Cum să recunoașteți și să tratați mușcătura de păianjen

În general, și cel puțin în țara noastră, mușcătura de păianjen este absolut inofensivă. Deosebit de rare sunt cazurile în care o persoană a fost mușcată de văduva neagră (Lactodrecus mactans), care sporadic poate fi găsită și în România, mai ales în zone de pădure și cele umbrite, o astfel de înțepătură de păiajen fiind destul de severă, întrucât această specie este foarte veninoasă. În România, cea mai mare specie de păianjeni este Lycosa singoriensis, tarantula românească. Pe lângă acestea două, Tegenaria domestica, păianjenul domestic, este o altă specie răspândită, în special în casele oamenilor. Cele mai multe dintre speciile de păianjeni sunt absolut inofensive.

Cu toate acestea, înțepătura de păianjen, mai ales dacă vorbim despre văduva neagră, care pare să trăiască în special în Delta Dunării și apropierea Mării Negre, poate duce la reacții deosebit de severe. În general, păianjenii nu mușcă dacă nu se simt atacați sau în primejdie. În România, trăiesc foarte puține specii de păianjeni ale căror mușcătură poate provoca reacții severe, și cei mai mulți dintre ei, în cazul în care mușcă o persoană, vor provoca doar reacții cutanate relativ ușoare, cu roșeață și, eventual, senzația de durere, arsură și usturime. O mușcătură de păianjen nu necesită, în mod obișnuit, intervenții de urgență sau tratament special, dispărând de la sine.

Cum recunoașteți mușcătura de păianjen

Mușcătura de păianjen nu se prezintă în mod caracteristic diferit față de mușcăturile provenite de la alte tipuri de insecte. De fapt, în unele cazuri nici nu apar simptome, dar dacă acestea vor apărea, se prezintă sub formă de roșeață, inflamație, în unele cazuri mâncărime sau senzații de arsură la locul mușcăturii. De asemenea, se pot observa două puncte mici în mijloc, locurile în care păianjenul și-a introdus colții. În esență, vorbim despre mușcătura de păianjen produsă de specii aparent inofensive, cum ar fi Tegenaria domestica. Mușcătura de păianjen produsă, însă, de specii mai periculoase, ca Lactodrecus mactans sau Loxosceles reclusa, este mai gravă.

Rezerva online si ridica Assista RepelX gel pentru intepaturi de insecte. Contine 98% ingrediente de origine naturală și calmează rapid mâncărimea și iritația pielii. Poate fi utilizat de adulți și copii cu vârsta peste 3 ani.

Mușcătura de păinjen produsă de văduva neagră (Lactodrecus mactans)

Atât văduva neagră, cât și pustnicul maro (Loxosceles reclusa) trăiesc și în țara noastră, și mai ales în zona Dobrogei și Delta Dunării. Mușcătura de păianjen produsă de astfel de specii tinde să fie mult mai severă. De exemplu, în cazul în care o persoană a fost mușcată de văduva neagră pot apărea simptome precum:

• durere imediată în momentul în care se produce înțepătura de păianjen, urmând ca zona să amorțească;
• roșeață la locul înțepăturii, durere și inflamație;
• erupții cutanate care se pot răspândi;
• simptome de anafilaxie;
• durere de cap;
• transpirație abundentă;
• grețuri și vărsături;
• hipersalivație;
• tremurături;
• crampe.

Mușcătura de păianjen produsă de pustnicul maro (Loxosceles reclusa)

În momentul în care pustnicul maro înțeapă, de obicei durerea nu se simte imediat. Aceasta va apărea în intervalul de 1-2 ore după ce a avut loc mușcătura de păianjen. Simptomele asociate, tipice în cazul înțepăturii de către Loxosceles reclusa, sunt:

• durere care tinde să se agraveze odată cu trecerea timpului (de obicei în primele 8 ore din momentul înțepării);
• zona în care a avut loc mușcătura de păianjen devine violacee, palidă, cu un halou (deseori roșiatic) în jur;
• simptome sistemice (febră, frisoane, greață, vărsături);
• stare generalizată de rău;
• mâncărime intensă;
• o rană deschisă care pare să se extindă, iar zona plăgii devine necrotică.

