Depresia, o boala tot mai intalnita in ultima vreme, trece de multe ori „necrezuta” de ceilalti. Se intampla chiar ca depresivul sa fie acuzat ca isi creeaza propria boala cu atitudinea lui negativa, ca este pasiv si nu intreprinde nicio actiune de a iesi din stare sau ca ii place sa-si planga de mila. Oamenii, nu din rea vointa fac asta, ci pentru ca nu recunosc simptomele depresiei si nu o inteleg. Insa acest lucru este destul de grav pentru depresiv, deoarece el are nevoie sa fie inteles.
Depresia nu este un moft. Depresia nu este un sentiment. Depresia nu este tristete. Depresia este o boala reala care il transforma pe cel in cauza in totalitate. Individul se prabuseste efectiv intr-o stare de gol interior, izolandu-se de cei din jur, nemaigasind interes si placere in nicio actiune pe care o facea anterior, devine inert sau agitat de gandurile sale preponderent negative. Multe dintre aspectele depresiei sunt in afara controlului unei persoane si poate fi deosebit de greu de inteles daca nu a fost traita personal.
Trairile unui depresiv
Iata cateva analogii menite sa va ajute sa intelegeti mai bine depresia, respectiv persoana depresiva:
- Energie scazuta si o stare cu vibratie joasa
Trupul depresivului este greoi, de cele mai multe ori starea depresiva afecteaza postura si miscarea. Miscarile devin lente si vazand un depresiv ai impresia ca acesta isi trage efectiv trupul dupa sine si capul atarnand intr-o parte. Privirea este, de asemenea, in jos, iar actiunile sale contraproductive. Nu are un scop, un obiectiv, nu se poate concentra pe nicio actiune. Depresivul poarta parca o armura pe corp, facandu-i miscarile grele sau epuizandu-l foarte repede.
- Stare „intunecata”
Depresia poate „lovi” o persoana pe timp de noapte. Chiar daca pe timp de zi oamenii mai pot lupta cu situatia in care se afla, deoarece mai gasesc factori de suport, pe timp de noapte, cand se lasa linistea si oamenii raman singuri, pot fi atacati de gandurile negre si pot cadea in starea depresiva. Starile oscilante ale depresivului contin putine momente „insorite”. De obicei, depresia este o stare de posomorare grava si tulbure, o tristete accentuata ce se mentine constanta, fiind mai mult decat tristetea ce se poate manifesta intr-o zi ploioasa sau o melancolie. Zilele intunecate si tulburi, spatiile intunecate si fara lumina naturala pot induce oboseala psihica si sentimente negative, mai ales daca exista o predispozitie in acest sens.
Depresia, demonul care otraveste sufletele
- Speranta are o licarire slaba
Chiar daca uneori apare licarirea unei sperante, momente de luciditate sau de critica asupra situatiei si autoindemn la actiunea de depasire a starii in care se afla, depresivul „vede” destul de putin si apoi cade din nou in intuneric. Depresivul se afla cazut, parca, intr-o fantana de unde abia zareste cerul si ii pare imposibil sa ajunga la el. Astfel, renunta la efortul de a iesi, spunandu-si ca nu exista cer. Depresivul nu parcurge o stare de tristete, ci inoata intr-un ocean al tristetii. Imensitatea oceanului ce-l inconjoara sau adancimea in care se afla face ca evadarea sa para indepartata sau inexistenta.
