Se pare ca unele dintre cele mai intense experiente emotionale le traim vizionand filme lacrimogene. Succesiunea de intamplari nefericite, acompaniate de identificarea cu personajele, pe un fond muzical melancolic, pot provoca reactii puternice in randul privitorilor, in special daca apartin sexului feminin.
Principala tendinta selectata evolutionist a mintii umane este aceea de a cauta placerea si de a evita durerea. Insa, deseori, actionam impotriva interesului nostru imediat si alegem sa ne dedicam unor activitati incomode, fie in beneficiul nostru, fie al altora. Uneori, putem sa ingrijim ani in sir un prieten sau un partener de cuplu bolnav. De-a lungul timpului, datorita faptului ca oamenii au trait in grupuri, s-a dezvoltat si un alt mecanism psihologic necesar supravietuirii – inclinatia naturala catre protejarea celor vulnerabili si neajutorati.
Ce este teoria mintii?
Dincolo de cautarea imediata a placerii, oamenii sunt fiinte sociale dotate cu empatie si cu abilitatea de a intelege ceea ce simt si gandesc ceilalti semeni, fenomen denumit teoria mintii. Neuronii nostri oglinda se activeaza atunci cand intram in contact cu starea afectiva a altei persoane. Cand cineva ne zambeste, ii raspundem tot cu un zambet, iar cand o persoana sufera, starneste in noi emotii asemanatoare. Cercetatorii considera ca persoanele care plang la filme sunt mai empatice si mai bine echipate sa faca fata vicisitudinilor vietii comparativ cu cele care nu sunt empatice.
Un film in care iti imaginezi diferite tipuri de scenarii si experimentezi o paleta larga de emotii aduce nenumarate avantaje cognitive. Devenim mai priceputi in a identifica beneficiile si costurile unei situatii in care trebuie sa luam o decizie importanta si vom intelege cu mai mare usurinta perspectiva celuilalt.
„Molecula moralitatii” si filmele triste
Filmele lacrimogene elibereaza in creierul nostru oxitocina, hormon denumit „molecula moralitatii”. Intr-un experiment realizat de Academia de Stiinte din New York, SUA, un grup de participanti a vizionat un filmulet in care are loc o discutie intre un tata si baietelul lui de 4 ani bolnav de cancer intr-o faza terminala. Alt grup a vizionat un film in care acelasi tata si baietelul sau au petrecut o zi la gradina zoologica. Ulterior, a fost masurat nivelul de oxitocina din sange al persoanelor care au participat la studiu. S-a constatat o crestere a nivelului acesteia cu aproximativ 47 de procente in cazul celor care au vizionat filmuletul trist.
Oxitocina este implicata activ in experientele afective, in formarea atasamentului si in dezvoltarea empatiei. In cazul femeilor, oxitocina se elibereaza in cantitati mari si in momentul nasterii unui copil. De aceea, reactia lor emotionala la vizionarea unui film trist este mult mai puternica decat cea a barbatilor.
Un studiu recent a demonstrat ca o experienta emotionala negativa, cum ar fi vizionarea unui film trist, se transforma intr-o experienta pozitiva daca este impartasita cu o prietena. Partajarea emotiilor le determina pe femei sa priveasca cu mai multa bucurie partile vesele din filme si sa suporte mai usor scenele deprimante.
Psiholog Dana Comanescu
