Multi dintre noi asteapta cu nerabdare aparitia verii si sunt tentati sa stea cat mai mult la soare pentru a dobandi o piele bronzata. Astfel, in functie de incarcarea cu pigment a pielii, definita de specialisti ca fototip, raspunsul tegumentului la expunerea la soare este diferit, putand aparea asa-numita fotosensibilitate.
Radiatiile care produc cele mai frecvente manifestari cutanate sunt radiatiile ultraviolete (UV), provenite de obicei de la surse naturale (soare) sau, mai rar, de la surse artificiale (lampi ce emit radiatii UV- in saloanele de bronzare). Efectul expunerii directe la UV a tegumentului depinde de numerosi factori individuali: in primul rand de pigmentatia constitutionala (determinata de incarcarea cu pigment melanic a epidermului) si, in al doilea rand, de o serie de factori externi (intensitatea radiatiei, lungimea ei de unda, poluare etc.).
Vom trece in revista in cele ce urmeaza cateva din multiplele afectiuni dermatologice generate de expunerea la soare.
Eritemul solar (arsura solara) este cea mai frecventa manifestare cutanata acuta, produsa de expunerea la radiatii solare. Apare dupa expunere prelungita la soare, la persoanele neadaptate (care nu se expun treptat la intervale de timp progresiv crescande). Acesta se manifesta prin eritem viu (roseata), edem (tumefierea tegumentului) si, eventual, aparitia de vezicule sau bule (aparitia arsurii solare).
Leziunile apar brusc la 4-6 ore de la expunere, fiind localizate strict pe zonele expuse la soare si sunt insotite de mancarime sau chiar durere. In cazurile severe pot aparea: frisoane, febra, cefalee (durere de cap), varsaturi, cresterea ritmului cardiac, scaderea tensiunii arteriale.
Este de subliniat ca arsurile solare survenite in copilarie sunt considerate un potential factor de risc pentru aparitia la adult a melanomului malign (un cancer cutanat extrem de agresiv).
Sindromul de imbatranire prematura foto-indusa a pielii (denumit si dermatohelioza) este rezultatul actiunii factorilor de mediu asupra tegumentului, fenomenul observandu-se numai in zonele cutanate expuse radiatiilor solare: fata, gat, decolteu, maini – la ambele sexe – iar la femei si gambele. Manifestarile cutanate sunt generate de expunerea cronica la soare sau radiatii UV din surse artificiale (saloane de bronzat). La aparitia imbatranirii cutanate foto-induse contribuie tot spectrul radiatiilor ultraviolete (UVB si UVA) si radiatiile infrarosii. Sub actiunea radiatiilor solare se altereaza echilibrul sistemului radicali liberi/anti-radicali liberi (in favoarea celor dintai), cu consecinte multiple asupra tuturor structurilor tisulare. Aparitia ridurilor este generata de distrugerea, sub actiunea radiatiilor solare, fibrelor elastice din structura pielii.
Faptul ca expunerea cronica (repetata, cumulativa) la radiatii solare creste riscul aparitiei de precancere si cancere cutanate este actualmente bine demonstrat. Exercitarea anumitor profesii/ocupatii ce presupun expunere prelungita la soare (agricultori, pescari, marinari, lucratori in constructii, practicanti ai sporturilor in aer liber etc.) reprezinta de asemenea factori favorizanti.
Semnele de imbatranire cutanata prematura foto-indusa apar de obicei la persoane de peste 40 de ani. Tegumentul din zonele afectate capata o tenta galbuie, este ingrosat, uscat, lipsit de elasticitate, cu suprafata aspra, brazdata de numeroase riduri (initial fine, apoi profunde) si presarata cu telangiectazii (mici vase sanguine dilatate, vizibile la suprafata pielii) si pete hiperpigmentare (maronii-brune).
Tratamentul dermatoheliozei trebuie sa fie in primul rand profilactic, medicul de familie avand un rol esential in acest demers. El va trebui sa depisteze precoce persoanele cu pielea si ochii de culoare deschisa (fototip I sau II ) carora le va explica faptul ca toleranta lor redusa fata de radiatiile solare ii predispune la un proces de imbatranire cutanata prematura si, mai ales, la dezvoltarea de precancere si cancere cutanate in lipsa unei profilaxii adecvate si precoce.
