„Piciorul diabetic” reprezinta o complicatie frecventa in diabetul zaharat. Acesta presupune leziuni (ulceratii) aparute la nivelul membrelor inferioare, de obicei insotite de infectii. Este extrem de important ca, in momentul in care primesc un diagnostic, pacientii sa se documenteze cu privire la complicatiile bolii de care sufera, pentru a le putea preveni.
In cazul de fata, netratata, aceasta complicatie poate duce chiar la amputarea membrului respectiv.
Angiopatia si neuropatia diabetica, risc crescut de „picior diabetic”
Diabetul zaharat poate afecta sistemul nervos, rinichii, vederea, vasele sangvine si sistemul imunitar. La nivelul vaselor de sange, genereaza o afectiune cunoscuta sub numele de angiopatie diabetica, iar la nivelul nervilor, neuropatie diabetica, intr-un cuvant „picior diabetic”. Aceste complicatii se declanseaza si evolueaza odata cu aparitia bolii, ducand pana la cangrena (distrugerea tesutului), infectii si chiar amputarea membrului.
Potrivit Federatiei Romane de Diabet, Nutritie si Boli Metabolice, intre 6 si 8% dintre pacientii cu diabet zaharat prezinta in anamneza sindromul piciorului diabetic (SPD) care, de cele mai multe ori, duce la amputarea membrului.
Cum se manifesta piciorul diabetic?
Microangiopatia diabetica, ce presupune deteriorarea capilarelor si a mecanismelor care regleaza perfuzia tesuturilor periferice, se manifesta prin scaderea circulatiei la nivelul membrelor inferioare. Ulterior, duce la ateroscleroza si calcifieri ale peretelui vascular ce vor evolua spre cangrena. Neuropatia se manifesta prin ulceratii la nivelul membrului, tulburari ale sensibilitatii locale si abolirea unui reflex tendinos. Printre factorii de risc ai aparitiei ulceratiei piciorului se numara: incaltamintea nepotrivita, unghiile incarnate, traume termice sau leziuni aparute in urma folosirii unor instrumente pentru pedichiura.
Vizitati de urgenta medicul daca apar modificari la nivelul pielii!
Acordati atentie deosebita in primul rand varfurilor degetelor si unghiilor, calcaiului si talpii. In majoritatea cazurilor, pacientul nu simte durerea cauzata de diferite leziuni, dar trebuie sa viziteze de urgenta medicul dermatolog sau internist in momentul in care realizeaza ca pielea devine fragila, uscata si calda, se formeaza bataturi, simte arsuri, are senzatia de amorteala sau mancarimi in special noaptea. De asemenea, nu trebuie neglijate micozele, zonele inrosite sau cele cu aspect de „marmura”.
In caz de picior diabetic, purtati incaltaminte lejera, cu talpa ortopedica
Pentru a preveni aparitia acestei afectiuni, persoanele cu diabet zaharat trebuie sa respecte intocmai tratamentul indicat de medic si sa adopte un regim alimentar echilibrat, pentru a mentine glicemia in limitele normale. Totusi, daca se stabileste diagnosticul de „picior diabetic”, este recomandat sa se evite orice presiune directa asupra leziunii. Acest lucru presupune fie repausul la pat, fie deplasarea cu ajutorul unui fotoliu rulant. Totodata, incaltamintea trebuie sa aiba talpa ortopedica si sa fie destul de lejera pentru a nu presa zonele afectate. Este recomandat ca acest tip de incaltaminte sa fie achizitionata din farmacii sau magazine specializate.
Ulceratiile cutanate ale piciorului diabetic pot fi tratate initial de medicul dermatolog
Terapia consta atat in tratarea complicatiilor ca infectii intercurente, cat si a afectiunilor cardiace si renale care pot insoti boala. De asemenea, se recomanda mentinerea tensiunii arteriale la valori normale. Ulceratiile cutanate pot fi tratate, intr-o prima faza, si de catre dermatolog. Acestea trebuie curatate de cel putin doua ori pe saptamana (dupa caz). Zilnic, se aplica comprese cu ser fiziologic si nu numai, reinnoite ori de cate ori este nevoie, pentru a hidrata zona lezata. Procedeul se realizeaza obligatoriu de catre un specialist.
In cazurile de picior diabetic grave se recurge la interventie chirurgicala
Nu folositi sub nicio forma pudre, creme sau alte produse alese la intamplare, deoarece puteti inrautati situatia. In plus, in cazul aparitiei cangrenei, se recomanda tratamentul chirurgical, prin excizia leziunii sau suprimarea tesutului fibros care comprima organul. Uneori, se folosesc perfuzii vasodilatatoare intra-arteriale. In cazurile grave, se recurge fie la amputarea majora (daca este afectata gamba sau coapsa), fie la amputarea minora (daca este afectata doar o parte din laba piciorului).
O ingrijire precoce si corecta a leziunilor tisulare poate preveni amputarea membrului afectat in 85% dintre cazuri.
Text: Cristina Ionescu
Consultant: Dr. Mihaela Leventer,
Medic dermatolog,
Clinica Dermastyle
