Una dintre cele mai răspândite boli tropicale, malaria este o boală infecțioasă gravă, cauzată de mușcătura unui țânțar infectat cu unul dintre cei patru paraziți din genul Plasmodium. Femelele țânțari infectate sunt principalii agenți de transmitere a malariei către oameni.
Malaria poate fi fatală, în special în cazul formelor severe sau în absența unui tratament adecvat și prompt. Complicațiile date de malarie pot include anemie severă, insuficiență renală, afecțiuni neurologice și alte probleme grave de sănătate. Riscul de deces este mai mare în special pentru copiii mici, femeile gravide și persoanele cu un sistem imunitar slăbit.
Africa sub-sahariană, focar pentru malarie
Orice persoană poate fi afectată de malarie, însă majoritatea cazurilor apar la persoanele care trăiesc în zone cu risc pentru această boală sau călătoresc în aceste regiuni. Zonele tropicale și subtropicale din Asia, Africa și America Centrală și de Sud sunt cunoscute ca zone în care malaria este răspândită. Acolo, condițiile climatice și ecologice sunt favorabile pentru dezvoltarea și transmiterea paraziților malariei și pentru existența țânțarilor anofeli, care sunt principalii vectori de transmitere a bolii.
Plasmodium falciparum este una dintre speciile de paraziți care provoacă malarie și este cunoscută pentru capacitatea sa de a provoca forme severe de boală, care pun viața în pericol. Plasmodium falciparum este foarte comună în multe țări din Africa, mai ales în zonele situate la sud de deșertul Sahara, zonă cunoscută sub denumirea de Africa sub-sahariană. Această zonă este considerată un focar pentru malarie, cu o incidență ridicată a infecției cu Plasmodium falciparum și riscul asociat de complicații grave și decese.
Malarie, cum se transmite
Paraziții malariei sunt transmiși prin înțepătura de țânțari anofeli infectați. Odată ce paraziții intră în corpul uman, ei invadează și distrug globulele roșii, declanșând simptomele caracteristice malariei. Simptomele pot include febră, frisoane, dureri de cap, vărsături și, în cazuri severe, pot apărea complicații grave precum insuficiența renală sau afectarea cerebrală.
Femelele de țânțar anofel sunt cele care transmit paraziții malariei în timpul hrănirii cu sânge, procesul de transmitere a malariei începe atunci când un țânțar infectat înțeapă o persoană sănătoasă. Paraziții malariei, sub formă de sporozoite, ajung în sistemul digestiv al țânțarului și apoi migrează către glandele salivare ale acestuia. Când acest țânțar infectat înțeapă o altă persoană pentru a se hrăni cu sânge, sporozoitele sunt injectate în sângele acelei persoane, inițiind infecția.
Este important de subliniat că nu toți țânțarii sunt purtători ai paraziților malariei. Doar anumite specii de țânțari din genul Anopheles pot transmite boala.
Nu există transmitere directă a malariei de la o persoană la alta.
Cum nu se transmite malaria
Așadar, malaria nu este o boală contagioasă, ea nu poate fi transmisă prin contactul obișnuit cu o persoană infectată, așa cum se întâmplă în cazul răcelii sau gripei, de exemplu. Nu puteți lua malarie stând în proximitatea unei persoane infectate, prin contact fizic apropiat sau prin contact sexual. Transmiterea malariei se realizează exclusiv prin înțepătura de țânțar infectat.
În cazuri rare însă, boala poate fi transmisă prin transfuzia de sânge de la persoane infectate sau prin utilizarea de ace sau seringi contaminate. De asemenea, există posibilitatea ca malaria să fie transmisă de la mamă la copilul nenăscut (transmitere congenitală). Acest lucru poate avea loc atunci când paraziții malariei sunt prezenți în sângele mamei și trec prin placentă către făt. Transmiterea poate avea loc fie în timpul sarcinii, fie în timpul nașterii.
Simptome malarie
Malaria nu e contagioasă, dar poate fi o boală gravă și uneori fatală, identificarea rapidă a simptomelor fiind extrem de importantă pentru a permite pacientului să caute ajutor medical și să primească tratamentul adecvat într-un stadiu incipient al infecției, reducând astfel riscul de complicații severe.
Simptomele de malarie pot varia în funcție de severitatea infecției și de tipul de parazit implicat. De regulă, inițial, pacienții au febră, frisoane, transpirație, dureri de cap, slăbiciune și alte simptome care imită un „sindrom viral”. Mai târziu, se poate dezvolta o boală severă, cu un nivel anormal de conștiență, anemie severă, insuficiență renală și insuficiență multisistemică.
Descrise pe scurt, acestea sunt cele mai frecvente simptome ale malariei:
Febră
Printre primele simptome ale malariei se numără febra. Aceasta poate fi intermitentă, cu creșteri bruște și scăderi periodice ale temperaturii corpului.
Frisoane
Persoanele infectate cu malaria pot experimenta frisoane severe, însoțite de tremurături ale corpului.
Dureri de cap
Durerile de cap sunt deseori prezente în cazurile de malarie și pot fi intense și persistente.