Au existat și cazuri în care înțepătura de păianjen veninos a dus, ca urmare a lipsei accesului imediat la servicii medicale, la decesul persoanei în cauză. Așadar, chiar dacă în general un astfel de scenariu este improbabil, este foarte important de știut dacă mușcătura de păianjen, în cele din urmă, a fost provocată de o specie inofensivă sau de o specie mult mai agresivă. După cum deja s-a menționat și mai sus, mușcătura de păianjen este de obicei cauzată de specii care sunt inofensive, specii comune care se găsesc prin natură și chiar în locuințele oamenilor, și care nu provoacă decât reacții cutanate superficiale, de obicei ușor de gestionat și autolimitate.

Cum tratați mușcătura de păianjen

De cele mai multe ori, mușcătura de păianjen (înțepătura de păianjen) nu necesită tratament de specialitate, putând fi tratată eficient acasă. Dacă mușcătura de păianjen provine de la o specie inofensivă, iar acest lucru poate fi certificat prin faptul că nu apar simptome severe sau chiar a fost observat momentul în care păianjenul și-a introdus colții, uneori nu este necesar niciun fel de tratament, deoarece mușcătura de păianjen se va vindeca de la sine. Simptomele prezentate, cauzate de înțepătura de păianjen, sunt minime și relativ ușor de gestionat. Bineînțeles, ar putea exista situații în care mușcătura de păianjen provoacă simptome deosebit de violente și severe.

În astfel de cazuri, indiferent de ce specie a provocat înțepătura de păianjen, este recomandată solicitarea serviciilor medicale de urgență. Totuși, în cazul în care mușcătura de păianjen a fost cauzată de o specie mai veninoasă – văduva neagră sau pustnicul maro -, primul ajutor poate să facă diferențe semnificative. Astfel, se recomandă următoarele:

• curățarea zonei cu apă, săpun și, dacă este disponibil, dezinfectant;
• aplicarea compreselor cu gheață unde a avut loc mușcătura de păianjen;
• administrarea de antihistaminice orale, pentru a ameliora simptomele asociate;
• se recomandă aplicarea unui gel cu aloe, pentru a calma durerea și pruritul. În unele cazuri, dacă se certifică suprainfecția, se pot recomanda un unguent cu antibiotice;
• membrul pe care se găsește mușcătura de păianjen ar trebui ridicat, astfel încât să se reducă inflamația și să se grăbească vindecarea;
• zona nu ar trebui atinsă cu mâna, chiar dacă există tendința de a vă scărpina;
• înțepătura de păianjen tinde să ducă la simptome ale căror severitate este progresivă, iar în cazul în care acestea devin foarte violente, se recomandă solicitarea serviciilor de urgență.

De asemenea, dacă simptomele asociate cu mușcătura de păianjen (înțepătura de păianjen) par să se agraveze și nu se ameliorează, ar putea fi vorba despre o înțepătură cauzată de specii mult mai periculoase. Solicitarea serviciilor medicale de urgență se recomandă în cazul în care:

• înțepătura de păianjen a fost cauzată de o specie periculoasă (văduva neagră sau pustnicul maro);
• vă aflați într-o zonă în care mușcătura de păianjen ar putea fi cauzată de văduva neagră sau altă specie periculoasă;
• leziunea unde a avut loc mușcătura de păianjen pare să se extindă și crește în dimensiuni;
• apar probleme de ordin respirator, probleme de deglutiție;
• apar dureri severe la nivelul abdomenului, crampe;
• apar grețurile și vărsăturile, transpirațiile abundente;
• rana nu se vindecă, iar zona mușcăturii devine violacee și necrotică.

foto: shutterstock.com