Termenul dermatita de contact defineste un ansamblu de manifestari cutanate care se exprima clinic prin eritem (inrosire a pielii), vezicule (mici cavitati pline cu lichid), exudatie (aparitia unui lichid transparent la nivelul zonei eritematoase), crustificare, descuamare si uneori lichenificare (accentuarea santurilor fine de la nivelul pielii). Aceste leziuni sunt insotite de prurit si evolueaza in pusee.
Din punct de vedere etiopatogenic, dermatita de contact este o eczema exogena. Clinic poate avea aspect de eczema acuta sau cronica. Episodul acut debuteaza brusc prin placarde eritematoase, prost delimitate, pe suprafata carora apar vezicule sau bule. Leziunile cronice au o evolutie lunga, pruritul persistent determina scarpinarea continua, care conduce la ingrosarea, colorarea in brun si accentuarea cadrilajului normal al pielii.
Dermatita de contact poate fi produsa prin actiunea directa a unor substante iritante aplicate pe suprafata pielii, denumita ortoergica, sau poate sa apara numai la persoane ale caror tegumente au fost anterior sensibilizate la contactul cu un alergen (dermatita alergica).
Dermatita de contact alergica este rezultatul unui mecanism de hipersensibilitate mediata celular care evolueaza in doua faze: faza de sensibilizare (se desfasoara la prima expunere la alergen, dureaza 5-7 zile) si faza revelatoare (de reexpunere la alergen).
Clinic cele doua tipuri de dermatita se diferentiaza prin:
1. Debutul leziunii:
– rapid (4-12 ore) la cea de tip iritativ;
– lent (minim 24 de ore) la cea de tip alergic;
2. Zona afectata:
– locul contactului cu extensie mica in jur la cea de tip iritativ;
– locul contactului si la distanta, la cea de tip alergic;
3. Susceptibilitate:
– orice persoana poate fi afectata in cazul dermatitei iritative;
– numai anumite persoane – in cazul dermatitei alergice;
4. Legatura cu expunerea:
– leziunile apar la prima expunere la cea de tip iritativ;
– nu apar leziuni la prima expunere la cea de tip alergic.
Principalele cauze ale dermatitei de contact in functie de localizare:
– pielea capului – tincturi capilare, solutii de permanent, sampoane, parfumuri;
– fata – cosmetice, topice medicamentoase, masti cosmetice, alergene aeropurtate, fotoalergene;
– buze – ruj de buze, topice medicamentoase, masti cosmetice, bauturi, tutun, pasta de dinti, instrumente muzicale;
– regiunea perioculara – colire, solutii de intretinere a lentilelor de contact, cosmetice, topice medicamentoase, lacuri de unghii;
– urechi – produsele enumerate la dermatita de contact a pielii capului, cercei, parfumuri, proteze auditive, picaturi pentru urechi;
– gat – produsele enumerate la dermatita de contact a pielii capului, cosmetice, parfumuri, textile, accesorii vestimentare, instrumente muzicale, alergene aeropurtate;
– trunchi – alergene vestimentare, topice medicamentoase, accesorii vestimentare metalice;
– axila – deodorante, parfumuri, produse pentru epilat, alergene vestimentare;
– organe genitale – topice medicamentoase, servetele de toaleta umede;
– maini – alergene profesionale, lacuri de unghii, unghii artificiale, creme protectoare;
– picioare – sosete, topice medicamentoase.
Diseminarea secundara a unei eczeme consta in extinderea unei eczeme initial localizate, din aproape in aproape sau la distanta, afectand zone tegumentare pana atunci indemne (normale). Alergenele de contact sunt extrem de numeroase, iar numarul lor este in continua crestere. Aceastea sunt repertorizate in tratatele de dermato-alergologie de contact.
Diagnosticul de dermatita de contact in momentul de fata se pune pe istoricul pozitiv de contact cu substante cu potential alergizant, aspectul clinic al leziunilor si prin testare epicutana. Termenul dermatitei de contact consta, inainte de toate, in eliminarea alergenului responsabil si tratament simptomatic (corticoterapie sistemica sau locala, comprese umede).
Dr. Gabriela Marinescu-Enescu,
Medic specialist dermato-venerologic,
Centrul de Diagnostic si Tratament „Dr. Victor Babes”,
Telefon: 021/317.95.03; 0788.201.790.
