampele musculare. Riscul este mai mare atunci când faceţi exerciţii fizice pe vreme călduroasă. Cu cât vă este mai cald, cu atât este mai posibilă apariţia crampelor musculare. Atenţie! Şi pe temperatură scăzută vă puteţi deshidrata dacă nu beţi suficiente lichide atunci când faceţi mişcare.
4. Febra şi frisoanele
Două simptome ce apar atunci când suferiţi de insolaţie, iar, la rândul său, insolaţia poate duce la deshidratare severă. Febra poate agrava deshidratarea. Cu cât este mai mare febra, cu atât este mai mare şi gradul de deshidratare. Dacă faceţi insolaţie, este necesar să cereţi ajutor medical imediat, să aplicaţi comprese reci şi să vă adăpostiţi într-un loc răcoros. Copiii şi vârstnicii tind să piardă o cantitate mai mare de lichide şi pot prezenta şi vărsături sau diaree în cadrul insolaţiei.
5. Poftele alimentare
Atunci când sunteţi deshidratat, poate fi dificil pentru ficat să elimine glicogen şi alte elemente implicate în nivelul de energie. Astfel, pot apărea poftele alimentare pentru dulce sau sărat. Însă, mai frecvent apar cele pentru dulciuri.
6. Durerile de cap
Chiar şi o deshidratare uşoară poate declanşa durerea de cap. Deşi există multe cauze de apariţie a acestora, consumul adecvat de apă şi lichide sănătoase poate ameliora şi chiar vindeca o migrenă.
Deshidratarea, inamicul diabeticilor
Setea urmează deshidratării
Dacă vă este sete înseamnă că sunteţi deja deshidratat. Acest lucru se poate observa şi în culoarea urinei. Dacă aceasta este mai închisă (galben intens) înseamnă că sunteţi deshidratat. Este indicat să consumaţi 2 litri de apă pe zi. Însă, dacă temperaturile de afară sunt crescute sau dacă suferiţi de boli ce predispun la deshidratare este necesar să creşteţi consumul de apă până la 3 litri pe zi.
Sfatul specialistului
Iată cum puteţi menţine un nivel de hidratare optim în fiecare zi, cu nişte trucuri uşoare:
- Asiguraţi-vă că aveţi sticla cu apă la îndemână indiferent unde vă aflaţi sau ce faceţi. Mai ales vara.
- Dacă nu vă place apa simplă, puteţi consuma apă infuzată cu fructe sau ceaiuri de plante neîndulcite.
- Înlocuiţi gustările uscate şi pline de sare (chipsuri, covrigei) cu unele mai sănătoase şi bogate în apă, precum fructe şi legume, smoothie-uri făcute în casă din diverse fructe, şi iaurt.
- Adăugaţi la fiecare masă legume şi fructe hidratante. Acestea nu sunt bogate doar în apă, ci şi în vitamine, minerale şi fibre. Printre cele recomandate se numără: varza, salata, căpşunele, pepenele, castravetele, ardeiul gras şi roşiile.
În cazul copiilor şi al vârstnicilor, atenţia trebuie sporită, deoarece deshidratarea poate apărea cu simptome nespecifice şi poate fi mai gravă. Asiguraţi-vă că aceştia primesc zilnic cantitatea de apă şi de lichide necesare pentru a preveni deshidratarea, în special în zilele călduroase. În plus, limitaţi expunerea lor la temperaturi crescute şi la soare.
