Complexul de inferioritate se refera la un set de atitudini, reprezentari si comportamente, care sunt expresii, mai mult sau mai putin deghizate, ale sentimentului de inferioritate. Altfel spus, sunt acele trairi pe care le avem dintr-o lipsa a sentimentului de valoare personala asociata cu incertitudinea, indoiala si ideea de a fi sub un standard acceptat si care, in unele cazuri fericite, ne determina sa ne mobilizam si sa adoptam comportamente prin care sa supracompensam pentru a depasi sentimentul de inferioritate.
Sentimentul de inferioritate este unul comun si, de cele mai multe ori, devine factor motivational pentru dezvoltarea unor abilitati noi, fiind o modalitate de a depasi sentimentul de inadecvare.
Copiii foarte criticati sau hiperprotejati, adulti complexati
Complexul de inferioritate isi are radacinile in copilarie, cultivat involuntar sau din ignoranta de figurile importante din viata noastra, printr-o atitudine descurajanta sau prin adoptarea constanta a unei atitudini critice. Copiii expusi unor astfel de situatii vor cauta mai tarziu permanent aprobarea celorlalti si se vor simti neajutorati la orice incercare de a face ceva pe cont propriu.
La fel de bine, sentimentul de inferioritate este susceptibil sa apara si in cazul copiilor care sunt hiperprotejati, unde totul este foarte bine pentru ei si nu trebuie sa incerce nimic pe cont propriu. Odata ce trebuie sa se desprinda de acest context protector, devin brusc neajutorati si neadaptati. La adulti, sentimentul de inferioritate se poate instaura treptat in urma unor esecuri repetate, gestionate deficitar.
Cei mai expusi in dezvoltarea unui complex de inferioritate sunt cei care, in primul rand, au o istorie personala marcata de descurajari constante, au o incredere si o stima de sine scazuta. De asemenea, au inregistrat simptome depresive asociate cu factori externi care tin de un statut social nesatisfacator aspiratiilor proprii si nereusita profesionala.
Cum ne revenim daca suntem in aceasta situatie
Cea mai buna metoda de a depasi complexul de inferioritate este „abordarea frontala”, prin punerea in situatii care sa duca la confruntarea cu acest complex. Confruntarea trebuie sa fie insotita de cautarea si intelegerea cauzelor din istoria personala care l-au generat. Nu este o abordare comoda, dar este pragmatica si poate da rezultate.
Depasirea sentimentelor de inferioritate necesita timp, dar odata initiat, acest proces poate duce la transformarea complexului intr-un set de calitati. Suportul si incurajarea sunt absolut necesare si produc efecte pozitive in acest demers.
Elena Coroianu
Consultant: Viorel Nedelcu
Psihoterapeut la Centrul Medical Bellanima
