Termenul de enterocolita acopera o gama extinsa de boli. Cauzele se impart in infectioase si neinfectioase. Dintre cele neinfectioase trebuie amintita in primul rand banala indigestie, rezultata dintr-o nepotrivita asociere a unor alimente in cazul unor pranzuri frugale sau dezechilibrate (prea multa grasime sau prea multe dulciuri, exces de legume si fructe etc.).
Un ceai de menta si o scurta dieta restabilesc un tranzit intestinal normal. Mai grave sunt intolerantele alimentare cauzate de lipsa unor enzime digestive (de exemplu, intoleranta la lapte si gluten). In aceste conditii, declansarea unei diarei acute trebuie prevenita prin renuntarea definitiva la alimentul respectiv. Desigur, intoleranta nu trebuie confundata cu alergia la un anumit nutrient. Principalul simptom al enterocolitei este diareea – emisia a mai mult de trei scaune pe zi, mucoase sau sangvinolente.
Febra, setea, scaderea tensiunii, printre simptomele enterocolitei
Enterocolitele infectioase se impart in doua mari categorii – grave si usoare – in functie de numarul scaunelor si aspectul acestora, precum si unele semne si simptome de insotire. Febra, astenia marcata, uscaciunea tegumentelor, setea, scaderea tensiunii arteriale sunt tot atatea indicii ale unei infectii intestinale severe. Diarei periculoase pot fi produse si de tratamentele prelungite si cu doze mari de antibiotic, precum si de scaderea imunitatii prin boala sau tratamente imunosupresoare.
Agentii infectiosi cauzatori de inflamatii ale mucoasei intestinale (enterocolite) sunt introdusi in organism odata cu alimentele insuficient sau incorect prelucrate termic, folosirea unor instrumente de bucatarie sau vase cu igiena deficitara, temperaturi de pastrare prea inalte. In cazul legumelor si fructelor, in mod evident spalarea superficiala expune la riscul infestarii.
Investigatii necesare pentru diagnosticarea enterocolitei
Diagnosticul se stabileste de medic, pe baza anamnezei, explorarilor paraclinice si examenului obiectiv. Explorarile paraclinice care pot orienta diagnosticul sunt:
- Examenul radiologic cu bariu, care indica o evacuare accelerata (dupa 2 ore, bariul se gaseste in colon, fie este eliminat);
- Irigografia arata contractii spastice pe diferite segmente ale colonului;
- Rectoscopia poate evidentia afectarea mucoasei rectale;
- Examenul coprologic este macroscopic (scaune moi) si microscopic (leucocite, celule intestinale, flora microbiana);
- Coprocultura precizeaza agentul patogen care a provocat infectia. De mare importanta este urmarirea concentratiei clorului, sodiului, potasiului, magneziului, calciului seric. In functie de acestea, se stabileste terapia.
In principiu, tratamentul enterocolitei este igieno-dietetic
Tratamentul enterocolitelor usoare este, in primul rand, unul igieno-dietetic: ceai de menta, orez fiert, hidratare cu apa plata oligominerala, antispastice. Rehidratarea se poate face si cu ajutorul unor saruri speciale, disponibile in farmacii. Daca tabloul clinic este grav de la inceput sau diareea nu se corecteaza in 1-2 zile, trebuie apelat la servicii medicale spitalicesti, unde se va efectua o coprocultura, pe baza careia se va institui tratamentul cu antibiotice. Foarte important de precizat ca episoadele diareice repetate si greu de corectat pot ascunde boli inflamatorii cronice destul de grave, ca boala Crohn sau rectocolita ulcerohemoragica ce necesita tratament sustinut si de durata, condus de medicul internist sau gastroenterolog.
Sezonul cald este asociat cu frecventa maxima a cazurilor de enterocolita, dar exista agenti infectiosi care apar si in timpul iernii (rotavirusurile, virusul Norwalk). Enterocolita acuta este intalnita mai ales la persoanele care calatoresc in zone endemice („diareea calatorului”). Aceste persoane se infecteaza, de obicei, prin ingestia de alimente (legume, fructe) sau apa contaminata. In aproximativ 30% dintre cazuri, factorul declansator ramane un agent infectios neidentificat.
Dr. Mihai Corneliu Ungureanu
Medic specialist medicina interna
Clinica de Diagnostic Gral
