Cum scapam de afectiunile digestive

Daca suntem ceea ce mancam, atunci starea noastra depinde in mare masura de felul in care se desfasoara digestia. Chiar daca este vorba de greata, o infectie cu un virus sau o problema pe termen lung, precum sindromul colonului iritabil, o disfunctie la nivelul tractului digestiv este imposibil de ignorat.

Sistemul digestiv este cunoscut si sub denumirea de tract gastro-intestinal, fiind alcatuit dintr-un grup de organe ce formeaza un tub lung, rasucit, si un alt grup de organe, atasate acestui tub. In interiorul acestuia se afla un fel de captuseala, numita mucoasa. La nivelul gurii, stomacului si intestinului subtire, mucoasa contine glande mici, care secreta sucuri digestive, implicate in degradarea alimentelor. Celelalte organe, atasate tubului, si anume ficatul, vezicula biliara si pancreasul, produc si depoziteaza sucuri digestive care sunt utilizate apoi la nivelul intestinelor. Organele care intra in alcatuirea tubului digestiv au in componenta peretilor muschi, ce le permit sa-si modifice diametrul. Miscarea peretilor impinge alimentele si lichidele mai departe si, in acelasi timp, le amesteca.

Afectiunile digestive cauzeaza durere, denutritie si deshidratare
Pentru ca exista o multitudine de boli care pot sa apara la nivelul tractului gastro-intestinal, in randurile care urmeaza vom detalia cinci dintre afectiunile cel mai frecvent intalnite.

Refluxul gastro-esofagian este cauzat de urcarea lichidului gastric in esofag, din cauza unei disfunctii la nivelul cardiei. Ea este asemanatoare unei valve unidirectionale, situata intre esofag si stomac. Are rolul de a se deschide pentru a lasa alimentele sa patrunda in stomac si de a se inchide, pentru a impiedica refluxul continutului gastric in momentul in care stomacul se contracta pentru a se goli. Mucoasa gastrica secreta un suc acid care se amesteca cu alimentele. Aceasta mucoasa este capabila sa reziste arsurilor provocate de acid, fabricandu-si un mecanism de protectie: secretia de mucus, situatie neintalnita in cazul mucoasei esofagului.

Scapati de refluxul gastro-esofagian cu o cana de apa
Uneori, dupa o masa copioasa sau luata pe fuga, apare o senzatie de arsura inapoia sternului, ajungand in unele cazuri pana la gat. Este vorba de refluxul gastro-esofagian, pe care il combatem band o cana cu apa. Explicatia consta in faptul ca, in urma deglutitiei, fiecare unda peristaltica declansata va impinge acidul inapoi in stomac. in plus, saliva inghitita are o actiune tampon, diminuand aciditatea si limitand astfel lezarea mucoasei din zona esofagului inferior. La anumite persoane, cardia nu-si indeplineste corect rolul de valva si ramane deschisa partial. Golirea stomacului se realizeaza intr-un timp mai lung, acesta fiind comprimat frecvent din cauza presiunii care exista in abdomen. Continutul stomacului va trece prin valva deschisa in esofag, provocand arsuri si, uneori, ulceratii dureroase la nivelul mucoasei esofagiene.
Cauzele care pot duce la aparitia senzatiei de arsura la nivel esofagian sunt:
•Cresterea presiunii intraabdominale cauzata de spasticitatea (cresterea exagerata si permanenta a tensiunii musculare, chiar si in repaus) musculaturii abdominale sau de hainele prea stramte;
•Deformatiile colanei vertebrale (scolioza, cifoza) reduc spatiul intraabdominal, in cazul in care afecteaza treimea inferioara a coloanei. Folosirea unui corset este intotdeauna salutara;
•Constipatia este, de asemenea, un factor important;
Pentru a preveni aparitia refluxului, e indicat sa nu va intindeti in pat imediat dupa masa, ci sa ramaneti asezati, pentru a permite stomacului plin sa fie intr-o pozitie mai joasa, raportat la esofag. Colelitiaza sau formarea de calculi vezicali (pietre) la nivelul veziculei biliare este cea mai frecventa boala a tractului biliar. Acesti calculi pot fi de trei tipuri: pigmentari (care contin in principal bilirubinat de calciu), calculi de colesterol (care contin in procent de 25% sau mai mult colesterol) si calculi micsti, (care contin in proportii diferite bilirubina si colesterol). Calculii pigmentari se formeaza de obicei la persoanele care sufera de o forma de anemie cauzata de distructia rapida a celulelor rosii din sange, numita hemoliza. Calculii de colesterol au cea mai mare incidenta. Apar de doua ori mai frecvent la femei decat la barbati si la varste tinere.
Un risc mai mare de a dezvolta calculi de colesterol il au persoanele obeze, cei cu o dieta bogata in colesterol, diabeticii sau femeile care isi administreza hormoni sexuali.
Mai exista unele persoane care sunt incapabile, din cauza unor motive genetice, sa trasforme o cantitate suficienta de colesterol in acizi biliari, fapt ce favorizeaza formarea calculilor. Secretia scazuta de bila, care apare in ultimele etape ale sarcinii, la persoane cu o dieta saraca in grasimi sau la diabetici, duce, de asemenea, la formarea calculilor de colesterol. Simptomele pot fi absente la jumatate din numarul celor care au calculi. Cand aceste simptome apar, ele sunt determinate de obstructia unei parti a tractului biliar. Obstructia duce la contractii dureroase ale veziculei biliare si la inflamatie, situatie cunoscuta ca si colecistita. Astfel, apare frecvent febra, greata sau voma, o durere ascutita in partea dreapta a abdomenului superior, care se poate extinde si la umarul drept sau in spate, intre omoplati, pecum si cresterea numarului celulelor albe din sange.