- Depresia, o povara
Orice efort de miscare a depresivului pare o povara. Insasi depresia – starea in care se afla – este o povara. In psihoterapie, abordarea poverilor persoanei in cauza, lucrurile care au fost intunecate si primesc progresiv lumina, apropierea de stare, intelegerea ei si nu respingerea starii pot aduce stari de usurare, de descarcare, de ameliorare a sentimentului greoi ce il apasa. Lantul invizibil al depresiei il tine pe individ legat, simtindu-se mic si inutil in fata acestei poveri. Pe langa aceasta perceptie deformata asupra sa, depresivul poate simti o mahmureala constanta sau chiar simptome fizice cum ar fi durerea de cap, de spate, durere musculara, durere abdominala, etc. Durerea este, de cele mai multe ori, difuza si nu este justificata concret prin niciun eveniment care ar fi putut sa o produca. Insa, simptomele depresiei au mai degraba un caracter emotional, cazurile grave de depresie incluzand simptome precum oboseala extrema, tulburari ale somnului, lipsa poftei de mancare. Focalizarea pe ceva devine foarte greoaie. Lipsa concentrarii face dificila intelegerea a ceea ce transmit ceilalti din jur. Confuzia poate provoca iritabilitate si oboseala.
Dr. Anamaria Ciubara: „Stresul, unul dintre cei mai importanti factori declansatori ai depresiei”
Disconfort si iritabilitate
In momentele de singuratate, depresivul poate deveni iritat din motive nesemnificative. Chiar daca patul este confortabil, improspatat si primitor, depresivul incepe sa se rasuceasca, sa se miste, nereusind sa se relaxeze, simtind impulsurile la nivelul pielii sau a musculaturii determinate de agitatia intrapsihica. Stie ca unele lucruri nu sunt deranjante prin natura lor sau chiar destinate relaxarii, insa totul il deranjeaza sau il face inconfortabil. Doreste sa se relaxeze, dar nu reuseste.
Sentimentul de gol profund interior
Depresia te aduce intr-o stare de a nu mai simti nimic din ceea ce se intampla in jur. Cu alte cuvinte, ce se intampla in jur nu mai prezinta interes pentru depresiv. Fie la o petrecere, fie la o comedie, cand toti ceilalti rad si se simt bine, persoana afectata de depresie nu va mai gasi nimic amuzant in jur. Inima si mintea depresivului sunt goale de orice sentiment. Chiar un pahar de vin in plus nu ajuta la ameliorarea starii ci, dimpotriva, la adancirea ei. Exista doar dorinta de a ramane singur, dorinta de izolare, dorinta de ascundere, de a nu mai fi nevoit sa raspunda solicitarilor celor din jur. Nici alte activitati ce fac parte din rutina zilnica nu mai prezinta interes pentru depresiv – de exemplu – a raspunde la telefon sau a merge la cumparaturi. Tot ce isi doreste este sa se ascunda intr-o carapace pentru a ramane deprimat, fara frica de judecata altora si fara sentimente de vinovatie ca se afla intr-o astfel de stare.
Episoade acute de ura fata de sine si vinovatie
In timpul majoritatii episoadelor depresive, gandurile sunt indreptate asupra propriei persoane si sunt preponderent negative. Depresia este o realitate foarte trista, apasatoare si foarte adevarata, iar gandurile despre aceasta realitate converg catre invinovatire personala – sentimente persistente de vinovatie pentru ca te afli in acea stare, pentru ca nu poti satisface cerintele celor dragi, pentru ca ajungi sa ii dezamagesti pe cei din jur etc.- si duc deseori la suicid.
Cum poate fi ajutat un depresiv
Exista o multitudine de servicii de suport pentru depresie – de la grupurile sociale de suport pana la psihoterapie, medicatie, internare si tratament medical, insa nu trebuie pierduta acea speranta ca nu exista speranta. Iar daca persoana in cauza nu se simte suficient de confortabil pentru a cauta ajutor, ceilalti din jur trebuie sa ii acorde suportul. Mai intai e nevoie sa inlaturam stigmatul, frica sau lipsa de empatie si intelegere fata de o boala mintala si sa studiem programe profilactice si materiale de specialitate care sa ne confere o viziune cat mai completa asupra bolii si riscurilor sale. Referitor la relatia cu persoana care sufera de depresie, este recomandat sa i se spuna urmatoarele:sunt aici pentru tine. Te ascult. Te cred!
