Chiar daca pana acum a fost destul de blanda, iarna nu trebuie neglijata. Desi este insotita de multe bucurii si zile frumoase, ea ne poate produce nu de putine ori necazuri dintre cele mai redutabile.
Va voi prezenta in cele ce urmeaza doua dintre aceste aspecte mai putin placute:
1. DEGERATURILE
Din cauza actiunii directe, brutale si prelungite a frigului asupra tegumentelor se produc leziuni diverse, in etape sau stadii, care poarta denumirea de degeraturi. In majoritatea cazurilor, la actiunea frigului se adauga o serie de factori favorizanti interni si/sau externi. Din categoria factorilor interni care pot contribui la agravarea unei degeraturi mentionez:
Factorul anatomic (degeratura apare mai usor in zonele insuficient vascularizate); Bolile vasculare periferice ischemiante; Bolile care afecteaza puterea de aparare a organismului: diabetul, hepatita cronica, tuberculoza, insuficienta renala cronica, isuficientele endocriniene, anemiile; Starile de denutritie cauzate de: alcoolism, subalimentatie cronica, varsta inaintata etc; Efortul muscular prelungit, mai ales la inaltimi mari, urmat de anoxia de altitudine. Din categoria factorilor externi mai importanti mentionez: Umiditatea (poate determina leziuni cutanate chiar la temperaturi de +1 pana la -5 grade Celsius); Imbracamintea si/sau incaltamintea prea stramte; Incaltamintea de cauciuc ( favorizeaza umiditatea ); Curentii de aer si/sau schimbarile bruste, repetate, de temperatura si/sau presiune atmosferica. Trebuie mentionat ca adesea factorii interni si externi se combina si determina degeraturi de o gravitate deosebita.
Cum putem recunoaste o degeratura?
In mod sumar se poate face urmatoarea clasificare practica a degeraturilor:
Degeraturi de gradul I : tegumente palide, reci, dureri si senzatii de intepaturi in prima faza; apoi tegumente erimatoase cu sau fara edem local, cu sau fara flicte pline cu lichid limpede, in faza a doua. Acest tip de degeratura se vindeca fara sechele, insa cu o sensibilitate la frig remanenta a zonei .
Degeraturi de gradul II : in faza precoce – tegumente livedoide (eritem alternand cu cianoza); apoi bule sanguinolente, uneori mici zone de gangrena uscata, pe un fond dureros parestezic (amorteli). Acest tip de degeraturi se vindeca cu cicatrici.
Degeraturi de gradul III : prima faza este reprezentata de cianoza intensa, urmata de gangrena, afectand cateodata si structurile profunde (tesuturile moi subcutanate si chiar oasele). Initial este vorba despre o gangrena uscata, insa aceasta se transforma in scurt timp in gangrena umeda, care este practic mereu suprainfectata. Zona gangrenata se elimina foarte greu singura, necesitand frecvent intreventie chirurgicala.
Degeraturile de gradul II si III sunt insotite de fenomene generale precum febra, stare septicemica grava etc.
Tratament
Din punct de vedere al tratamentului trebuie mentionate urmatoarele:
Formele superficiale se trateaza prin simpla reincalzire, frictiuni cu solutii alcoolice 3-5%, se panseaza cu comprese sterile; Formele grave reprezinta urgente majore si tratamentul imediat se impune: scufundarea in bai calde la 38-42 grade Celsius, cu asepsia suprafetelor afectate si pansare sterila. Intrucat posibilitatile practice pe care le avem la indemana ca prim ajutor nu depasesc aceste principii terapeutice, nu voi intra in detaliile tratamentului dintr-o clinica de specialitate, catre care bolnavul trebuie indrumat cat se poate de repede.
Nu trebuie uitat ca:
Viitorul unui degerat depinde de precocitatea tratamentului, gradul si localizarea leziunilor; Degeraturile incep cu spasme vasculare reversibile, care se pot permanentiza si duc la leziuni organice ischemice, chiar gangrena; de aceea tratamentul trebuie inceput cat mai precoce, in faza leziunilor reversibile; Este esential ca bolnavul sa fie sustras actiunii frigului pe toata durata primului ajutor; nu se recomanda frictiunile cu zapada si/sau incalzirea treptata a incaperii unde se acorda primul ajutor.
2. ERITEMUL PERNIO
In afara degeraturilor propriu-zise mai exista o entitate clinica bine definita produsa de frig, denumita eritem pernio sau degeratura cronica. Este un sindrom vasculo-cutanat produs la temperaturi scazute, in special datorita frigului umed. Se intalneste mai frevent la copii, persoane care au suferit degeraturi in antecedente, la cei cu hipotensiune arteriala, la adolescenti cu acrocianoza.
Eritemul pernio este mai frecvent primavara si toamna, in conditii de frig umed, fara a fi cu totul inedit nici iarna. Acesta se manifesta prin inrosirea partilor expuse la frig: fata, nas, picioare, maini etc. Culoarea este rosie-violacee, se insoteste de edeme moi, discrete si scaderea temperaturii locale. Se adauga constant: prurit local si parestezii, toate fenomenele agravandu-se dupa expunerea brusca la caldura.
Simptomatologie
Semnele si simptomele de eritem pernio se remit in timpul anotimpului cald, pentru a aparea atunci cand incepe frigul. Evolutia cronica a bolii poate duce la aparitia unor tulburari de keratinizare (piele uscata, aspra, cu fisuri), tulburari trofice (ulceratii cronice ale pulpelor digitale ), noduli subcutanati.
Din punct de vedere terapeutic trebuie retinut:
Imbracamintea si incaltamintea trebuie sa fie calduroasa si nu prea stramta; Trebuie evitata stationarea mult timp in frig, mai ales in pozitii relativ fixe (se indica miscari permanente); Sunt foarte utile baile caldute seara, cu masaj usor al extremitatilor; Unguentele cu tonice venoase dau rezultate bune in tratamente prelungite, mai ales la gambe si extremitatea cefalica. Dr. Popa Constantin Venerus,
Medic primar dermato-venerologie,
Centrul Medical Medsana,
Telefon: 021/408.78.00.
