Pentru a scăpa de o infecție urinară, probabil că, în cele mai multe cazuri, specialistul ți-a recomandat un antibiotic. Însă, în funcție de tipul infecției urinare, există modalități prin care poți ajuta la tratarea și chiar prevenirea acestora.
Dar, înainte de a afla mai multe despre o infecție urinară, să vedem rolul antibioticelor. Acestea sunt o clasă de medicamente produse de microorganisme sau care se obțin pe cale sintetică. Reprezintă, probabil, cel mai mare progres medical al ultimului secol însă, în cei 75 de ani de utilizare a lor, s-a descoperit și că pot avea afecte adverse în anumite condiții.
Ele sunt recomandate de către specialiști pentru tratarea anumitor infecții bacteriene. Ca structură chimică și acțiune împotriva bacteriilor, există peste 15 clase diferite de antibiotice. Drept urmare, este posibil ca un anumit antibiotic să poată fi eficace împotriva unui singur tip de bacterii.
Un raport al Organizației Mondiale a Sănătății arată că unul din doi cetățeni români ia antibiotice cel puțin o dată pe an, rezultând astfel faptul că în țara noastră se consumă mai multe antibiotice față de restul țărilor europene. Mai mult decât atât, aproximativ 20% dintre pacienți le administrează fără prescripție.
Raportul mai arată că 80% dintre oameni cred că antibioticele sunt active împotriva infecțiilor virale și le consumă ori de câte ori răcesc, iar 30% dintre respondenți recunosc că au antibiotice în casă, „în caz de urgență”.
Organizația Mondială a Sănătății a anunțat în nenumărate rânduri că un consum frecvent și incorect de antibiotic poate crește rezistența și răspândirea bacteriilor rezistente la antibiotice.
Infecție urinară fără tratament cu antibiotic
Bacteriile cu rezistență la mai multe antibiotice pot cauza o serie întreagă de infecții, precum: cele ale căilor urinare, respiratorii, infecții ale pielii, diaree sau infecții ale sângelui. Localizarea infecției depinde de bacterie și de starea pacientului, iar tratamentul optim doar medicul îl poate determina.
Conform ultimelor date furnizate de compania Klosterfrau, în Europa, anual, sunt trimise către farmacii aproximativ 500 de milioane de cutii de antibiotice, 250 de milioane dintre acestea ajungând la populația feminină. Raportul mai arată că 20% dintre diagnosticele date acestor femei, care achiziționează antibiotice, sunt infecții urinare.
Având în vedere avertizările OMS cu privire la consumul de antibiotice, specialiștii nu mai recomandă prescrierea acestora în cazul oricărui tip de infecție urinară. În caz de recurență, tratamentul următorului episod de infecție microbiană devine mai dificil și mai solicitant, incluzând automat și administrarea de antibiotice mai „puternice”.
Infecție urinară – cauzele apariției
Cauzele apariției unei infecții urinare sunt adesea împărțite în două mari categorii: factori determinanți și factori favorizanți.
Factorii determinanți ai apariției infecției urinare sunt reprezentați de enterobacterii: Escherichia coli (cea mai frecventă), Klebsiella etc. și, mai rar, de virusuri sau fungi.
Factorii favorizanți cei mai întâlniți sunt:
- condițiile anatomice;
- sarcina;
- consumul redus de lichide;
- amânarea îndelungată a micțiunii;
- constipația;
- vârsta înaintată (menopauza și adenomul de prostată);
- litiaza aparatului urinar.
Infecție urinară – simptomele cele mai întâlnite
Cele mai întâlnite simptome de infecție urinară sunt:
- durere și senzație de usturime la urinare;
- frisoane;
- durere în jumătatea inferioară a spatelui sau a abdomenului;
- eliminarea unei cantități mici și dese de urină;
- urină tulbure și cu miros alterat;
- greață sau vărsături frecvente;
- diaree.
Infecție urinară – prevenție
Pentru prevenirea în caz de infecție urinară, specialiștii recomandă o dietă alimentară sănătoasă și o igienă executată corect:
- consumul a doi litri de lichide pe zi;
- realizarea zilnică a unei igiene riguroase a organelor genitale;
- a nu se amâna momentele urinării, oricât de frecvente ar fi acestea;
- evitarea constipației;
- și, neapărat, micțiune după fiecare contact sexual.
