Psihoza este o afecțiune mintală care afectează în mod semnificativ percepția realității de către o persoană. Aceasta se poate manifesta prin halucinații, iluzii și tulburări grave de gândire, făcând dificilă pentru cei afectați să facă distincția între ceea ce este real și ceea ce nu este. Experiența psihozei poate fi profund dureroasă și poate afecta semnificativ capacitatea unei persoane de a funcționa în viața de zi cu zi.
Psihoza și simptomele sale
Simptomele care apar în psihoză pot varia foarte mult de la o persoană la alta, dar în general se împart în trei categorii: simptome pozitive, simptome negative și simptome cognitive.
Simptome pozitive
Simptomele pozitive din psihoză sunt cele care adaugă experiențe sau comportamente anormale la funcționarea obișnuită a unei persoane. Aceste simptome includ:
- Halucinații. Halucinațiile implică simțirea unor lucruri care nu sunt prezente. Cel mai frecvent tip este halucinația auditivă, în care persoanele aud voci sau sunete pe care alții nu le aud. Aceste voci pot fi critice, ordonatoare sau pot conversa cu individul. Halucinațiile vizuale, în care o persoană vede lucruri care nu există, sunt de asemenea posibile, deși mai puțin frecvente.
- Iluzii. Iluziile sunt convingeri false care sunt susținute ferm în ciuda dovezilor contrare. Tipurile comune de iluzii includ iluzii paranoide (convingerea că alții complotează împotriva dumneavoastră), iluzii grandioase (convingerea că aveți puteri speciale sau că sunteți o figură importantă) și iluzii somatice (convingerea că aveți o afecțiune medicală gravă fără nicio bază).
- Gândire dezorganizată. Persoanele cu psihoză pot avea o gândire dezorganizată, ceea ce face dificilă comunicarea clară. Gândurile lor pot fi amestecate, iar discursul lor poate fi incoerent sau ilogic. Ele pot sări de la un subiect la altul într-un mod greu de urmărit.
- Comportament motor dezorganizat sau anormal. Acesta poate varia de la comportament copilăresc la agitație imprevizibilă. Poate avea loc, de asemenea, catatonia, în care persoana poate rămâne nemișcată sau poate prezenta mișcări sau posturi bizare.
Simptome negative
Simptomele negative din psihoză implică o reducere sau o pierdere a funcțiilor normale. Acestea pot include:
- Aplatizarea afectivă. Aceasta este o reducere a gamei de emoții sau expresii. Persoanele pot părea plate emoțional, cu expresii faciale sau inflexiuni ale vocii limitate.
- Anhedonia. Aceasta se referă la o pierdere a interesului sau a plăcerii pentru activități care erau cândva plăcute. Persoanele se pot retrage din activitățile sociale, hobby-uri și responsabilități zilnice.
- Alogia. Aceasta implică o reducere a vorbirii, adesea denumită „sărăcie de vorbire”. Persoanele pot vorbi mai rar sau pot oferi răspunsuri scurte, lipsite de informații.
- Lipsa motivației. Acest simptom este o lipsă de motivație pentru a începe sau a finaliza sarcini. Persoanele pot neglija igiena personală, pot avea dificultăți în menținerea responsabilităților profesionale sau școlare și, în general, nu au energia necesară pentru a participa la activitățile vieții.
Simptome cognitive
Simptomele cognitive din psihoză pot afecta memoria, atenția și capacitatea de luare a deciziilor. Aceste simptome pot include:
- Dificultate de concentrare. Persoanele cu psihoză se luptă adesea să se concentreze asupra sarcinilor, să urmărească conversațiile sau să-și mențină atenția asupra activităților.
- Probleme de memorie. Pot exista dificultăți cu memoria pe termen scurt, ceea ce face dificilă amintirea evenimentelor recente sau a detaliilor.
- Funcționarea executivă afectată. Aceasta include dificultăți cu planificarea, organizarea și rezolvarea problemelor, ceea ce poate face dificilă gestionarea activităților zilnice.
Ce cauze are psihoza
Cauzele psihozei sunt multiple și pot varia în funcție de individ. Unii dintre factorii cheie care contribuie la dezvoltarea psihozei includ:
1. Tulburări de sănătate mintală
Mai multe afecțiuni de sănătate mintală sunt strâns asociate cu psihoza, inclusiv:
- Schizofrenia. Schizofrenia este probabil cea mai cunoscută tulburare asociată cu psihoza. Aceasta implică de obicei o combinație de halucinații, iluzii și deficiențe cognitive.
- Tulburarea bipolară. Persoanele cu tulburare bipolară pot experimenta psihoze în timpul episoadelor maniacale sau depresive.
- Tulburarea depresivă majoră cu caracteristici psihotice. Depresia severă poate duce uneori la psihoză, în care persoana poate avea iluzii sau halucinații.
2. Abuzul de substanțe
Utilizarea anumitor substanțe, cum ar fi drogurile și alcoolul, poate declanșa episoade psihotice. Acest lucru se poate întâmpla în timpul intoxicației, al sevrajului sau ca urmare a abuzului de substanțe pe termen lung. Substanțele comune care pot induce psihoza includ:
- Stimulantele. Droguri precum metamfetamina și cocaina pot provoca simptome psihotice intense, în special atunci când sunt utilizate în cantități mari sau pe o perioadă prelungită.