Dintre masurile de profilaxie amintim :
Persoanele cu risc vor evita plaja si chiar activitatile in aer liber in perioadele de maxima expunere solara (orele 10-16); Imbracaminte fotoprotectoare (tesatura cat mai compacta), palarii cu boruri largi; Utilizare de creme fotoprotectoare, aplicate pe zonele fotoexpuse; Examinarea periodica si metodica a pacientilor cu risc. Pelagra este o dermatoza declansata de expunerea la soare a persoanelor care prezinta o serie de carente (pluricarentiala) nutritionale. Este caracterizata clinic prin asocierea a trei sindroame: cutanat, digestiv si neurologic.
Sindromul cutanat apare la inceputul primaverii, de obicei brusc, dupa expunerea la soare. Intalnim eritem intens (roseata) situat pe partile fotoexpuse (fata, gat, decolteu, fata dorsala a mainilor si picioarelor), insotit de edem (tumefactia tegumentului), bule, sufuziuni hemoragice (zone cu hemoragii cutanate), fisuri. Dupa 10-15 zile eritemul se diminueaza, tegumentul se descuameaza si ramane o suprafata hiperpigmentata (brun-maronie). Repetarea puseelor de boala face ca tegumentul zonelor fotoexpuse sa devina uscat, atrofic, pigmentat si ridat.
Sindromul digestiv este constituit din cheilita (buzele sunt rosii, crapate, fisurate, cu zone de eroziune), stomatita (la nivelul mucoasei bucale apar eroziuni), glosita atrofica (afectarea limbii), gastrita (cu hipo- sau anaclorhidrie) si enterocolita cu diaree rebela la tratament.
Sindromul neurologic se traduce prin polinevrita (afectarea fibrelor nervoase ce asigura inervatia diferitelor structuri: piele, vase de sange etc.), iritabilitate, amnezie, confuzie mintala, dementa, uneori idei delirante si tendinta de sinucidere.
In aparitia pelagrei este implicata carenta de vitamina PP (vitamina pelagro-preventiva), a altor vitamine din grupul B si aminoacizi esentiali ( in speta triptofanul). Vitamina PP are rol fiziologic major in procesele de oxido-reducere. Are dubla origine: alimentara (cu absorbtie la nivel intestinal) si hepatica – prin sinteza, pornind de la triptofan, printr-un lant metabolic complex. Carenta vitaminei PP conduce la deficienta coenzimelor (NAD, NADPH) care intervin in repararea injuriei epidermice induse de ultraviolete.
Cauzele acestor carente sunt multiple: deficit nutritional (carenta aportului de triptofan sau vitamine din grupul B), alcoolism (tulburari de absorbtie a triptofanului si disfunctie hepatica cu deficiente ale sintezei acidului nicotinic din triptofan), sindrom de malabsorbtie, medicamente care inhiba absorbtia sau actiunea vitaminei PP si a triptofanului, anticonvulsivante, antidepresive, 6-mercaptopurina si 5-fluorouracil, tumori carcinoide (deviere metabolica a triptofanului pe calea sintezei exagerate de serotonina).
In afara formei cronice, floride, pe care se grefeaza adeseori puseul acut, se disting forme (subclinice) cu evolutie latenta, de multe ori neobservate de bolnav si de medic.
Tratamentul pelagrei cuprinde o serie de masuri dintre care mentionam: tratamentul dietetic, vitaminoterapia specifica, tratamente administrate concomitent cu vitamina PP si tratametul simptomatic.
In pelagra tratamentul dietetic este esential. Dintre coordonatele acestui tratament complex amintim: in cazul pelagrei declansate de alcoolism – excluderea consumului de alcool, si un regim alimentar complet si armonios (proteine de origine animala – carne de vaca, ficat de vaca, peste, oua, lapte; alimente vegetale cu continut mare de factor PP – varza, spanac, fasole verde, rosii, grau incoltit, soia etc.).
Pelagra este o afectiune dermatologica severa ce necesita un tratament complex, condus si supravegheat de specialistul dermato-venerolog.
Cele prezentate mai sus sunt tot atatea argumente ca soarele ne poate produce neplaceri. Nu ezitati sa cereti sprijinul specialistilor dermato-venerologi.
Prof. Univ. Dr. Justin Dumitru Diaconu,
Seful Clinica Universitara dermato-venerice „Prof. Dr. Scarlat Longhin”, Bucuresti.
Dr. Dana Rozemaria Dragan,
Medic rezident,
Clinica dermato-venerice „Prof. Dr. Scarlat Longhin”, Bucuresti.