Cum scapam de calculii biliari?
Calculii biliari sunt usor de detectat, prin ultrasonografie. Daca sunt descoperiti la un examen de rutina si nu provoaca simptome, nu este neaparat necesar un tratament. Persoanele cu simptomatologie prezenta beneficiaza de tratamentul clasic, care consta in indepartarea chirugicala a veziculei biliare cu calculi. Cei de colesterol pot fi dizolvati fara interventie chirurgicala, atata timp cat vezicula biliara si-a pastrat capacitatea de a concentra bila si canalul biliar este permeabil. Acest lucru se realizeaza prin administrarea orala de medicamente care contin ursodiol si chenodiol. Durata de administrare trebuie sa depaseasca un an, pentru a asigura dizolvarea completa a calculilor. Se continua apoi pentru tot restul vietii, in doze mai mici, pentru a preveni reaparitia lor.
Constipatia este provocata fie de o tulburare a progresiei bolului fecal, prin incetinirea tranzitului intestinal, fie de o tulburare de evacuare, prin perturbarea mecanismelor defecatiei. incetinirea tranzitului intestinal poate fi cauzata de numerosi factori:
•Stilul de viata sedentar sau imobilitatea persoanei in cauza;
•Medicamentele care actioneaza la nivelul sistemului nervos central (psihotrope);
•Deshidratarea cronica a persoanelor care beau putina apa, in timp ce colonul absoarbe multa apa, din cauza tranzitului incetinit, rezultand astfel un bol fecal slab hidratat;
•Dieta saraca in fibre;
•Anomalii ale glandelor endocrine, hipotiroidism, anumite tulburari metabolice, hipokaliemie (deficit de potasiu).
Ca metode de prevenire a constipatiei sunt indicate consumul de apa (in timpul meselor si intre mese), un aport constant de fibre alimentare si activitate fizica. Tratamentul pe baza de alge, supozitoare cu glicerina, clisme, este ales in functie de tipul constipatiei. Consultarea medicului este indispensabila in aceasta situatie.
Rectocolita ulcero-hemoragica este o boala inflamatorie nespecifica, avand caracter ulcerativ. Este, de obicei, localizata la nivelul rectului si a sigmoidului (ultima portiune a colonului), dar poate cuprinde colonul in intregime. Boala apare mai ales la persoanele tinere, cu varste intre 26 si 45 de ani, dar poate aparea si inainte de 20 de ani sau peste 50. Debutul bolii se caracterizeaza prin dureri abdominale de intensitate medie/mare si scaune frecvente, moi, in numar de 3-15 pe zi. Scaunele sunt cu mucus, sange si puroi, ultimele doua aspecte fiind pretioase pentru diagnostic.
Interventia chirurgicala, din ce in ce mai frecventa
in ceea ce priveste tratamentul, cel chirurgical este aplicat din ce in ce mai frecvent. Indicatiile interventiei chirurgicale sunt urmatoarele: perforatia, colectazia, hemoragiile abundente si repetate, extinderea leziunilor in inaltime pe colon si extinderea ulceratiilor in profunzime. Regimul igieno-dietetic e foarte important in rectocolita. Duodenita consta in inflamatia acuta sau cronica a mucoasei duodenale. Poate fi asociata cu o gastrita sau cu o jejunita. Duodenitele acute cunosc cauze toxice, exogene si endogene, si cauze infectioase. Duodenitele cronice sunt provocate de: infestari cu paraziti in duoden, infectii microbiene atenuate (intretinute de o vezicula biliara infectata), procese alergice, intoxicatii cu etanol (alcool), precum si staza duodenala si o serie de afectiuni endocrine. Semnele duodenitei sunt greata, inapetenta, senzatia de varsatura, astenia, cefaleea, iritabilitatea, uneori scaderea in greutate. Tratamentul medicamentos consta in alcalinizare prelungita, pansamente, chiar sedative. Pentru parazitozele depistate se va face tratamentul antiparazitar specific. in unele situatii, cand se constata infectii, se va recurge la antibioterapie. Vor fi tratate totdeauna si suferintele organelor vecine, mai ales colecist si pancreas.