- Halucinogene. LSD, ciupercile cu psiholocibină și alte halucinogene pot induce halucinații și iluzii, care pot persista chiar și după ce efectele drogului au dispărut.
- Alcoolul. Consumul excesiv și pe termen lung de alcool poate duce la o afecțiune numită halucinoză alcoolică, în care persoanele prezintă halucinații auditive sau vizuale.
3. Afecțiuni medicale
Anumite afecțiuni medicale pot duce, de asemenea, la psihoză, inclusiv:
- Tulburări neurologice. Afecțiuni precum epilepsia, tumorile cerebrale și boala Parkinson pot provoca psihoză datorită efectelor pe care le au asupra funcției creierului.
- Infecții. Infecțiile severe care afectează creierul, cum ar fi encefalita, sifilisul sau HIV, pot duce la psihoză.
- Tulburări autoimune. Unele tulburări autoimune, cum ar fi lupusul, pot provoca inflamații în creier, ducând la simptome psihotice.
4. Factori genetici și de mediu
Genetica joacă un rol semnificativ în dezvoltarea psihozei. Persoanele cu un istoric familial de tulburări psihotice prezintă un risc mai mare. Factorii de mediu, cum ar fi stresul, traumele și experiențele de viață timpurii, pot contribui, de asemenea, la apariția psihozei, în special atunci când sunt combinați cu predispoziția genetică.
Persoanele care suferă abuzuri și traume intense, atât în copilărie, cât și la maturitate, pot dezvolta psihoză.
Tratament pentru psihoză
Intervenția timpurie este esențială în tratamentul psihozei. Cu cât tratamentul începe mai devreme, cu atât este mai probabil ca rezultatele să fie mai bune. Tratamentul pentru psihoză implică de obicei o combinație de medicamente, psihoterapie și servicii de sprijin.
1. Medicamente
- Antipsihotice. Medicamentele antipsihotice sunt piatra de temelie a tratamentului pentru psihoză. Acestea acționează prin modificarea efectelor neurotransmițătorilor din creier, în special dopamina, despre care se crede că joacă un rol cheie în simptomele psihotice. Aceste medicamente pot ajuta la reducerea intensității halucinațiilor, iluziilor și gândirii dezorganizate.
- Stabilizatoare ale dispoziției și antidepresive. În cazurile în care psihoza este asociată cu tulburări de dispoziție, cum ar fi tulburarea bipolară sau depresia, stabilizatoarele de dispoziție sau antidepresivele pot fi prescrise alături de antipsihotice.
2. Psihoterapia
- Terapia cognitiv-comportamentală (CBT). CBT este o abordare bazată pe dovezi care ajută persoanele cu psihoză să recunoască și să sfideze gândurile și credințele distorsionate. Aceasta poate fi deosebit de eficientă în a-i ajuta pe pacienți să gestioneze iluziile și să reducă suferința cauzată de halucinații.
- Terapia de familie. Terapia de familie implică lucrul cu individul și familia acestuia pentru a îmbunătăți comunicarea, a reduce stresul și a crea un mediu de susținere. Acest lucru poate fi deosebit de benefic pentru tinerii care se confruntă cu psihoză.
- Formarea abilităților sociale. Multe persoane cu psihoză se luptă cu interacțiunile sociale. Formarea abilităților sociale le poate ajuta să dezvolte și să exerseze abilitățile necesare pentru interacțiunile sociale de succes, îmbunătățindu-le calitatea vieții.
4. Spitalizarea
În unele de cazuri de psihoză, când există riscul ca persoana să-și facă rău sieși sau altora, poate fi necesară spitalizarea. Spitalizarea mai poate fi necesară și la persoanele care nu pot fi urmărite îndeaproape de cei dragi ca să-și ia tratamentul. Internarea oferă un mediu sigur în care individul poate fi monitorizat îndeaproape și în care i se poate administra tratamentul adecvat.
Cum preveniți psihoza
Deși nu este întotdeauna posibil să prevenim psihoza, mai ales atunci când este legată de factori genetici sau traumatici, există măsuri care pot fi luate pentru a reduce riscul sau a întârzia apariția psihozei.
Recunoașterea semnelor timpurii ale psihozei și solicitarea imediată de ajutor pot preveni agravarea afecțiunii. Serviciile de intervenție timpurie sunt disponibile în multe comunități și pot oferi îngrijiri complete menite să prevină evoluția psihozei.
Stresul cronic este un factor de risc pentru psihoză. Învățarea de a gestiona stresul și menținerea unui echilibru sănătos între viața profesională și cea privată poate ajuta la reducerea riscului de episoade psihotice.
Evitarea sau minimizarea consumului de substanțe cunoscute pentru declanșarea psihozei, cum ar fi stimulentele, halucinogenele și alcoolul în exces, este esențială în prevenirea episoadelor psihotice, în special pentru cei cu un istoric familial de boli mintale.
Pentru persoanele cu un istoric familial de psihoză sau alți factori de risc, controalele regulate de sănătate mintală pot ajuta la detectarea semnelor de avertizare timpurie și pot permite o intervenție promptă.
Foto: shutterstock.com
