Daca faceti parte din categoria persoanelor care isi rod unghiile, ar trebui sa va intrebati ce aveti in comun cu Britney Spears, Jacqueline Onassis sau cu fostul premier britanic Gordon Brown. Desi este un obicei mult mai raspandit in randul copiilor, in mod surprinzator, o buna parte dintre ei continua sa faca acest lucru si la varsta adulta.
In Olanda, rosul unghiilor sau onicofagia reprezinta o problema foarte serioasa, motiv pentru care au infiintat un spital destinat acestei activitati compulsive. Rata de vindecare a pacientilor care ajung la Institutul de Onicofagie Patologica din Venlo este de 98%.
De unde provine acest tic?
Se pare ca nu exista o cauza universala a aparitiei onicofagiei, dar psihologii au incercat sa identifice cateva teorii.
Ar putea fi vina mamei? Sigmund Freud a indicat o tulburare a dezvoltarii psiho-sexuale din copilarie. In stadiul oral, responsabil cu hranirea si alaptarea, modul in care va reactiona mama la nevoile si cerintele copilului poate marca evolutia acestuia. Fixarea orala va genera o serie de simptome, cum ar fi rosul unghiilor, dependenta de mancare, de alcool sau de fumat, comportamente autoagresive. Fiind o teorie psihodinamica, nu ne ofera si solutii eficiente de tratament, in cel mai bun caz, o relationare mai buna cu mama.
Unii oameni de stiinta il asociaza cu tulburarea obsesiv-compulsiva. In anul 2012, Asociatia Americana de Psihiatrie a incadrat onicofagia in sfera patologica. Dar psihologii au intervenit, argumentand ca un obicei simplu de atenuare a stresului nu poate fi transformat intr-un esec grav in controlul impulsurilor.
Noi cercetari spun ca este un semn al perfectionismului. Se pare ca onicofagia apare mai frecvent la un anumit tip de personalitate, cu o inclinatie mai mare spre stres, plictiseala si anxietate. Perfectionistii sunt cei care se concentreaza pe performanta la un nivel ridicat si pe atingerea excelentei in tot ceea ce fac, deseori cu costuri psiho-emotionale severe. Frustrarea si tensiunea predispun la aparitia tulburarilor repetitive focalizate pe corp.
Daca nu va regasiti in niciuna dintre teoriile de mai sus, nu trebuie sa aveti motive de ingrijorare. Cauza se intoarce in copilarie, iar roaderea unghiilor este rezultatul unor factori aleatorii care, combinati, creeaza acest obicei. Crestem testand lumea inconjuratoare, iar punerea degetelor in gura este lucrul cel mai usor de facut. Este una dintre functiile de baza pentru hranire si ingrijire, fiind controlata de circuite neuronale importante. De aceea, este relativ usor sa se transforme intr-o reactie automata. Aducerea degetelor la gura este o modalitate imediata de a iti oferi un moment de placere, iar acest element de recompensa, asociat cu usurinta comportamentului, permite obiceiului sa se dezvolte.
Cum putem renunta la onicofagie?
Decizia de a va vindeca este una inteleapta, datorita efectelor negative pe care le are onicofagia asupra sanatatii, cum ar fi: sangerarea cuticulelor, infectii la nivelul unghiei, deteriorarea dintilor, contractarea diversilor microbi. Tratamentele sunt adaptate fiecarei persoane in parte si ar trebui sa includa schimbarea vechiului obicei cu unul nou, mai bun. Acest lucru se realizeaza prin reprogramarea creierului cu ajutorul recompenselor, exercitiilor de constientizare si altor metode.