Pentru prevenirea infecțiilor urinare recurente, pe lângă respectarea unei anumite diete alimentare, se recomandă și administrarea anumitor suplimente.
O nouă modalitate de tratament și prevenire pentru infecția urinară – Femannose N
Așa cum spuneam, tratamentul tradițional pentru infecție urinară s-a bazat de-a lungul anilor pe folosirea antibioticelor. Nu spunem că acest lucru nu poate fi valabil în continuare, mai ales la indicația medicului, însă, în caz de infecție urinară acută, fără complicații, și de cistită recurentă, femeile pot să apeleze la un nou tratament modern.
La nivel mondial, dispozitivul medical Femannose N elimină problematica femeilor predispuse la infecții urinare, scăzând astfel consumul de antibiotic al acestora. Femannose N nu este un antibiotic, ci un tratament care are la bază D-manoză, bacteriile neputând dezvolta rezistență la aceasta.
D-manoza din componența Femannose N
D-manoza este un steroizomer, iar alături de l-manoză, compune monozaharida manoză. Forma D-manoză este cea mai răspândită în natură, aceasta având implicații importante în metabolism.
Este unul dintre cele mai noi ingrediente folosite în tratamentele infecțiilor urinare. Vorbim despre un tip de zahăr care se absoarbe rapid și ajunge în mare parte la nivelul rinichilor, neutralizând bacteriile.
În cazul infecției urinare recurente, tratate cu antibiotic, există riscul ca agenții patogeni să dezvolte o toleranță mare la antibiotic și, astfel, tratamentul să devină ineficient. Drept urmare, datorită formulei îmbogățite cu D-manoză, Femannose N blochează aderența agenților patogeni la membranele mucoase ale vezicii urinare, putând, astfel, preveni infecția urinară.
Imediat după administrarea Femannose N, D-manoza este transportată în vezică, prin sânge. Acolo, se atașează de structurile minuscule de pe suprafața E.coli, numite fimbria, și le neutralizează.
Chiar și în situația bacteriilor E. coli, care sunt deja atașate de țesuturi, D-manoza este extrem de eficientă. Aceasta acționează asupra bacteriilor atunci când bacteriile circulă de-a lungul uretrei. Datorită D-manozei, acestea nu se mai pot atașa de vezică și sunt eliminate prin urină.
După numeroase studii și cercetări realizate în mai multe țări din Europa, în Femannose N a fost introdusă exact cantitatea de D-manoză necesară pentru cele mai bune rezultate în cazul tratamentului pentru infecții urinare. Fiecare plic de Femannose N conține 2 g de D-manoză.
Avantajele Femannose N
Așa cum spuneam, conform studiilor, Femannose N este prima alegere a femeilor din Europa, predispuse la infecții urinare recurente. Femeile din Germania, Elveția, Belgia, Franța și Austria au arătat că acesta este tratamentul preferat de ele1, iar acum, și femeile din Romania au ocazia să încerce acest dispozitiv medical cu o eficacitate remarcabilă.
Un studiu recent, în care au fost implicate 308 paciente care sufereau de infecție urinară recurentă2, a demonstrat eficiența D-manozei. Pacientele au fost împărțite în trei sub-grupuri: primul dintre acestea nu a primit tratament, al doilea a primit tratament sub formă de antibiotice, iar al treilea a primit tratament cu D-manoză.
Rezultatele au arătat că 61% dintre femeile din grupul fără tratament, respectiv, 20,4% dintre femeile din grupul ce a primit tratament cu antibiotice, au dezvoltat infecția din nou, pe o perioadă de 6 luni, timpul în care s-a desfășurat cercetarea.
Rezultate remarcabile au fost observate în cazul grupului ce a primit tratament cu D-manoză, procentul recurenței fiind de doar 14,6%. Astfel, aceste rezultate ne arată că terapia cu D-manoză este naturală, sigură și fără efecte adverse2!
În cazul unei infecții urinare, Femannose N se administrează oral, prin dizolvarea conținutului pliculețelor în apă. Are eficacitate dovedită clinic, nu conține gluten sau lactoză și este potrivit și pentru vegani.
Află mai multe detalii despre produsul cu rezultate remarcabile împotriva infecției urinare, Femannose N, pe www.catena.ro, și cumpără-l din cea mai apropiată farmacie Catena!
1IMS IQWIA, Sell Out MAT Dec. 2019, date combinate din 5 țări
2Kranjec B. Et al.; World J Urol (2014); 32: 79-84
