La nivel global, peste 55 de milioane de pacienți sunt diagnosticați cu demență. Îngrijirea acestora presupune multă empatie, răbdare și atenție. Provocările aparținătorilor sunt destul de mari, în special când intervin confuzia și agresivitatea bolnavilor. De aceea, de multe ori, rudele se întreabă dacă există șanse să moștenească boala mamei sau a tatălui. Răspunsul vine din partea cercetătorilor americani și cel mai probabil nu este pe placul urmașilor.
Specialiștii sugerează că momentul când părinții dezvoltă boala Alzheimer ar putea influența mai târziu în viață sănătatea cognitivă a fiului sau a fiicei. Riscul de demență crește în special dacă mama se confruntă cu afecțiunea. Constatarea a fost publicată recent în JAMA Neurology.
Legătura între boala mamei și plăcile cu amiloid ale urmașului
În demersul lor, cercetătorii au examinat date de la peste 4.400 de adulți fără antecedente de tulburări cognitive. Au fost completate chestionare despre istoricul demenței în familie și au fost efectuate scanări ale creierului. Când mama unui individ sau ambii părinți aveau boala Alzheimer, urmașul aceastora avea niveluri semnificativ mai mari de așa-numitele depozite de plăci de amiloid în creier, în comparație cu participanții care aveau doar tatăl bolnav de Alzheimer.
Plăcile de amiloid sunt aglomerări de proteine pliate greșit care se află în strânsă legătură cu tulburările cognitive. Datorită progreselor din medicină și a evoluției tehnologiei, cercetătorii pot măsura plăcile de amiloid ale oamenilor sănătoși pentru a vedea dacă aceștia sunt expuși riscului de demență.
În cadrul studiului, s-a constatat că indiferent de vârsta la care mama lor a facut boala Alzheimer, subiecții au înregistrat un risc crescut de acumulare a plăcilor de amiloid. Pe linie paternă, însă, riscul de demență al participanților a crescut doar atunci când tații lor au dezvoltat afecțiunea înaintea vârstei de 65 de ani.
Cumularea plăcilor de amiloid, un diagnostic în sine
Medicii pot diagnostica definitiv boala Alzheimer doar prin intermediul unei autopsii a creierului. Din această cauză, oamenii de știință caută dovezi ale acumulărilor de plăci de amiloid în creier. De asemenea, experții urmăresc și o modalitate de a lua în calcul procesul ca un posibil diagnostic atunci când oamenii se confruntă cu declinul cognitiv. Pe această cale, specialiștii atrag atenția că plăcile de amiloid pot începe să se strângă în creier cu mult înainte ca oamenii să aibă orice simptom al bolii Alzheimer.
Pentru studiu, cercetătorii s-au bazat pe participanți pentru a raporta orice pierdere de memorie sau manifestări ale tulburărilor cognitive experimentate de către părinții lor.
Temă este promițătoare, însă studiul are o limitare…
Principala limitare a studiului este că participanții au avut peste șaptezeci de ani. După un calcul simplu, ne dăm seama că părinții lor s-au născut probabil în 1920. Ei bine, bărbații născuți în acea perioadă aveau o speranță de viață de aproximativ 62 de ani, comparativ cu 69 de ani în cazul femeilor. Este posibil, așadar, ca bărbații să nu fi trăit suficient de mult pentru putea a putea dezvolta tulburări cognitive cu debut tardiv.
Dincolo de aceasta, boala Alzheimer pe linie maternă a fost asociată cu un surplus de 3% mai multe plăci de amiloid în creierul oamenilor. În mod surprinzător, acest mic procent este semnificativ din punct de vedere statistic. Momentan nu e încă clar cât mare este impactul acestuia în viața de zi cu zi a oamenilor. Chiar și așa, descoperirile sugerează câteva lucruri clare pe care oamenii ar dori să le facă atunci când știu că mama lor are boala Alzheimer.
“În calitate de neurolog, îmi sfătuiesc pacienții să aibă o alimentație sănătoasă pentru inimă, cum ar fi dietă mediteraneană, să facă exerciții regulate, măcar 30 de minute pe zi, timp de cinci zile pe săptămână, să socializeze cu prietenii și familia. De asemenea, îi sfătuiesc să gestioneze în mod optim factorii de risc cardiovascular, cum ar fi tensiunea arterială, zahărul din sânge și colesterolul, pentru a-și menține creierul sănătos”, sfătuiește autorul studiului, Hyun-Sik Yang. profesor de neurologie la Harvard Medical School și Brigham and Women’s Hospital.
foto: shutterstock.com