Oboseală
Oboseala excesivă și senzația de slăbiciune sunt alte simptome comune ale malariei și pot afecta capacitatea unei persoane de a-și desfășura activitățile zilnice.
Greață și vărsături
Persoanele infectate pot experimenta greață și pot prezenta vărsături, care pot contribui la deshidratare.
Dureri musculare și articulare
Simptomele musculare și articulare pot fi prezente, ducând la disconfort și rigiditate.
Paliditate
Malaria poate provoca și paliditate, în special în cazurile de anemie severă.
Simptomele malariei pot varia de la o persoană la alta și pot fi confundate uneori cu alte boli. Însă, dacă aveți suspiciuni că ați putea fi infectat cu malaria sau că sunteți expus la riscul de infectare, căutați imediat asistență medicală.
Diagnosticul de malarie
Atunci când o persoană prezintă simptome care sugerează posibilă malarie și are un istoric de călătorie în zonele cu risc pentru această boală, medicul va lua în considerare posibilitatea unei astfel de infecții. Examinarea fizică poate furniza indicii importante. Însă, pentru a confirma diagnosticul, este necesară realizarea unor teste de laborator specifice.
Oricum, ciclurile de frisoane, febră și transpirație care apar la fiecare una, două sau trei zile pot fi un indicator al malariei la o persoană care s-a întors recent dintr-o zonă tropicală.
Perioada de incubație a malariei
Perioada de incubație a malariei, adică intervalul de timp între mușcătura de țânțar infecțios și debutul simptomelor, poate varia în funcție de tipul de Plasmodia implicat. De regulă, acest interval este de la 10 zile la 4 săptămâni. Cu toate acestea, există și situații în care simptomele pot apărea mai devreme, în doar 7 zile, sau mult mai târziu, uneori chiar după un an. De exemplu, specia de Plasmodium denumită P. vivax poate avea o perioadă de incubație mai lungă, de la câteva luni până la 4 ani între mușcătura de țânțar și debutul simptomelor.
Atunci când infecția este transmisă prin transfuzie de sânge, timpul între procedura medicală și apariția simptomelor depinde de numărul de paraziți transferați, dar de obicei este mai mic de 2 luni. De asemenea, în cazul unor specii de malarie, formele latente, adică formele care rămân inactive în organism, pot provoca boală și după luni sau ani.
Malarie – opțiuni de tratament
Tratamentul pentru malarie este un domeniu în care se înregistrează progrese permanente, oferind o diversitate de opțiuni terapeutice adaptate nevoilor individuale ale pacienților. În prezent, există numeroase tratamente disponibile, iar selecția unui regim terapeutic potrivit depinde de caracteristicile specifice ale infecției și de condițiile de sănătate ale fiecărui pacient în parte. În contextul unei creșteri a rezistenței paraziților malariei la anumite medicamente antimalarice, este nevoie de o abordare atentă în gestionarea bolii, pentru a asigura eficiența tratamentului și prevenirea recurenței infecției. Aceasta implică o monitorizare continuă a răspunsului la tratament, ajustarea regimului terapeutic și utilizarea adecvată a medicamentelor disponibile în conformitate cu ghidurile și recomandările actuale în domeniu.
Tratamentul malariei poate include și măsuri suportive, cum ar fi gestionarea simptomelor, asigurarea hidratării adecvate și tratamentul complicațiilor asociate. Însă, medicamentele antimalarice sunt pilonul principal, alegerea acestora făcându-se în funcție de specia parazitului și de rezistența lui.
Tratamentul preventiv pentru malarie
Pentru a preveni infecția cu paraziții malariei la persoanele care călătoresc în zone cu risc de transmitere a bolii, se recomandă administrarea unui tratament ce poate include medicamente antimalarice. Aceste medicamente pot fi administrate înainte, în timpul și după expunerea la malarie. Alegerea medicamentului și durata tratamentului depind de zona geografică vizitată și de gradul de rezistență a paraziților. Este important însă ca aceste medicamente să fie administrate conform recomandărilor medicului și să fie începute înainte de călătorie.
Malaria – măsuri de prevenție
Una dintre cele mai eficiente măsuri de prevenție a infectării este utilizarea în timpul somnului a plaselor anti malarie tratate cu insecticid, pentru a evita înțepăturile de țânțari anofeli. De asemenea, aplicarea de repelenți de insecte pe piele și pe îmbrăcăminte poate reduce expunerea la înțepăturile de țânțari în timpul zilei sau în serile târzii.
Îmbrăcămintea adecvată, bluze cu mâneci lungi și pantaloni lungi, poate oferi o protecție suplimentară împotriva înțepăturilor de țânțari. Pentru a reduce riscul de înțepături, se recomandă evitarea expunerii în aer liber în timpul perioadelor de activitate a țânțarilor, în special în serile și nopțile târzii.
Pentru persoanele care călătoresc în zone cu risc de malarie, administrarea profilactică a medicamentelor antimalarice rămâne însă cea mai importantă măsură de prevenție.
Foto: shutterstock.com
